Revelionul

„Revelion” este un termen care vine din limba franceza, réveillon, un derivat de la réveil. La inceput, acest cuvant era folosit pentru masa care avea loc in noaptea de Craciun. Cu timpul, cuvantul „revelion” a ajuns sa fie folosit pentru orice masa luata noaptea tarziu. In dictionarul de neologisme al paharnicului Const. Stamati, aparut la Iasi, in 1851, prin „revelion” se intelegea „cina dupa bal, mai ales la anul nou”, deci nu numai la sfarsitul anului civil. Astazi, cuvantul „revelion” desemneaza petrecerea care are loc in noaptea de 31 decembrie.

Anul Nou in credinta populara

Anul Nou (Sanvasaiu sau Craciunul Mic) este mai mult o sarbatoare laica decat una religioasa. Ea marcheaza trecerea in noul an civil (anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire a Sfantului Vasile cel Mare. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri populare, avand, in general, caracter distractiv sau de urare, dar implicand si traditia romaneasca, mai veche sau mai noua.

Modul creştinesc de a întâmpina anul nou

Aduceţi-vă aminte cum aţi întâmpinat mulţi dintre voi anul cel nou, şi acum judecaţi singuri, cu sânge rece, dacă seamană asta cu ceva cât de cât creştinesc! În această clipă de trecere ce se cuvine oare? Să ne înălţăm mâinile către cer şi să dăm mulţumită Domnului pentru milele Sale cele trecute şi să-L rugăm să prelungească bunăvoirea Sa şi pe viitor.

Cuvânt la Anul Nou

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Cele 4 piersici

O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:

Cerul, pământul şi lumea (pildă ortodoxă)

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

După ce poate omul să recunoască o icoană ortodoxă a Maicii Domnului?

Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” – pictată de monahia Petronia Forgaci,

Mânăstirea Izvoru Mureşului, Harghita

Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.

Rugăciune către Sfintele Puteri Cereşti şi Îngereşti şi către toţi Sfinţii

Pământul s-a minunat şi Cerul Te-a lăudat Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase, când Te-ai întrupat în pântecele Preacuratei, Preasfintei Fecioare Maria, Cea de Dumnezeu Născătoare.

Care e semnul ca Domnul ne-a iertat păcatele?

Nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuși dă mărturie că păcatele au fost iertate.

Îngerul păzitor este dat omului ca un frate mai mare

Îngerii ne ajută în chip nevăzut. Din câte ispite și morți nu ne izbăvesc? Câte rugăciuni nu înalță pentru noi când văd fața lui Dumnezeu, câte rugi?

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-31

JOI Prea Cuvioasa maica noastră Melania Romana Evanghelia de la Luca (VII, 36-50)

n vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Apostolul Zilei : 2015-12-31

JOI Prea Cuvioasa maica noastră Melania Romana Ap. Iacov (I, 19-27)

raţilor, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Starea de mâhnire e lucrarea diavolului – cum să ieșim din ea?

Linişteşte-te şi nu da im­portanţă gândurilor. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibilitatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri. Îţi lipeşte mintea acolo şi astfel te chinuieşti fără folos. Diavolul, dacă nu reuşeşte să ducă omul la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-l înnebunească şi să-l netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, se mulţumeşte să-i aducă fie şi o melancolie.

 

Dar care va fi numele lui Antihrist?

Semnul lui Antihrist

„Aici este intelepciunea, cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, care este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apoc.13, 18).

Diavolii scot afară pe unii creștini din Sfânta Biserică

O ispita groaznica navaleste adesea asupra inchinatorilor in timpul Sfintelor Slujbe si mai ales al Dumnezeiestilor Liturghii. Unii vazatori cu duhul au vazut pe diavoli in chip de aripi negri, zburand prin Sfanta Biserica, pe deasupra inchinatorilor si aruncandu-le scai peste ele. Si de cei ce se prindeau scaii, ieseau afara.

Rugăciune către Sfântul Înger Păzitor

Pe mine, cel întunecat de păcate, nu mă lepăda de la faţa Ta, Doamne, ci Te rog îndreptează cărările mele spre lumina poruncilor Tale!

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-30

MIERCURI Sfânta Muceniţă Anisia şi Cuviosul Zotic Evanghelia de la Luca (XIII, 10-17)

n vremea aceea, învăţa Iisus în una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, dezlegată eşti tu de neputinţa ta!“ Şi Şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată s’a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulţime: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; aşadar, în ele veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei!…“. Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Făţarnicilor! Fiecare din voi oare nu-şi dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ Şi zicând El acestea, toţi cei care-I stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată mulţimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârşite de El.

Apostolul Zilei : 2015-12-30

MIERCURI Sfânta Muceniţă Anisia şi Cuviosul Zotic Ap. Iacov (I, 1-18)

acov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi nelipsiţi fiind de nimic. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.

Despre cele sapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Irozii zilelor noastre

În atmosfera de sărbătoare ce a cuprins cerul şi pământul, la doar câteva zile de la Naşterea Domnului, Biserica îmbracă haină de „plângere şi tânguire multă” pentru pruncii nevinovaţi ucişi de cruzimea lui Irod. Atunci Iisus a fost scăpat de mânia lui Irod. Acum însă, El suferă chinul morţii împreună cu fiecare din pruncii ucişi cu instrumentele moderne ale medicinii, prin voinţa unei societăţi care şi-a pierdut busola şi care a ridicat la rang de lege fărădelegea.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-29

MARŢI Sfinţii 14 de mii de prunci ucişi de Irod şi pomenirea Cuviosului Marcel, egumenul mănăstirii Neadormiţilor Evanghelia de la Matei (II, 13-23)

ar după ce au plecat magii, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului“. Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s’a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema.

Apostolul Zilei : 2015-12-29

MARŢI Sfinţii 14 de mii de prunci ucişi de Irod şi pomenirea Cuviosului Marcel, egumenul mănăstirii Neadormiţilor Ap. Evrei (XII, 25-29)

raţilor, luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: «Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul». Iar prin aceea că zice: «Încă o dată», arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci «Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor».

Zile albe, timpuri sfinte

Suntem în perioada Epifaniei, zilele sfinte ale Arătării Domnului, când, dacă încordăm timpanele duhovniceşti, suntem în stare să auzim coruri de îngeri slavoslovind: „Hristos se naşte, Slăviţi-l, Hristos în Ceruri, întâmpinaţi-l, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”

Cerurile sunt deschise, Îngerii lui Dumnezeu ne iau în braţe şi ne ridică spre boltă. Numai dacă vrem, dacă cerem, dacă deschidem ochii şi urechile. Iar de nu vrem, Dumnezeu nu se impune nimănui, stă smerit şi aşteaptă. Imaginaţi-vă, Dumnezeu stă smerit şi ne aşteaptă… Noi oamenii rareori suntem în stare să stăm smeriţi şi să aşteptăm ceva sau pe cineva. Iar Dumnezeu se smereşte, pogoară de la demnitatea Dumnezeiască la nemernicia şi josimea omenească, pentru a ne înălţa, pentru a ne îndumnezei, pentru a ne deschide Cerurile şi a încuia pe veşnicie adâncurile de jos.

Sfântul Serafim al Sarovului slujea Paştele iarna. Toată viaţa lui a fost Paştele şi slujbă – lui Dumnezeu şi oamenilor. Pe oameni îi saluta „Bucuria mea, comoara mea, Hristos a înviat!” Şi această bucurie neapărat se transmitea tuturor, oricât de abătuţi şi împovăraţi erau. De aceea şi dăinuiesc cuvintele Sfântului: „Dobândeşte duhul păcii, şi mii de suflete se vor mântui în jurul tău”. Nu cuvântul, nu mustrarea, nu lauda, ci pacea în sufletul propriu. Credinţa vie, legătura noastră personală cu Dumnezeu este ceea ce îi inspiră pe cei din jurul nostru. O de-am avea măcar a suta parte din înflăcărarea Sfântului Serafim!

Dacă nu putem înainta spre Dumnezeu, măcar să stăm cu faţa spre El. Şi să-L rugăm ca şi inimile noastre să se facă peşteră şi iesle în care să Se nască şi Să crească Cel care a venit să ne mântuiască!

La Dumnezeu timpul se scurge altfel decât la oameni. Noi inventăm calendare, unelte de măsurare a timpului, ne înfigem dinţii în gâtul fraţilor care „sărbătoresc pe stil nou” sau „pe stil vechi”, ne dezbinăm, ne urâm, iar la Dumnezeu timpul este veşnicie. Aţi observat vreo dată cum se scurge timpul în vremea Sfintei Liturghii? Eu am observat. Dacă uneori eram grăbit, eram aşteptat undeva după Liturghie, atunci nu mai simţeam niciodată satisfacţia duhovnicească în urma slujbei, ci o tristeţe profundă îmi măcina, asemenea cariilor, sufletul, toată ziua. Şi îmi promiteam „Data viitoare nu mă voi grăbi”. Iar atunci când evit să mă uit la ceas, când uit de toate cele pământeşti,  ajung la „Cu pace să ieşim!” – şi nu ies eu, ci simt cum îngerii mă scot în mijlocul bisericii. Iar în timpul predicii văd bucuria pecetluită pe chipurile enoriaşilor. Iertaţi-mă, nu vreau să par exagerat de patetic, dar văd legătura directă între starea sufletului preotului în timpul slujbei şi starea spirituală a credincioşilor din biserică. Şi, probabil, viceversa. Pentru că toţi suntem un singur trup, şi niciodată nu trebuie să uităm că suntem mădularele lui Hristos, fiecare cu funcţia şi rolul său.

Cu pace să ieşim! Domnului să ne rugăm!

Dumnezeiasca Liturghie nu se încheie cu vozglasul „Cu pace să ieşim!”, ci continuă, după modelul infinitului creat de Dumnezeu. Ieşim cu pace din biserică, şi ne transformăm inimile în părticele ale Bisericii, Trupului lui Hristos, ducând bucuria lucrării divine tuturor celor care nu s-au întâmplat alături de noi în timpul slujbei. Apoi ne întoarcem în biserică pentru a redeveni părtaşi ai lucrării dumnezeieşti, la următoarea Liturghie. Toată activitatea noastră se face lucrare divină, colaborare cu Dumnezeu.

Cu această pace, iubiţii mei, dacă vom umbla prin lume, într-adevăr vom împlini cuvântul lui Hristos „mergeţi de propovăduiţi la toată lumea” – şi mii de suflete se vor mântui în jurul nostru, iar timpurile sfinte niciodată nu se vor scurge, şi întreaga viaţă ne va fi Epifanie!

Pr. Constantin Cojocaru

Locul icoanelor în casă

Încet-încet, se pierde evlavia, de aceea se şi în­tâmplă toate aceste rele pe care le vedem.

Cum arată diavolii?

Ingerii au chip si înfătisare, la fel ca si chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul si înfătisarea omului exterior în trupul său.

Satana și-a schimbat tehnica: Creștinismul este o piedică în calea „Tăvălugului Păcatului”

Se pare că satana și-a schimbat tehnica și trăim o epoca, în care creștinismul este o piedică în calea „Tăvălugului Păcatului” și atunci, în momentul în care te declari creștin, te declari dușmanul societății!

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-28

LUNI Sfinţii 20 de mii de Mucenici arşi în Nicomidia Evanghelia de la Luca (XIV, 25-35)

n vremea aceea mergeau cu Iisus mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu. Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?, ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească şi n’a putut isprăvi!… Sau care împărat, plecând să se bată’n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e’n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu. Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă? Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei : 2015-12-28

LUNI Sfinţii 20 de mii de Mucenici arşi în Nicomidia Ap. Evrei (XI, 17-31)

raţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către el grăise Dumnezeu: «Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş». Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile. Prin credinţă, Rahav desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.

Dreptul Iosif

Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul si Dreptul Iosif, “logodnicul” Sfintei Fecioare Maria, in Duminica dupa Nasterea Domnului, impreuna cu Imparatul David, ca semn de cinstire, pentru ca s-a invrednicit (Iosif) a purta grija de pruncia lui Iisus si a pazi pe Pururea Fecioara Maria in timpul vietii sale.

Duminica dupa Nasterea Domnului

R. Radulescu: De cum a intrat in lumea noastra, a oamenilor, la nasterea Mantuitorului Hristos, Dumnezeu S-a lovit de ostilitatea lumii in care a intrat. Desigur, Dumnezeu Isi cunoaste creatia, cunoaste lumea creata de Sine. Il vedem pe Mantuitorul Hristos, ca pe un pribeag, nevoit sa plece cu familia in Egipt, pentru a se feri de furia lui Irod, care-si vedea amenintata pozitia lui de rege. Ostilitatea lumii nu s-a manifestat numai atunci, ea este de cand Dumnezeu a creat lumea. De unde, parinte profesor Constantin Coman, samanta de dusmanie fata de Dumnezeu, Cel care a creat, de fapt, lumea? Omul nu-L mai percepe pe Dumnezeu ca pe un ocrotitor, ci I se impotriveste. De unde samanta potrivniciei, de unde gandul acesta de adversitate fata de Dumnezeu?

Duminica dupa Nasterea Domnului – Sfantul Nicolae Velimirovici

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, „a sedea” si „a sta”, ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. „A sedea”, spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar „a sta” inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: „A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sf. Nicolae Velimirovici – Fuga în Egipt a Maicii Domnului și a Pruncului Iisus

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-27

DUMINICĂ după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS Evanghelia de la Matei (II, 13-23)

ar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului“. Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s’a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema.

Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi arhidiacon ŞTEFAN Evanghelia de la Matei (XXI, 33-44)

is-a Domnul: „Ascultaţi această parabolă: Era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s’a dus departe. Iar când s’a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!… Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n’aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Apostolul Zilei : 2015-12-27

DUMINICĂ după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi arhidiacon ŞTEFAN Ap. Galateni (I, 11-19)

raţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam, şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

Cum ispitesc diavolii pe oameni?

Diavolii si-au dezlăntuit toată mânia lor asupra oamenilor care sunt creati după chipul lui Dumnezeu, plămada mâinilor Sale.

De ce purtăm la gât semnul Sfintei Cruci?

nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nici un accesoriu ori vreun obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos.

Magii de la Rasarit

Singura marturie scripturistica ce face referire directa la magii de la Rasarit este Evanghelia dupa Matei. Primele treisprezece versete ale celui de-al doilea capitol, in care ne este relatata istoria magilor, nu ne ofera insa detalii cu privire la tara de provenienta, la data sosirii, la numele, la infatisarea si numarul lor. Acest fapt a dezamagit pe unii dintre cercetatorii moderni rationalisti care considera acesta relatare drept fictiune, alaturand-o asa numitelor “legende ale copilariei lui Iisus”, ca adaugiri apocrife la Evanghelii. Foarte probabil, Evanghelistul Matei nu le-a consemnat pentru ca nu le-a considerat esentiale. In realitate, alta a fost insemnatatea inchinarii magilor inaintea Pruncului Hristos relatate succint in Evanghelie. Sfanta Traditie a fost insa cea care a afirmat, a imbogatit si a pastrat acest inteles pana astazi in Biserica.

Pestera in viata Mantuitorului

Pestera apare in unele dintre cele mai importante momente din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos: in pestera se naste si tot in pestera coboara dupa moartea pe Cruce, cu trupul in pestera Mormantului, iar cu duhul in pestera cea zavorata a iadului. Astfel, trecerea pe pamant a Logosului intrupat s-a petrecut intre doua pesteri: pestera din Betleem (locul nasterii Sale) si pestera din Ierusalim (locul inmormantarii Sale).

Soborul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte în a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului, aceasta fiind una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria care datează încă din sec. al V-lea. Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni, iar în cadrul liturgic el exprimă chemarea spre slujbă cât şi adunarea în jurul sfântului prăznuit pentru ca aceasta prin rugăciunile sale să mijlocească în faţa lui Dumnezeu pentru noi.

Fiul a luat trup, ca omul sa se intoarca la Dumnezeu

Din iubire a creat Dumnezeu lumea si tot din iubire S-a intrupat. Iar cand a decis sa vina printre noi ca Om, a ales sa vina ca un Prunc. Ar fi putut sa ne copleseasca dintru inceput cu puterea Sa, asa cum avea sa o faca pe Muntele Tabor, dar nu, a ales sa vina smerit. Nu dorea sa-l sperie pe om, ci sa-l vindece.

Ce să facem dacă nu ne dorim copii …

Vă daţi seama că nu vă recomand nici un mijloc de contracepţie. În momentul în care v-aţi căsătorit, v-aţi luat acest jug asupra voastră, chiar dacă staţi într-o garsonieră. Eu sunt convinsă că Dumnezeu vă vede acest neajuns şi poate nu vă dă copii, dar nu vă feriţi.

Predica la Soborul Maicii Domnului

Toate praznicele dumnezeiesti care se randuiesc de Biserica in cursul anului sunt taine dumnezeiesti si fapte din viata Mantuitorului Iisus Hristos. Iar astazi, la nasterea Lui, praznuim o taina care este taina tainelor. O taina ascunsa din veci si ingerilor si oamenilor. Caci nici ingerii nu stiau cum Dumnezeu, Care este Imparatul slavei si al luminii celei neapropiate si a toata zidirea, va savarsi o taina ca aceasta. Dar cand a venit Mantuitorul in lume sa Se jertfeasca pentru mantuirea lumii si sa intemeieze Biserica, atunci si ei s-au invatat.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-26

Soborul Preasfintei, Stăpânei, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Matei (II, 13-23)

ar după ce au plecat magii, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului“. Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s’a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema.

SÂMBĂTĂ după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS Evanghelia de la Matei (XII, 15-21)

n vremea aceea mulţi au venit după Iisus şi pe toţi i-a vindecat. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin Isaia profetul, care zice: Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, Iubitul Meu, întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti. Nu Se va certa, nici nu va striga, nimeni pe uliţe nu-I va auzi glasul. Trestie strivită nu va frânge şi feştilă pâlpâindă nu va stinge până ce nu va duce judecata la biruinţă; şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile.

Apostolul Zilei : 2015-12-26

SÂMBĂTĂ după Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS Soborul Preasfintei, Stăpânei, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Efeseni (V, 1-8)

raţilor, fiţi următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii.

Predică la Nașterea Domnului – Sf. Ioan Maximovici

Hristos Se naşte, slăviţi-L! „În taină Te-ai născut în peşteră, Mântuitorule, dar cerul, ca o gură, tuturor Te-a propovăduit, steaua arătând-o!”. Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât pe pământ şi S-a întrupat în linişte şi fără zarvă. Aşa cum picătura de rouă cade peste ţarină, la fel puterea Celui Preaînalt a umbrit-o pe Preacurata Fecioară şi S-a născut de la ea Mântuitorul lumii.

Cum trebuie trăite sărbătorile în familie?

Toate sărbătorile trebuie trăite în sens duhovnicesc. Hristos S-a născut în ziua şi anul stabilite mai înainte. El a murit, a înviat pentru mântuirea şi pentru viaţa veşnică a omului. De aceea, sărbătorile creştine sunt percepute ca evenimente care se repetă ciclic. Iată de ce Biserica cântă: „Hristos se naşte – slăviţi-L, Hristos din ceruri – întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ – înălţaţi-vă” şi „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce”.

Întruparea Logosului și Mântuirea omului

Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit și în acest an să ajungem în această zi de sărbătoare plină, în care Dumnezeu a binevoit a întocmi un chip de mântuire atât de minunat prin întruparea Cuvântului Său. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi veste de bucurie, cea mai mare veste bună pe care putea să o dea Dumnezeu omului şi cerul pământului, căci după cum zice Sf. Iustin Popovici, întreaga evanghelie a cerului şi a pământului se compune din aceste patru cuvinte: Logosul S-a făcut trup. Numai Dumnezeul-om Hristos este singurul lucru nou sub soare.

Icoana Naşterii Domnului

În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-25

VINERI Naşterea cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS Evanghelia de la Matei (II, 1-12)

ar dacă’n zilele regelui Irod S’a născut Iisus în Betleemul Iudeii, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: „Unde este Cel ce S’a născut rege al Iudeilor? Că’n Răsărit văzutu-I-am steaua şi am venit să I ne închinăm“. Şi auzind acestea, regele Irod s’a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să Se nască Hristos?“ Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris prin profetul: Şi tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicicum nu eşti mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Cârmuitorul Care-l va păstori pe poporul Meu Israel“. Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi şi a aflat limpede de la ei vremea când li se arătase steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc şi dacă-l veţi afla, daţi-mi şi mie de veste, pentru ca să vin şi eu şi să mă închin lui“. Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s’au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s’au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar luând prin vis înştiinţare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s’au dus în ţara lor.

Apostolul Zilei : 2015-12-25

VINERI Naşterea cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS Ap. Evrei (XI, 8-16)

raţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi – mulţi «ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării». Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.

Părintele Justin Pârvu: Naşterea Domnului este un dar, o bucurie, dar totodată şi o cruce…

Naşterea Domnului este un dar, o bucurie, dar totodată şi o cruce, pentru că Hristos se naşte în peştera din Betleem, spre a se răstigni pe Golgota, ca să ia asupra Sa păcatele întregii omeniri. Nu se poate vorbi de răstignire, de înviere, dacă nu plecăm de la naştere. Apoi putem ad-mira frumuseţea unei familii sfinte, a lui Iosif şi Mariei, ca un model de vieţuire creştină.

Grota Laptelui din Betleem

Grota Laptelui este numele unei biserici din Betleem, Tara Sfanta. La o distanta de numai 300 de metri inspre sud-est de Biserica Nasterii Domnului se afla o biserica mica, numita indeobste „Grota Laptelui”.

 

Ajunul Craciunului, post cu bucurie

Ajunul Craciunului este ultima zi a Postului Nasterii Domnului. E o zi de post mai aspru decat celelalte zile, deoarece se ajuneaza, adica nu se mananca nimic, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15:00), ca apoi sa se manance hrana uscata sau legume fierte. Dar aceasta asprime este inteleasa gresit de multi dintre noi. Ori de cate ori auzim de post negru, post aspru etc, mergem cu gandul ca trebuie sa fim cat mai departe de tot ceea ce inseamna bucurie.

Ajunul Craciunului

Ajunul Craciunului, zi de post aspru

Magii de la Răsărit şi creştinii de astăzi

“Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii!

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Crăciunul înseamnă Hristos întrupat, și nu festivism secularizat

Ne apropiem de praznicul Nașterii Domnului, o sărbătoare ce ne mângâie sufletele răcite, adeseori prăduite de curentele secularizante contemporane. De aceea, vă îndemn să călătorim duhovnicește la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce „ne-a făcut cunoscut Domnul” (Luca 2, 15). Să mergem la peșteră, zic, pentru a ne întări credința, făcând mai vie mărturisirea în sufletele noastre, căci, din păcate, fie că observăm sau nu, traversăm o perioadă nu prea limpede. Lumea a devenit extrem de apatică, din pricina unui flagel care distruge nemilos credința de multe veleaturi a neamului nostru. Un accentuat indiferentism religios, îndesite atacuri furibunde asupra instituției Bisericii, de­sacralizarea acerbă a sărbătorilor sfinte – toate la un loc se căznesc, parcă, să-L alunge pe Domnul Hristos din viața, ba chiar din istoria poporului român.

Amintiri despre Crăciunul de altădată. În loc de brad, mulţi români îşi împodobeau casa cu un pom făcut din fasole

Crăciunul tradiţional, autentic, mai există din păcate doar în amintirile bătrânilor satelor. Ei povestesc, cu nostalgie, despre vremurile în care Crăciunul era o sărbătoare a iubirii, a apropierii dintre oameni, nu una închinată mâncării, cadourilor scumpe şi vacanţelor exotice.

De Crăciun, cu darurile materiale rupem relația sufletească. Ca și cum am putea cumpăra cu o jucărie inima copilului nostru…

Unul dintre cei mai apreciați preoți ai ortodoxiei românești din secolul XX, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, a explicat ce ar trebui să însemne darurile de Crăciun.

Obiceiuri și tradiții de Ajunul Crăciunului

Sărbătorile de iarnă încep odată cu Postul Crăciunului, pe 15 noiembrie, şi ţin până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Aceasta este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă.

 

 

 

Îngenunchem sau nu între Crăciun şi Bobotează?

Tradiţia sau practica bisericească a statornicit ca, de la sărbătoarea Naşterii Domnului şi până la prăznuirea Botezului Său în râul Iordan, să nu plecăm genunchii, ca expresie a bucuriei că S-a arătat în lume Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Ar fi de dorit ca toţi, clerici şi credincioşi, fără să îi judecăm pe cei care nu vor face aşa, să respectăm această rânduială în bisericile noastre, dar nu ca un gest mecanic şi de neînţeles, ci ca o expresie reală a bucuriei Naşterii Domnului.

Betleem – oraşul Naşterii Domnului

Betleemul se află la circa 9 kilometri sud de Ierusalim. În evreieşte Bet Lehem înseamnă casa pâinii. Întreaga regiune este denumită Efrata, datorită fertilităţii solului. În Vechiul Testament, oraşul este pomenit sub denumirea de Betleemul Iudaic, întrucât mai exista un Betleem la 12 kilometri vest de Nazaret.

Nașterea Domnului – Desen animat

Un desen animat deosebit, ce prezintă cu multa sensibilitate Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos.

Denumire originală: Nașterea Domnului (Rojdestvo)
Anul apariției: 1996
Gen: Animație
Țara apariției: Rusia
Durata: 13:44 min
Regizor: Mihail Aldașin

Descriere: Desenul animat al regizorului și pictorului Mihail Aldașin emană fascinație și bucurie, punându-ne în față Minunea Nașterii Pruncului Hristos. Subiectul nu iese în afara textelor canonice, ci prezintă, într-un mod accesibil și cald, aproape prin ochi de copil, evenimentele legate de Nașterea lui Hristos.

 

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-24

JOI Sfânta Cuvioasă Muceniţă Eugenia Evanghelia de la Matei (XV, 21-28)

n vremea aceea, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată, ieşind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“. Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s’o arunci câinilor“. Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!“ Şi s’a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Apostolul Zilei : 2015-12-24

JOI Sfânta Cuvioasă Muceniţă Eugenia Ap. Evrei (X, 35-39; XI, 1-7)

raţilor, nu lepădaţi încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa. «Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el». Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului. ar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.

Renaşterea…

Petrecem postul Naşterii Domnului. Suntem în aşteptarea frumoaselor clipe ale Întrupării Mântuitorului. Şi natura e în pregătire. Toate din jur se transformă într-o peşteră ce îl aşteaptă pe Marele Prunc – Iisus Hristos. Prin această Naştere simțim că renaşte viaţa noastră sufletească.

Naşterea Domnului vrea să ne aducă bucuria nevinovăţiei şi gingăşia copilăriei. Apoi evenimentul ne face mai responsabili în misiunea noastră de soţi, părinţi, bunei…

În această perioadă a praznicului, toată atenţia ar trebui să fie orientată asupra Pruncului, care vrea să se nască şi în inimile noastre, şi astfel să urmeze un firesc salt duhovnicesc în viaţa fiecăruia.

Să simţim că suntem vii, că vrem să trăim frumos, că iubirea nu s-a stins în noi. Să conştientizăm că Dumnezeu ne este în preajmă, ne iubeşte, ne susţine, ne îndrumă…

În orice familie când se naşte un copil e o aleasă bucurie. Nimic nu poate fi mai frumos şi mai plăcut decât zâmbetul unui prunc. Când mi s-a născut şi mie un copil mult aşteptat, am descoperit nişte lucruri pe care nici nu le bănuiam. Un copilaş umple atâtea goluri, revarsă căldură, aduce lumină şi te trezeşte la o nouă viaţă.

Înainte de a avea copii, credeam că urmaşii sunt o investiţie pentru anii bătrâneţii, când te vor ajuta, susţine, îngriji… Nicidecum. Copiii te ajută să trăieşti viaţa din plin, să te bucuri astăzi, să împărtăşeşti dragostea…

Cât de mare bucurie ar trebui să fie în inima creştină, căci an de an avem binecuvântatul prilej să participăm la Naşterea Mântuitorului, să exclamăm cu toţii: „Hristos se naşte, Slăviţi-L!”.

Să conştientizăm că Hristos vrea să-şi facă loc în inima noastră, care ar deveni un Betleem lăuntric şi din care ar izvorî toată virtutea. Să fim în postura magilor veniţi de la răsărit, care au adus daruri alese. Or, Dumnezeu aşteaptă cel mai de preţ dar – sufletul nostru, care ar fi pus în slujba Domnului şi al aproapelui.

Prin Naşterea lui Hristos simţim că Dumnezeu este prezent în viaţa noastră, că nu este indiferent la ceea ce se întâmplă în lumea asta, că îşi revarsă dragostea peste toată creaţia sa.

De aici vine expresia patristică că Dumnezeu se face om, pentru ca omul să ajungă la Dumnezeu. Atât de mult se smereşte Cel de Sus, încât din dragoste neţărmuită se aduce pe sine în dar creaţiei. Prin Hristos credinţa noastră devine mai personală, viaţa fiindu-ne hristocentrică, deci toate sunt raportate şi trăite prin şi întru Hristos. El devine pentru fiecare suflare creştinească perfectul părinte, dascăl, doctor…

Prin Pruncul Hristos se împlinesc prorocirile, Dumnezeu intervine în creaţie pentru a o reabilita, călăuzi… Deci ni se dă șansa mântuirii.

Tare bine ar fi ca lumea să renască împreună cu Pruncul Iisus Hristos. Atunci am simți și am trăi sărbătoarea cu altă intensitate, atunci de-a dreptul ar urma o schimbare, o reînnoire…

Atunci am înțelege că Dumnezeu ne iubește și vrea să rămânem în această dragoste plină de dăruire.

Preot Octavian Moșin

Ne împărtășim ca să fim mereu cu Hristos …

– Dragă, dumneavoastră trebuie să știți un lucru: nu timpul decide când trebuie să te împărtășești. Ci pregătirea lăuntrică, văpaia care arde în inima ta. Postești o saptămână sau două dar în același timp ești plin de răutate, vorbești de rău și judeci pe ceilalți oameni. În cazul acesta dacă nu te silești să te căiești și să te spovedești și nu te abții după putință de la aceste lucruri ești oprit de la Împărtășanie.

Un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, dar un An Nou într-un revelion fără sfârşit…

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Doamne, dacă Tu crezi, mai şi ia-mi, nu numai dă-mi …

Hristos a venit şi a adus altceva în lume. El a venit şi a zis: „Îţi trage cineva o palmă? Întoarce şi obrazul celălalt. Îţi greşeşte fratele tău? Mustră-l, nu-l omorî!”. El a venit şi a făcut o revoluţie. De aceea, cele ce El a propovăduit, nu întotdeauna ni se par logice. De ce? Pentru că El a dat, dar şi cere.

Simplitatea omului se naște din firescul relației lui cu Dumnezeu. Hristos, Dumnezeul nostru …

Încercați să vă comportați normal. Să vă spun un lucru: e nefiresc vara să mergi cu paltonul și cu căciulă rusească pe cap. Că suntem tineri și ne îmbrăcăm mai ușor. La bătrânețe e altfel. Deja eu simt că trebuie să-mi înfășor picioarele, că-mi îngheață. Mă doare un rinichi.

Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii …

Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“. Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge.

Fă din mine un om integru pentru iubirea Ta!

Dacă ne adresăm lui Dumnezeu spunându-I: “Dumnezeul meu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, e ca și cum I-am spune: “Doamne, eu nu am nici un merit; bineînțeles că nu Te pot răsplăti cu nimic; nu mă pot lăuda cu nici un merit; dar pentru iubirea Ta, iartă-mă! Dă-mi timp și putere ca să mă pocăiesc!

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-23

MIERCURI Sfinţii zece mucenici din Crit Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de oameni, pentru că ei îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.“

Apostolul Zilei : 2015-12-23

MIERCURI Sfinţii zece mucenici din Crit Ap. Evrei (X, 1-18)

raţilor, Legea, având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată – cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an – să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor? Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor. Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. Drept aceea, intrând în lume, zice: «Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut; atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule». Zicând mai sus că: «Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut», care se aduc după Lege, atunci a zis: «Iată vin, ca să fac voia Ta, Dumnezeule». El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna. Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduse de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele. Acesta, dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis: «Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile – zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor», şi adaugă: «Dar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

Năzuiește nu să ai succes, ci ca viața ta să aibă sens …

Să ascultăm o parabolă filosofică. Discipolul întreabă de ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o.

Încrederea în Dumnezeu …

Trăia odată un monah insuflat de Dumnezeu, ale cărui haine tămăduiau mulţi bolnavi numai prin atingerea de ele; de aceea, monahul acesta era în mare cinste printre cei bolnavi, iar printre fraţii săi producea mare uimire şi nedumerire din cauza faptului că ei nu vedeau la el nevoinţe ascetice deosebite; ducea în mănăstire o viaţă asemănătoare cu a celorlalţi monahi şi nu se deosebea cu nimic de ei.

La rugăciunea cu milostivire față de oameni ne inspiră dragostea lui Hristos …

La rugăciunea cu milostivire față de oameni ne inspiră dragostea lui Hristos. La această rugăciune participă și sufletul, și trupul.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-22

MARŢI Sfânta Mare Mucenicţă Anastasia, vindecătoarea de otravă Evanghelia de la Matei (XV, 21-28)

n vremea aceea, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată, ieşind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“. Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s’o arunci câinilor“. Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!“ Şi s’a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Apostolul Zilei : 2015-12-22

MARŢI Sfânta Mare Mucenicţă Anastasia, vindecătoarea de otravă Ap. Evrei (IX, 8-23)

raţilor, prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare, care era o pildă pentru timpul de faţă şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau putere să desăvârşească cugetul închinătorului. Acestea erau numai legiuiri pământeşti – despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări – şi erau porunci până la vremea îndreptării. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice. Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinţit fără sânge. Într-adevăr, Moise, după ce a rostit faţă de tot poporul toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot poporul, şi a zis: «Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu». Şi a stropit de asemenea cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujbă. După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să fie curăţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi, cu jertfe mai bune decât acestea.

Pe cel ce merge spre soare, umbra îl urmează …

Pe cel ce merge spre soare, umbra îl urmează; iar de la cel ce se îndepărtează de soare, umbra se retrage. La fel şi pe cel ce se apropie de Dumnezeu, Soarele Dreptăţii, şi-I urmează cu credinţă şi cu dragoste, îl vor urma în permanenţă ura, răutatea şi prigoana acestei lumi.

„Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie?”

Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Însă cei mai mulți dintre oameni fac precum cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în altă țară, mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noblețe, care să fie celebră. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează că nu-i stăpân peste orașe și popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpânește toată lumea de sub soare. Toate acestea îi conving pe aceștia că nu trebuie să mulțumească Binefăcătorului pentru ceva.

Cine nu munceşte … nu mănâncă

Se spune că odată, în miez de vară, la Suceava, au venit nişte soli dintr-o ţară străină. Pasionat de buna gospodărie a pământului, măria sa, Alexandru-Vodă tocmai secera un lan de grâu lângă cetate. Observând cu câtă stimă îl sălutau drumeţii, unul dintre oaspeţi s-a intresat:

Deosebirea între căderea celor credincioși și a celor necredincioși …

Porumbelul, când se murdărește, aleargă repede la apă și se spală. Ei nu pot suferi necurățenia; nu-i place de ea.

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-21

LUNI Sfânta Mare Mucenicţă Iuliana cea din Nicomidia şi Sfântul Temistocle Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de oameni, pentru că ei îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.“

Apostolul Zilei : 2015-12-21

LUNI Sfânta Mare Mucenicţă Iuliana cea din Nicomidia şi Sfântul Temistocle Ap. Evrei (VIII, 7-13)

raţilor, dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: «Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou, nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaşte pe Domnul! – căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Şi zicând: «Nou», Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte aproape este de pieire.

Folosul molitfelor de iertare rostite de duhovnic înainte de spovedanie …

Rugăciunea de mijlocire a preotului, la care trebuie să se unească în sufletul său și creștinul care se pocăiește, este invocarea îndurării și al iertării divine. Aceste rugăciuni au darul de a deștepta în același timp nădejdea creștinului și de a deschide în sufletul său perspective și aspirații pentru o viață nouă.

Sfantul Ioan din Kronstadt

Sfantul Ioan din Kronstadt care a trait in veacul al XIX-lea si a adormit pe 20 decembrie 1908, a fost o personalitate rara si cu totul harismatica a Bisericii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit ca atunci cand credinta este unita cu vointa si cu dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele, se savarsesc intr-adevar mari minuni. Daca am cauta un exemplu de preot in vremurile contemporane care sa adune in persoana sa toate calitatile pastorului, nu am gasi un exemplu mai potrivit decat Sfantul Ioan din Kronstadt.

 

Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul

Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul este praznuit pe 20 decembrie.

Sa nu ne rusinam cu neamul nostru

Sunt persoane care se rusineaza cu trecutul familiilor din care fac parte si din acest motiv cauta sa le uite si sa nu se mai intereseze niciodata de ele. Se intampla ca atunci cand faci referire la cineva din trecutul familiei lor, sa iti spuna ca faci o confuzie sau sa se considere nedreptatite ca vin la existenta din acestea.

Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului

„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele;

Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului

Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului – Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Mântuitorului

EVANGHELIA ZILEI: 2015-12-20

DUMINICĂ Înaintea Naşterii lui HRISTOS Evanghelia de la Matei (I, 1-25)

artea naşterii lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam i-a dat naştere lui Isaac; Isaac i-a dat naştere lui Iacob; Iacob le-a dat naştere lui Iuda şi fraţilor lui; Iuda le-a dat naştere, din Tamar, lui Fares şi lui Zara; Fares i-a dat naştere lui Heţron; Heţron i-a dat naştere lui Aram; Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason; Naason i-a dat naştere lui Salmon; Salmon i-a dat naştere, din Rahab, lui Booz; Booz i-a dat naştere, din Rut, lui Obed; Obed i-a dat naştere lui Iesei; Iesei i-a dat naştere lui David, regele; David i-a dat naştere lui Solomon, din femeia lui Urie; Solomon i-a dat naştere lui Roboam; Roboam i-a dat naştere lui Abia; Abia i-a dat naştere lui Asa; Asa i-a dat naştere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naştere lui Ioram; Ioram i-a dat naştere lui Ozia; Ozia i-a dat naştere lui Iotam; Iotam i-a dat naştere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naştere lui Iezechia; Iezechia i-a dat naştere lui Manase; Manase i-a dat naştere lui Amon; Amon i-a dat naştere lui Iosia; Iosia le-a dat naştere lui Iehonia şi fraţilor lui, la strămutarea în Babilon. După strămutarea în Babilon, Iehonia i-a dat naştere lui Salatiel; Salatiel i-a dat naştere lui Zorobabel; Zorobabel i-a dat naştere lui Abiud; Abiud i-a dat naştere lui Eliachim; Eliachim i-a dat naştere lui Azor; Azor i-a dat naştere lui Sadoc; Sadoc i-a dat naştere lui Ahim; Ahim i-a dat naştere lui Eliud; Eliud i-a dat naştere lui Eleazar; Eleazar i-a dat naştere lui Matan; Matan i-a dat naştere lui Iacob; Iacob i-a dat naştere lui Iosif, bărbatul Mariei, cea din care S’a născut Iisus, Ce Se cheamă Hristos. Aşadar, întru totul, de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; iar de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Dar naşterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s’a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s’o dea el în vileag, a vrut s’o lase pe ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme s’o iei pe Maria drept femeia ta, fiindcă ceea ce s’a zămislit într’însa este de la Duhul Sfânt; ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor“. Iar acestea toate s’au făcut ca să se plinească ceea ce s’a spus de Domnul prin profetul ce zice: Iată, Fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa. Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.

Apostolul Zilei : 2015-12-20

DUMINICĂ Înaintea Naşterii lui HRISTOS Ap. Evrei (XI, 9-10; 32-40)

raţilor, Avraam, prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. i ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea.

Cele 14 reguli pentru mergerea la biserică …

Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda.

Ce se întâmplă cu cei care lipsesc Duminica de la Biserică?

Oare toți aceștia sunt pentru iad și nu există mântuire pentru ei? Să vedem cum înfruntă Biserica pe cei absenți. Nimeni nu este pentru iad, ci toți suntem pentru rai și, dacă vrem, îl putem dobândi. Ia aminte, fratele meu, la cele de mai jos ca să te minunezi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dacă îi cercetăm pe oameni după starea lor exterioară. Vom vedea că unii lipsesc justificat, iar alții nejustificat.

Nu reuşesc să-mi fac rugăciunile seara, trebuie să mă feresc de soțul meu …

Am trei odoare, două fete, de aproape 10 ani şi, respectiv, 4 ani şi un băieţel de 2 ani şi două luni. Problema în care doresc să vă consult este că nu prea reuşesc să-mi fac rugăciunile seara. Trebuie să mă feresc de soţul meu, m-a mai prins câteodată şi mă certa.

Nu contează câţi copii ai, contează câţi dai Bisericii …

Părinte, câţi copii aveţi? Spuneţi-ne câteva cuvinte despre ei.

Condiţia cea mai importantă pentru formarea unei familii temeinice este ca Hristos să fie în centrul acestei familii ..

„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”

(1 Ioan 4, 8)