Umblați în lumină, până când este lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul …

Domnul nostru Iisus Hristos ne vorbea: „Umblați în lumină, până când este lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul”. Până când ne luminează în această viață lumina lui Hristos, până când auziți sfintele cuvinte ale Evangheliei și poruncilor lui Hristos, până când v-a învrednicit Domnul să frecventați sfânta biserică, umblați în această lumină. Pentru că lumina aceasta se va stinge pentru voi când va veni ceasul morții, și după mormânt nu mai există pocăință, și veți primi răsplătirea pe care o meritați.

Uneori te împărtășești spre viața veșnică, alteori spre osândire

De ce atunci când te împărtășești, Sfintele Taine au uneori gust de pâine, iar alteori gust de carne? Oare aceasta înseamnă că uneori te împărtășești spre viața veșnică, air alteori spre osândire?

Nu toţi se vor salva în mănăstire şi nu toţi vor muri din lume …

O fată a venit la Părintele să ia binecuvântare să intre în mănăstire, iar Părintele i-a spus:

Mila lui Dumnezeu este nemărginită, însă noi suntem mărginiţi …

Dar fiţi atenţi să nu mergeţi pe un drum primejdios.

Unde a ajuns sufletul omului după moarte?

După moartea cuiva, cei apropiați vor să afle unde a ajuns sufletul acestuia. Femeile sunt cel mai mult interesate de aceasta. Dorința le este cunoscută de diavol și acesta le poate arăta că cel adormit e în stare bună, în haine albe…

Patima desfrânării şi biruirea ei

Nu ajunge numai postul trupesc pentru dobândirea desăvârşitei neprihăniri şi a adevăratei curăţii, de nu se va adăuga şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă către Dumnezeu şi citirea deasă a Scripturilor, şi osteneala, şi lucrul mâinilor, care abia împreună pot să oprească pornirile cele neastâmpărate ale sufletului, şi să-l aducă înapoi de la nălucirile cele de ruşine.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-29

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Marcu (XI, 1-11)

n vremea aceea, când s’au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii SăI şi le-a zis: „Mergeţi în satul care este în faţa voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care nici un om n’a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?, spuneţi-i: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite aici“. Deci s’au dus şi au găsit mânzul legat la drum în faţa unei porţi şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au zis: „Ce faceţi?, de ce dezlegaţi mânzul?“ Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese Iisus; şi aceia i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasupra. Şi mulţi îşi aşterneau hainele’n cale, iar alţii aşterneau ramuri tăiate din câmp. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!“ Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Apostolul Zilei : 2016-02-29

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. I Ioan (II, 18-29; III, 1-8)

iilor, este ceasul de pe urmă şi, precum aţi auzit că vine Antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci, ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. V-am scris vouă nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână; de va rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc. Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci, precum ungerea Lui vă învaţă despre toate şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat. Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. Dacă ştiţi că este drept, cunoaşteţi că oricine face dreptate este născut din El. edeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.

Rugăciune la necazuri şi supărări

Doamne, viforul necazurilor se ri­dică asupra mea și ape intrat-au până la sufletul meu – dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoști pri­cina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt numărați. La Tine, deci, scap și pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet și să-mi ajuți a birui toate ispitele ce mă învăluie – că Tu ești întărirea, scăpa­rea și izbă­vitorul meu, Hristoase Dum­nezeule, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

De ce la biserică sunt mai multe femei decât bărbați ?

Cauzele sunt multiple. În primul rând, bărbaţii sunt mai mândri, iar credinţa ortodoxă este întemeiată pe smerenie şi pocăinţă. Însăşi pocăinţa se numeşte pe greceşte „metanoia”, adică schimbare – şi, după cum se ştie, bărbaţilor le este foarte greu să se schimbe. Preoţii ştiu cât de des se deosebeşte spovedania bărbătească de cea femeiască. Bărbaţii sunt foarte reticenţi în a-şi recunoaşte greşelile; femeile, dimpotrivă, adeseori se căiesc cu lacrimi în ochi.

Cum ne ridicam in ochii lui Dumnezeu ?

Il numim pe Dumnezeu Tata, iar noi nu ne comportam ca niste fii. Ii cerem de multe ori asemeni fiului risipitor (Luca 15, 11-32) sa ne daruiasca partea ce ni se cuvine ca sa o cheltuim in diverse placeri, departe de casa parinteasca. Si cu cat ne indepartam mai mult, cu atat ne e mai greu sa revenim la El. Dar sa nu deznadajduim atunci cand cadem in pacat, caci Dumnezeu stie acest lucru si de aceea El ne intareste, pe noi cei pacatosi, zicand ca „acolo unde s-a inmultit pacatul, acolo va prisosi harul”. Astfel, celor ce au cazut mult din relatia cu El, le trimite niste stari harice pe care nu le au multi din cei care se roaga in biserica. Sa nu uitam ca daca nu s-ar fi facut „foamete” in tara indepartata in care fiul risipitor se afla, acesta nu si-ar fi venit in sine si nu ar fi dorit intoarcerea.

Fratele fiului risipitor

Se vorbeste mult despre fiul risipitor, si pe buna dreptate. Fiecare ne regasim, cumva, in postura celui ce a plecat de acasa si a luat-o pe caile pacatului, incercand apoi, dupa un timp al ratacirilor si dezamagirilor, sa gaseasca drumul catre ceea ce ii este propriu, sa ajunga iarasi in bratele tatalui gata sa-l intampine. Exista insa, alaturi de el, o figura luata mai rar in consideratie: e fratele lui. Se aminteste, desigur, despre acest frate, dar destul de grabit. Ar merita, poate, si el, ceva mai multa atentie.

Meditatie la Duminica Fiului Risipitor

De unde vine puterea aşa de mare a smereniei? Priveşte la vameş, ce face el? Se bate în piept, neîndrăznind să se uite la cer şi zice: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Două lucruri face: se căieşte pentru păcatele sale şi cere milă de la Dumnezeu. Două lucruri foarte simple: se vede omul aşa cum este şi aleargă la Dumnezeu, iar din ele izvorăşte un noian de daruri.

Duminica intoarcerii Fiului risipitor

Nesfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu se vede din rabdarea Lui cea mare, din iertarea Lui cea mare, din bucuria Lui cea mare. Asemenea dragoste isi poate gasi o asemanare pe pamant doar in dragostea de mama. Cine are mai mare rabdare decat o mama ? Cine iarta mai mult decat o mama ? Cine se bucura mai mult pentru intoarcerea unui pacatos decat o mama cand copilul ei e cuminte ?

Predica la Duminica a XXXIV-a dupa Rusalii – Pilda Fiului Risipitor

De unde vine puterea asa de mare a smereniei? Priveste la vames, ce face el? Se bate in piept, neindraznind sa se uite la cer si zice: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!“ Doua lucruri face: se caieste pentru pacatele sale si cere mila de la Dumnezeu. Doua lucruri foarte simple: se vede omul asa cum este si alearga la Dumnezeu, iar din ele izvoraste un noian de daruri.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-28

DUMINICA FIULUI RISIPITOR Evanghelia de la Luca (XV, 11-32)

is-a Domnul această parabolă: „Un om avea doi fii. Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s’a dus într’o ţară’ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s’a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s’a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s’a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s’a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s’a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea? Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s’a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga. Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat… Iar el i-a zis: Fiule, tu’ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s’a aflat“.

Apostolul Zilei : 2016-02-28

DUMINICA FIULUI RISIPITOR Ap. I Corinteni (VI, 12-20)

raţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi, prin puterea Sa. Oare nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? «Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Calitățile necesare unui bărbat pentru a întemeia o familie

Este foarte adevărat că un bărbat trebuie să aibă nişte calităţi, ca să fie plăcut de sexul opus.

Familia creştină, poem de dragoste care nu moare niciodată …

Se spune că cel mai frumos au vorbit despre viaţa de familie monahii şi cel mai înălţător au aşezat în rânduri despre viaţa monahală cei căsătoriţi. Un paradox luminos printre multe altele. Căsătoria și monahismul nu se exclud reciproc, ci sunt intim complementare, așa cum spunea Paul Evdokimov, și monahul și mireanul fiind datori să atingă aceeași țintă, sfințenia, şi un drum şi celălalt ne ajută să intrăm „în odihna lui Dumnezeu”, „întru bucuria Domnului”.

Familiile care nu se întemeiază pe credinţă vor accepta greu regulile Bisericii

Din cauza vremurilor dificile, unele familii se opresc la unul sau doi copii. Inclusiv relaţiile trupeşti din perioada de nefertilitate este păcat înaintea lui Dumnezeu?

Tânărul de astăzi nu știe mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea

Egoist și individualist, ghidat numai de propriile interese și plăceri, tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață. În privința relației de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rău.

Regula de bază întro căsătorie fericită

Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, duceti pâna la capat crucea casatoriei. (pr. Paisie Olaru)

Femeia nu e o „jucărie de pat sau de bucătărie”

Am cununat odată pe cineva, şi când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: „iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul.

Familia ‒ dragoste, angajament şi asumare

De foarte multe ori, familia are gustul durerii. În spatele uşilor închise, prinde viaţă familia ta, sau a mea, ducând în ea toată suferinţa pe care am acumulat-o unul pentru altul. În orice căsnicie apar momente de suferinţă, de lacrimi, toate pe fondul lipsei de cunoaştere a unor principii simple, dar eficiente, de a trăi împreună: eu, tu şi copiii noştri.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Luca (XX, 46-47; XXI, 1-4)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe’n haine lungi, care iubesc salutările’n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă’ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“. Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor. Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi; şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“.

Apostolul Zilei : 2016-02-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Timotei (III, 1-9)

iule Timotei, aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.

Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor …

Este greu de spus când suntem mai cruzi: atunci când aproapele nostru ne cere iertare şi noi nu-l iertăm, sau atunci când îi judecăm pe cei apropiaţi nouă, în felul acesta neiertându-le păcatele şi neajunsurile lor, chiar defăimându-le autoritatea morală şi provocând asupra lor sentimente de invidie şi duşmănie din partea altora.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu ( XIV,  3-9)

n vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul şi şezând la masă, a venit o femeie, având un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii cărora le părea rău în cugetul lor şi ziceau: pentru ce s-a făcut această risipă cu mirul? Căci se putea vinde acest mir cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor; şi o certau pe ea. Dar Iisus le-a zis: lăsaţi-o în pace; pentru ce îi faceţi supărare? Ea a făcut un lucru bun pentru Mine. Căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi, oricând veţi voi, puteţi să le faceţi bine; dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea, ce a avut de făcut, a făcut; mai dinainte a apucat de a uns trupul Meu spre îngropare. Adevărat vă spun că oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ceea ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

Apostolul Zilei : 2016-02-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. I Ioan (II, 7-17)

ubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. Iarăşi vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară. Cine zice că este în lumină, şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui. Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el, pentru că tot ce este lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Februarie – luna plină de o iubire străină dragostei creștine

În prag de primăvară au supraviețuit sau, din contra, au răsărit diverse practici inspirate din antichitatea păgână. Lumea este preocupată de un set de sărbători ce bat la ușă una după alta: Valentine’s Day, Dragobetele, 8 martie.

10 motive care vor convinge şi un ateu că Dumnezeu există

Se spune că, dacă eşti ateu, deja ai o convingere, aşa că nu mai poţi fi determinat să crezi în Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că preoţii nu pot să găsească motivele cele mai bune care să dovedească faptul că Dumnezeu există. Le poţi contrazice?

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu (XIII, 31-37; XIV, 1-2)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea aceea. E ca un om care a plecat departe, şi-a lăsat casa, a dat puterea pe mâna slugilor, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa; ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar ceea ce vă spun vouă le spun tuturor: Privegheaţi!“ Şi peste două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor“.

Apostolul Zilei : 2016-02-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. I Ioan (I, 8-10; II, 1-6)

raţilor, dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi cuvântul Lui nu este întru noi. opiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.

De ce tăinuiește Dumnezeu momentul sfârşitului lumii ?

Când va fi însă această dată, nimeni nu ştie: „Nici îngerii din Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”, cum ne încredinţează despre aceasta Însuşi Mântuitorul Hristos în Sfânta Evanghelie (Matei 25, 36).

Dragobetele saruta fetele

Dragobetele este sarbatorit in Calendarul Popular in ziua de 24 februarie. Cum vremurile s-au schimbat, tinerii au dat uitarii pe Dragobete zis si Dragomir, Ioan Dragobete, Cap de Primavara – tanarul zeu al dragostei din panteonul mitologiei romanesti. Mentionam ca pe vremuri, aceasta sarbatoare nu era prezenta in toate regiunile tarii. Potrivit atestarilor, ea era cunoscuta in sud, mai cu seama in Oltenia.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani

Dintre toti sfintii intalniti in calendarul crestin ortodox, Sfantului Ioan Botezatorul ii sunt inchinate cele mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august) si Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Intaia si A doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie). Acest fapt subliniza, pe de o parte, cinstirea pe care Dumnezeu a daruit-o Sfantului Ioan, Botezatorul Domnului, dar si puterea de har pe care „cel mai mare om nascut din femeie” o are in ajutorul credinciosilor.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu (XIII, 24-31)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile cele din ceruri se vor clătina. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Şi atunci pe îngerii Săi îi va trimite şi pe aleşii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin parabola: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara e aproape. Tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe acestea plinindu-se, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.“

Apostolul Zilei : 2016-02-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Petru (III, 1-18)

ubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în amintirea voastră, dreapta voastră judecată, ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de sfinţii prooroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin apostolii voştri. Întâi, trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor, şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii. Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă, şi prin apă, şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată, iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie, aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, cum vorbeşte despre acestea în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră, ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului. Amin!

Rugăciune către Maica Domnului, pentru cei care nu pot învăța

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti, la cele dinainte de lume, mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici! Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa preacinstitei tale icoane!

Lupta împotriva diavolului

 „Cum să ne apărăm de satana și de toate uneltirile lui?”

Frica de moarte nu-i din pricina morții, ci din pricina vieții …

parintele Arsenie Papacioc

Am văzut monahi vârstnici care se tem de moarte mai mult decât cei tineri. Cum se poate acest lucru? Cum trebuie să cugetăm și să așteptăm ceasul morții după Sfânta Evanghelie?

Cel ce intră în Biserică se mântuiește, devine veșnic …

Biserica este viață nouă în Hristos. În Biserică nu există moarte, nu există iad. În Evanghelia lui Ioan se spune: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (Ioan 8, 51). Hristos desființează moartea. Cel ce intră în Biserică se mântuiește, devine veșnic. Viața este una, o curgere fără de sfârșit în care nu există moarte. cel ce urmează poruncilor lui Hristos nu moare niciodată. Moare după trup, după patimi, dar se învrednicește a trăi încă din această viață în Rai, în Biserica noastră, iar apoi în veșnicie. Cu Hristos, moartea devine puntea pe care va trebui să o trecem cândva pentru a continua să trăim în lumea cea neînserată.

Vrăjmaşul bate la uşa inimii celui întors la Dumnezeu …

Oh, ce lucru grozav este un om care a gustat odată din dulceaţa mântuirii sufleteşti şi pe urmă s-a întors iarăşi la patimi!

Apa dragostei a învins focul urei …

„Dă-l dracului!” a spus cineva unui prieten ce suferise o nedreptate din partea cuiva. Răspunsul primit a fost cu adevărat insuflat: „El s-a şi dat lui, dar eu aş vrea să-l dau lui Dumnezeu. A-ţi iubi vrăjmaşul înseamnă a-l da lui Dumnezeu.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu (XIII, 14-23)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă – , atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi; şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre să-şi ia ceva din casa sa; şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt să-şi ia haina. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna. Că necaz va fi în zilele acelea, cum n’a mai fost până acum de la’nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n’ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales. Şi dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama! Iată, pe toate vi le-am spus de mai’nainte.“

Apostolul Zilei : 2016-02-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Petru (II, 9-22)

ubiţilor, Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii; şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer); pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva lor. Aceştia însă ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri în stricăciunea lor; ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului; părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului. Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi de furtună, cărora li se păstrează în veac întunericul cel de nepătruns, căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate fiind ei înşişi robi stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

Suntem datori să ne străduim în tot chipul a împlini cuvântul lui Dumnezeu …

„Când se va întâmpla să fiți printre oameni în lume, nu trebuie să vorbiți despre lucrurile duhovnicești, mai ales când la ei nu se bagă de seamă dorința de a asculta. Dar când apare trebuința, trebuie să lucrăm fără fereală, întru slava lui Dumnezeu, după cuvântul: Eu pre cei ce Mă proslăvesc îi voi proslăvi  (I Împ. 2, 30), căci calea este de acum deschisă.”

Cum şi cui să dăm milostenia …

Când vrem să facem o milostenie adesea ne apare întrebarea: va fi ea un beneficiu pentru cel ce cere, sau îi va aduce mai multă pagubă. Doar cerşetetori sunt şi bețivii, ce strâng bani pentru o sticlă, și cei care şi-au făcut din asta o profesie, și chiar escrocii deghizaţi în călugări rătăcitori….

Tu știi care este sensul vieții tale ?

– Părinte, ce trebuie să aibă cineva totdeauna în mintea sa, ca să facă voia lui Dumnezeu?

Sărutul lui Iuda a devenit simbolul trădării și al făţărniciei

Formele fățărniciei sunt foarte diferite. O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare făţărnicii, a făţărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în grădina Ghetsimani. Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit decât această făţărnicie? Sărutul Iudei a devenit simbolul trădării, făţărniciei, al celei mai mari josnicii şi nemernicii omeneşti.

Încetează să te mai vopsești !

Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Marcu (XIII, 9-13)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Luaţi seama la voi înşivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a împăraţilor, spre mărturie lor. Şi trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi frate pe frate va da la moarte, şi tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.“

Apostolul Zilei : 2016-02-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Petru (I, 20-21; II, 1-9)

ubiţilor, mai înainte de toate, trebuie să ştiţi, că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. ar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată; şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite; Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.

Inceputul Triodului

Triodul e o perioada din anul liturgic bizantin, cuprinzand Postul Mare, urmat de saptamana mare, si precedat de o perioada pregatitoare ce are ca scop lasatul secului.

Temeti-va de dreptatea paruta

Ne-am obisnuit sa-l dispretuim si sa-l osandim pe fariseu: ni se pare ca Evanghelia de astazi ne da dreptul sa facem asta – „doar a fost osandit de Hristos insusi”. Uitam insa ca dreptatea ingamfata a fariseului i-a costat scump si pe el, si pe cei din tagma lui. Acestia erau oameni ascetici si cu convingeri; din putinele lucruri care se spun in Evanghelie, fariseul postea de doua ori pe saptamana, adica Ii dadea lui Dumnezeu nu numai ceea ce ar fi trebuit sa-I dea dupa Lege, ci chiar mai mult, peste masura: el Ii da lui Dumnezeu din osardia sa. Totodata, el da o parte insemnata din venitul sau celor nevoiasi, adica si catre oameni era orientat cumva printr-o anumita nevointa de viata, chiar daca aspra. Asadar nu avem voie sa-l judecam cu usurinta. Fariseii erau oameni gata sa poarte povara ascezei lor – insa aceasta asceza se sfarama de dreptatea lui Dumnezeu in aceea ca ei ramaneau cu sentimentul unei parute dreptati, fara sa ajunga la dragoste.

Duminica vamesului si a fariseului: RUGACIUNE SI NON – RUGACIUNE

Doi oameni s-au suit la templu sa se roage: unul era fariseu, iar celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Dumnezeule,Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciueala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu vroia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul. Adevarat va spun voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”.

Puterea smereniei si a rugaciunii

Duminica vamesului si a fariseului. Astazi incepe Postul Pastelui [de fapt, Triodul, perioada liturgica care cuprinde si Postul Mare, n,n.] – postul sufletului, mai inainte de a intra in postul trupului. Aceasta inseamna postul Pastelui: postul este puterea care inviaza sufletul din morti si trupul din morti. Ce tarie, ce putere! Pacatul cufunda sufletul in moarte, iar postul, aceasta sfanta virtute evanghelica, il inviaza din morti. Exista a-tot-pacatul, exista si a-tot-virtutea: a-tot-pacatul este mandria, a-tot-virtutea – acesta este postul.

Meditatie la Duminica Vamesului si a Fariseului

Cea dintai Duminica, a Vamesului si Fariseului, care ne prega­teste pentru Postul Mare, Sfintii Parinti au mai numit-o „vestitoare” a luptelor celor duhovnicesti, pentru ca prin ea, ca o trambita, ni se ves­teste  pregatirea  de  razboi impotriva  diavolilor,  in  postul  care vine.

Predica la Duminica a XXXIII-a dupa Rusalii – Pilda Vamesului si a Fariseului

Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post! – Sa multumim Domnului, Care ne-a invrednicit sa apucam aceasta vreme mantuitoare de suflet! Sa ne rugam ca El sa ne ajute si sa ne folosim de aceasta vreme potrivit bunelor Lui hotarari privitoare la noi. In aceasta privinta, totusi, nu cred ca e nevoie sa va spun prea multe. Nu intampinati acest rastimp pentru prima oara; nu o data ati ascultat talcuirea insemnatatii acestor zile si aratarea invataturilor pe care trebuie sa le tragem din ele; nu o data, cred, ati cunoscut si cu lucrul cum sunt petrecute ele in chip ziditor si cum sunt petrecute in chip stricator. Si atunci, ce nevoie mai este de povatuiri intinse? Este indeajuns sa spunem: Frati si parinti! Faceti asa cum deja stiti, asa cum va insufla constiinta voastra si va invata cercarea [experienta], numai sa se intoarca toate spre zidirea voastra si mantuirea sufletelor voastre.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-21

DUMINICA A TREIZECI ŞI TREIA A VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Evanghelia de la Luca (XVIII, 10-14)

is-a Domnul această parabolă: „Doi oameni s’au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-#i că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Vă spun Eu vouă: Acesta s’a coborât la casa sa mai îndreptăţit decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

Apostolul Zilei : 2016-02-21

DUMINICA A TREIZECI ŞI TREIA A VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI Ap. II Timotei (III, 10-15)

iule Timotei, tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg ?

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

Șapte reguli pentru o ceartă corectă şi cinstită

A sosit acum timpul să-ţi spun „cele şapte reguli valabile pentru o ceartă corectă şi cinstită”, pe care ţi le-am promis.

Cine fuge de copii, fuge de mântuire

O femeie care nu voia să aibă copii mulți, i-a cerut bătrânului (Paisie Olaru) sfat ce anume să facă. Iar el i-a răspuns:

Nu doar cu mângâieri, ci şi cu severitate se cresc frumos copiii

Aveţi grijă de copii, ca ei să se teamă să facă rău, şi nu vă purtaţi neînţelept, plini de mângâieri, nu le îngăduiţi să-şi facă voia lor, lucruri de ruşine şi fărădelegi, nu le îngăduiţi să facă ceva ce nu se cade şi să capete obiceiuri rele. Căci cine se obişnuieşte cu ceva din copilărie, cu aceasta şi la bătrâneţe rămâne şi ce purtare îşi însuşeşte la tinereţe – bună ori rea –, cu aceasta îmbătrâneşte şi moare. Copilul mic e asemenea unei planşete pregătite pentru a fi pictată; ceea ce va aşterne pe ea pictorul, bun ori rău, înger ori demon, aşa va rămâne pentru totdeauna. Tot astfel e şi copilul: educaţia pe care i-o vor da părinţii, chipul de vieţuire cu care îl vor deprinde, plăcut ori neplăcut lui Dumnezeu, îngeresc ori demonic, cu acesta va rămâne pentru întreaga viaţă.

„Să vedem dacă ne potrivim…” ‒ de potrivit, ne potrivește Dumnezeu

„Să vedem dacă ne potrivim…” Aşa spun astăzi tinerii, când vor să se căsătorească. Şi sub pretextul acesta amână căsătoria sau chiar convieţuiesc în păcat, chipurile, poate se vor găsi. Dar cine poate spune că l-a găsit pe celălalt? Sub acest aspect nu ne potrivim nici cu fratele nostru, cu care am crescut şi ne-am dezvoltat în acelaşi mediu familial. Nu ne găsim nici pe noi înşine! (De câte ori afirmăm cu convingere şi repetăm, dar astăzi facem într-un fel, iar mâine în alt fel?) Şi ne vom potrivi cu o persoană străină?

Semnificația inelelor de logodnă

Şi inelele care li se pun pe deget soţilor la cununie amintesc de darul harului dumnezeiesc pe care l-au primit prin Taina Cununiei şi de faptul că trebuie să aprindă acest dar şi să nu uite să se roage lui Dumnezeu pentru bunăstarea familiei şi, bineînţeles, unul pentru celălalt. Inelele ne amintesc, de asemenea, despre legămintele de credincioşie, de fidelitate, pe care şi le fac unul celuilalt mirele şi mireasa. (…)

Duminica şi în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare!

Duminica şi în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare păcat. Fă mâncarea de sâmbătă seara şi pune-o undeva la rece, că aveţi acum frigidere, şi o încălzeşti când veniţi de la biserică. În caz de mare nevoie, după ce ieşi de la Sfânta Liturghie, ai voie să faci mâncare. Dar în timpul Sfintei Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul şi scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare păcat!

Copilul „înregistrează” totul din jurul său, încă de la naștere

Referitor la vârsta când ar trebui să înceapă educaţia copiilor, părerile sunt cel mai adesea împărţite. Unii părinţi cred că, după venirea pe lume a pruncului, pentru o lungă perioadă de timp este nevoie doar de o îngrijire de lucrurile cele din afară ale acestuia. Ei îl privesc pe copil ca pe un fel de pisoi – amuzant, insensibil la influenţele duhovniceşti, închipuindu-şi că până la vârsta de 2-3 ani mintea copilului nu este pregătită pentru însuşirea celor spirituale. O astfel de viziune este greşită, fiind contrară atât ştiinţei, cât şi învăţăturii creştine. Psihologia a constatat că pruncul este cu mult mai receptiv la naştere.

Principala îndatorire a soției

Pentru fiecare soţie, principala îndatorire este chivernisirea casei sale. Ea trebuie să fie mărinimoasă şi bună la inimă. Femeia a cărei inimă nu este mişcată la vederea amărăciunii, care nu năzuieşte să ajute când îi stă în putere aceasta, este lipsită de către una dintre principalele calităţi feminine care alcătuiesc temelia firii femeieşti. Femeia adevărată împarte cu soţul povara grijilor lui. Orice s-ar întâmpla cu soţul de-a lungul zilei, atunci când intră în casă trebuie să intre într-o atmosferă de dragoste. Alţi prieteni îl pot trăda, însă devotamentul soţiei trebuie să rămână neschimbat. Când se lasă bezna şi pe soţ îl împresoară restriştile, ochii devotaţi ai soţiei îl privesc ca nişte stele ale speranţei, care luminează în întuneric. Când soţul este frânt, zâmbetul ei îl ajută să-şi recapete forţele, aşa cum raza de soare face să se îndrepte floarea care şi-a plecat capul.

Ce consecințe negative pot avea relaţiile premaritale ?

Cinstind „nunta cinstită şi patul neîntinat”, Biserica condamnă relaţiile premaritale şi în afara căsătoriei, considerându-le păcate. „Desfrânarea nu poate fi socotită căsătorie, scrie Sfântul Vasile cel Mare, şi nici chiar începutul ei.” Bărbatul care întreţine relaţii sexuale cu o femeie, chiar dacă această persoană este logodnica lui, nu are dreptul să fie ridicat la treapta preoţiei (Regula 68 a Sfântului Vasile cel Mare).

Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică

Ascultă, copilul meu! Când vrei să te căsătoreşti, să cercetezi mai întâi ca femeia să nu fie din rudenia ta, lucru pe care-l opreşte legea Bisericii. În al doilea rând, să aibă frică de Dumnezeu în sufletul ei şi, în al treilea rând, să fie gătită cu podoaba ruşinii. Ai luat o femeie săracă? Ai luat o sclavă. Ai luat o femeie bogată? Te-ai făcut tu sclav.

Este păcat să ne sărutăm ?

Întrebat dacă sărutul este păcat, Părintele Sofronie a răspuns: „Tot ce este în afara lui Dum­nezeu e păcat. Omul, dacă se depărtează de Dumnezeu, se găseşte în întuneric. Tot ceea ce este în Dumnezeu este lumină, iar întuneric nu este în El şi, prin urmare, nici păcat nu este. Cel care sărută pe altul şi rămâne în Dumnezeu (precum părinţii pe copii sau soţii între ei) nu păcătuieşte, dacă însă îl depărtează pe om de Dumnezeu, este păcat. Deoarece suntem pătimitori, trebuie să evităm aceste lucruri, chiar şi nepătimaşe”.

Iubirea înseamnă să mă doară durerea celui iubit

Să ne imaginăm doar o picătură despre cât de infinit Îl dor pe Dumnezeu eşecurile tuturor oamenilor, pierderea milioanelor de fii risipitori, plânsul tăcut, dar mai asurzitor decât cerurile, al umanităţii căzute cu voia ei în povara morţii.

Cum să alegem omul potrivit, pentru a nu ajunge la singurătate în doi

Căsătoria creştină înseamnă unitate şi ajutor reciproc în lucrurile lumeşti şi duhovniceşti, în cele trecătoare şi veşnice.

Secretul unei soții fericite …

„Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre!” (Efeseni 5, 25) Vedeţi? Biserica îl rânduieşte pe bărbat drept cap al femeii, dar în acelaşi timp îl leagă s-o iubească (Efeseni 5, 25-33), leagă stăpânirea de iubire, pentru că doar stăpânirea împreună cu iubirea inspiră respect şi încredere. Dimpotrivă, stăpânirea fără iubire este tiranie curată, care răspândeşte cutremurul și panica. Aşadar, prima îndatorire a bărbatului față de femeie este iubirea.

Câte nume se pun copiilor ortodocşi la Botez ?

La Botez fiecare copil primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Numele de botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez, prin credinţă dreaptă şi fapte bune.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVIII, 2-8)

is-a Domnul această parabolă: „Într’o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!… Şi pentru o vreme n’a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“. Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă’ndelung pentru ei? Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Apostolul Zilei : 2016-02-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Timotei (II, 11-19)

iule Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor. Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţă curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora, dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului.

De ce vrem să purtăm povară străină, judecându-i pe alții ?

Nici un păcat nu este mai greu, mai rău, decât judecarea sau osândirea aproapelui. Pentru că de ce să nu ne judecăm mai bine pe noi înşine şi păcatele noastre, pe care le ştim cu de-amănuntul, şi pentru care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu? De ce răpim judecata lui Dumnezeu? Ce avem să cerem de la făptura lui Dumnezeu? Nu ne cutremurăm auzind ce a păţit acel mare pustnic nevoitor? El a aflat despre un frate că a căzut în desfrânare, şi a zis: „Ah, rău lucru a făcut!”. Nu ştiţi ce lucru înfricoşător ne spune Patericul despre acesta? Îngerul sfânt i-a adus sufletul celui care păcătuise, şi i-a zis: „Iată, cel  pe  care  l-ai judecat a murit, deci unde rânduieşti să-l aşez, în Rai sau în iad?”.

E moartea un sfârșit sau un început ?

– E moartea un sfârșit sau un început?

Cere mereu de la Dumnezeu iertare și mântuire !

Dragă cititorule, nu uita! Începutul mântuirii tale sunt cuvintele: „Adame, unde eşti?”, adică să-ţi dai seama că eşti pierdut în păcate şi numai un Mântuitor te poate scăpa. Domnul te întreabă să-ți dai seama de starea sufletească în care te afli; să-ți dai seama că și tu esti un Adam înșelat sau o Eva înșelată de diavolul; să-ți dai seama că ești într-o prăpastie din care singur nu poți ieși. Despre Adam şi Eva, Biblia ne spune că îndată după păcătuire şi-au dat seama de starea lor păcătoasă şi „s-au ascuns de ruşine”.

Îngerii se roagă pentru noi. Dar noi, ne rugăm pentru noi înşine?

Din fericire, în rugăciunea noastră nu intervin numai demonii cei vicleni şi plini de ură faţă de om, care vor să-i distrugă roada rugăciunii. Intervin şi Sfinţii Îngeri, care lucrează îndemnaţi de iubire şi de dorinţa de a-l ajuta pe nevoitor să aibă o legătură adevărată şi deplină cu Domnul. Ne îndeamnă cu bucurie şi ne însoţesc la lucrarea rugăciunii, cunoscând bucuriile duhovniceşti pe care această le împărtăşeşte. Şi ei fac acelaşi lucru și, find plini de iubire pentru fraţii lor, oamenii, vor ca şi ei să facă la fel. Încă se şi roagă pentru noi, oamenii.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XIII, 1-8)

n vremea aceea, pe când ieşea Iisus din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: „Priveşte, Învăţătorule, ce pietre!, ce zidiri!…“. Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri măreţe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească“. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei L-au întrebat numai ei între ei: „Spune-ne când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când toate acestea va fi să se plinească?“ Iar Iisus a început să le spună: „Luaţi aminte, să nu vă amăgească cineva. Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi sfârşitul. Şi neam peste neam se va ridica şi împărăţie peste împărăţie; cutremure vor fi pe alocuri, şi foamete şi tulburări vor fi. Acestea sunt începutul durerilor naşterii.

Apostolul Zilei : 2016-02-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Petru (I, 1-10)

imon-Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră: Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi, dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa; la cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată.

Folosul citirii numelor de pe pomelnice

Să strigăm, să-L rugăm pe Dumnezeu pentru noi și pentru morții noștri, și să știți că morții noștri, când ne rugăm neîncetat, se apropie tot mai mult de Dumnezeu și ajung în cele din urmă în slavă, câtă vreme nu o refuză.

Să ne amintim că avem un înger păzitor !

Fiecare dintre noi are păcate, rătăciri, greşeli, amărăciuni şi necazuri – şi totuşi, toate acestea n-ar trebui să existe între noi, de vreme ce fiecare dintre noi are îngerul său păzitor. De ce se întâmplă aşa? Bineînţeles că îngerii n-ar îngădui aceasta dacă nu am fi vinovaţi noi înşine. Iar de vreme ce ei îngăduie, asta este fie pentru că singuri nu lăsăm ajutorul îngeresc să ajungă la noi, fie pentru că prin împotrivă-lucrarea şi împotrivă-aşezarea noastră sufletească nimicim şi abatem de la noi toate strădaniile îngerilor de a împreună-lucra cu noi în bine.

Satana vrea gălăgie în casă

– Ce ți-a spus Părintele despre relațiile de cuplu, despre cum să te comporți?

Câteva sfaturi pentru mântuire

1. Dracul, dacă vede că nu te poate ţine înapoi, te trimite prea înainte. Pentru aceasta, ţine dreapta socoteală.

Alta este judecata pentru cel ce păcătuiește la tinerețe și alta pentru cel ce păcătuiește la bătrânețe

Totuși trebuie știut că multe și diferite sunt la dreptul Judecător judecățile și răsplătirile pe care le va face pentru cei ce păcătuiesc în trup.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 38-44)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să fie salutaţi în pieţe şi să stea pe scaunele din faţă în sinagogi şi pe locurile cele dintâi la ospeţe, ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă’ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“. Şi şezând în faţa cutiei milelor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuţi, adică un codrant. Şi chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei“.

Apostolul Zilei : 2016-02-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Petru (IV, 12-19; V, 1-5)

ubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? Pentru aceea şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. e preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

Lecția eșecului

Pe părinții pustiei îi vedem mereu într-o luptă încordată contra patimilor, a neputințelor și chiar a ezitărilor, a mișcărilor sufletești dintre cele mai discrete care se pot împotrivi căii alese. Avva Antonie cel Mare rostește la un moment dat un cuvânt destul de enigmatic: „Ridică, Doamne, ispitele și nu se va mai mântui nimeni”. Un ecou ulterior al acestei reflecții găsim la avva Ioan cel Pitic, despre care ni se spune că L-a rugat pe Dumnezeu să îndepărteze de la el patimile, iar avva a început să ducă o viață lipsită de griji. „S-a dus și i-a zis unui bătrân: «M-am liniștit, nu trebuie să mă mai războiesc cu nici o patimă». Bătrânul îi zice: «Du-te și roagă-L pe Dumnezeu să îți dea războiul înapoi, ca să-ți revină zdrobirea și smerenia pe care le aveai. Sufletul înaintează războindu-se». S-a rugat și după ce a primit din nou războiul, nu mai cerea să-i fie luat. Acum zicea: «Dă-mi, Doamne, răbdare în lupte»”.

Îndepărtarea de Dumnezeu – principala sursă a nefericirii

Bine este nouă că îngăduie Dumnezeu să fim încercaţi, pentru că altfel am fi avut patimi ascunse şi pretenţii nesăbuite în Ziua Judecăţii. Căci dacă le-ar trece cu vederea pe acestea şi ne-ar lua în Rai aşa cum suntem, am crea şi acolo probleme. De aceea îngăduie aici ispitele, ca să ne cureţe de praf, să se purifice sufletul nostru cu întristările şi plânsetele şi astfel să fim nevoiţi să scăpăm la Dumnezeu şi să ne aflăm mântuirea.

În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Părintele sfătuia oamenii să nu creadă în vise şi vedenii, ci dimpotrivă, să le respingă cu smerenie, pentru a nu fi înşelaţi de diavol. Despre vise, zicea: „Toate visele sunt de la diavoli. Doar cele care vestesc moarte şi judecată sunt de la Dumnezeu. Dar dacă te aruncă în deznădejde, şi acelea sunt tot de la diavoli”. Uneori mărturisea celor prezenţi cum fusese şi sfinţia sa încercat, pe când era în pustie, şi simţea o mireasmă de crini şi de trandafiri când voia să citească Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Dar părintele n-a vrut să primească aceasta, rugându-se Maicii Domnului să îndepărteze de la el acea mireasmă, ceea ce s-a şi întâmplat după 40 de zile.

Treptele mândriei

Mândria are cinci trepte.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 28-37)

n vremea aceea s’a apropiat de Iisus unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la întrebări şi văzând că bine le-a răspuns El, s’a apropiat de El şi L-a întrebat: „Care poruncă este întâia din toate?“ Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este“. Şi I-a zis cărturarul: „Bine, Învăţătorule; adevărat ai spus că unul este Dumnezeu şi nu este altul în afară de El. Şi să-L iubeşti pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât toate jertfele“. Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu!“ Şi nimeni nu mai îndrăznea să-I pună întrebări. Şi’n timp ce învăţa în templu, Iisus dădea răspunsuri, zicând: „Cum de spun cărturarii că Hristos este fiul lui David? Însuşi David a spus întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Aşadar însuşi David Îl numeşte pe El Domn; atunci, de unde până unde este fiul lui?…“. Şi multă mulţime Îl asculta cu bucurie.

Apostolul Zilei : 2016-02-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Petru (IV, 1-11)

ubiţilor, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta, că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatele, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără de cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-02-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 18-27)

n vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care spun că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva şi-şi va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s’o ia fratele său şi să-i ridice urmaş fratelui mort. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaş; şi a luat-o cel de-al doilea şi a murit fără să lase urmaş; tot aşa şi al treilea; şi au luat-o toţi şapte şi n’au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toţi şapte au avut-o de soţie“. Şi le-a zis Iisus: „Oare nu rătăciţi voi din pricina aceasta, că nu ştiţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morţi, că vor învia, n’aţi citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Prin urmare, mult rătăciţi voi!“

Apostolul Zilei : 2016-02-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Petru (III3, 10-22)

ubiţilor, cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze; căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să nu vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele. Pentru că şi Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.