Raiul şi iadul este veşnic …

Dumnezeu a lăsat posibilitatea curăţirii noastre prin Sf. Botez şi prin al doilea Botez şi prin al nenumăratelea Botez, care este taina Sf. Spovedanii. „Datu-mi-s-a mie putere în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile. Cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (Matei 28, 18-19). Este această putere dată Apostolilor, Episcopilor, Preoţilor, puterea de a te curăţi. Şi atunci venim şi spunem: „Am săvârşit un păcat!” Dar ai avut puterea să te curăţeşti de el. Dacă tu nu te-ai curăţit de el, Dumnezeu a sădit în tine conştiinţa, iar conştiinţa este aceea care te rânduieşte în iadul veşnic sau în raiul veşnic.

Îngerii ajută sufletele creștinilor în ceasul morții

În vara anului 1991, un creştin din oraşul Bicaz era grav bolnav. După ce s-a iertat cu toţi din familie, s-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi îşi aştepta sfârşitul.

Ca să ajungem la mângâiere, avem nevoie să tăcem, ca să ne întâlnim cu Dumnezeu

Fără tăcere, fără linişte, nu putem ajunge la mângâiere, pentru că mângâierea nu vine în mintea aceasta, ci în mintea care tace. Ca să simţim mângâirea lui Dumnezeu, avem nevoie de pace. Treaba noastră nu este să găsim liniştea, bucuria, pacea. Ele ne vor găsi pe noi dacă vom primi Darul lui Dumnezeu. Ca să ajungem la mângâiere, avem nevoie să tăcem, ca să ne întâlnim cu Dumnezeu.

Necazul, de obicei, este o întâmplare care mă duce mai aproape de Dumnezeu …

Să stăm în preajma celui bolnav, să îi oferim răspunsurile şi ajutorul de care are nevoie. Să fim împreună cu el în durerea aceea. Nu există cuvânt mai greu pentru un suflet care suferă, decât acesta: „Lasă că-ţi trece!“. Să nu spunem niciodată acest cuvânt! Trece, dar atunci doare şi acea durere trebuie respectată. Indiferent dacă motivul e mic sau mare, durerea aceea trebuie respectată şi a sta lângă el nu înseamnă a-l anestezia, ci a nu-l lăsa singur în necazul lui şi-n frica lui.

Achitate prin Scump Sângele Domnului …

 Unui pustnic arătându-i-se diavolul într-o noapte, a început să îi înşire păcatele: „Ai făcut asta şi asta, … ceia şi ceia,…vai de sufletul tău!…”.

Minunile dumnezeieşti nu încetează nici în zilele noastre, când păcatul s-a înmulţit în lume …

Iată că minunile dumnezeieşti nu încetează nici în zilele noastre, când păcatul s-a înmulţit în lume…Deşi nu suntem vrednici de asemenea minuni Dumnezeu îşi arată ca de fiecare dată dragostea pentru zidirea sa de mare preţ, omul. Numai ochi să avem pentru a vedea cât de Multmilostiv este Domnul şi să Îi mulţumim pentru toate binefacerile şi minunile pe care le lucrează cu noi chiar dacă de cele mai multe ori nu le merităm!

Planul demonilor lui Satan asupra omenirii …

Satan a organizat o conventie mondiala cu toti demonii sai. Odata ce s-au adunat toti inaintea lui a luat cuvantul si le-a zis: Nu putem pe crestini sa-i oprim sa mearga la Biserica, sa citeasca Biblia si sa descopere cuvantul…

Domnul este pretutindeni şi pretutindeni este Unul singur şi Acelaşi

– A merge la Athos nu este rău dacă nu există obstacole acasă. Iar dacă există, atunci puteţi sta acasă. Dumnezeu este accesibil peste tot. Şi nu este mai aproape de Athos decât de Elatma [scrisoarea îi este adresată unui locuitor din Elatma]. Faceţi tot ceea ce vă cere sufletul…

Mulţi oameni care îşi petrec veacul lor în lumina, puterea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, fără ca să privească la Dumnezeu, fără să cugete măcar o dată la Dumnezeu

Sunt foarte mulţi oameni care lucrează de dimineaţă şi până seara la lumina soarelui, fără ca să privească la soare, fără să simtă soarele, fără să cugete măcar o dată la soare!

Domnul nu ne „răspunde” îndată, El ne va vorbi când va veni ceasul să ne vorbească

Există perioade în istoria popoarelor când se arată slava lui Dumnezeu în toată splendoarea ei şi când Împărăţia lui Dumnezeu îşi vădeşte puterea. Atunci pare a se stabili o relaţie vizibilă între Dumnezeu şi oameni; se înmulţesc, devin mai dese, minunile, profeţiile, ca şi la facerea lumii, când lumina s-a despărţit de întuneric şi s-au aprins luminătorii cereşti, şi lumea morală se umple atunci de o lumină cereas­că, care înţelepţeşte şi îndeamnă pe o cale dreaptă.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-10-05

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VII, 36-50)

n vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Apostolul Zilei : 2015-10-05

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 1-7)

avel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus, precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine.