07
mart.
16

Logica lumeasca sau ratiunea duhovniceasca ?

UsaLuminaLogica lumească se bazează pe raţionalitatea gândirii omeneşti: analiză, sinteză, deducţii… Spre deosebire de ea, raţiunea duhovnicească este proprie inimii curăţite şi luminate de harul dumnezeiesc. Ochii inimii curate văd nepovestitele căi şi judecăţi ale Domnului, sensul ascuns al lucrurilor şi întâmplărilor, fără să trebuiască mai întâi să „punem lucrurile pe căprarii” şi apoi să le „aducem la acelaşi numitor”.

Omul aflat departe de Dumnezeu nu poate să înţeleagă adevărurile vestite de Sfântul Duh, şi le consideră nebunie. Potrivit Apostolului Pavel, despre aceasta se judecă duhovniceşte – dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni, căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos (1 Cor. 2,14-16).

Am avut prilejul să consult oameni care gândeau exclusiv în categorii materiale: în categoriile conturilor din bancă şi relaţiilor, faptelor dovedite ştiinţific etc. Până şi simpla menţionare a celor duhovniceşti le stârnea râsul, iritarea şi repulsia. Atâta timp cât dau dovadă de înţelegere, convorbirea se leagă; cum le propun să privească situaţia de pe alte poziţii şi să lămurească cine câtă dreptate are, stârnesc în ei o furtună de emoţii, de la autojustificare şi agresivitate la închidere în sine şi descurajare. Omul îşi pierde interesul, devine distant sau bătăios.

Orice argumente duhovniceşti sunt respinse prin tăcere sau prin replici de genul: „Astea sunt vorbe goale, haideţi să discutăm mai la obiect”; „Eu nu cred în supranatural”; „Vinovaţi sunt alţii, şi prin urmare nu văd ce sens are să discutăm în ce scop mi-a fost dat să trec prin asta”; „Nu înţeleg despre ce e vorba”.

Dacă interlocutorul cârteşte: „Unde Se uita Dumnezeu atunci?! De ce nu m-a apărat şi nu m-a prevenit că o să se întâmple o nenorocire?” nu va găsi şi nu va accepta imediat răspunsul. Trebuie mai întâi să se liniştească. Atunci va apărea şansa de a afla din ce cauză Domnul a găsit de cuviinţă să altereze atât de dur (sau brusc, dureros, ireversibil) ordinea obişnuită a vieţii: relaţiile stabilite, starea de sănătate, situaţia financiară, reputaţia socială etc.

Adeseori e pusă întrebarea: „Pentru ce s-a abătut necazul asupra mea?” Din păcate, asta simplifică excesiv problema şi, în esenţă, ne abate în planul juridic, legalist. Mult mai productiv e să reflectăm cum de şi în ce scop s-a abătut necazul asupra noastră. întrebarea: „De ce?” priveşte mecanismele şi căile apariţiei lui, iar „In ce scop ?” -ţelurile şi menirile lui. Dacă răspunsurile la aceste eterne întrebări sunt constructive, este mai uşor să ne dăm seama de sarcina pe care ne-a dat-o Domnul. Rezultatul cel mai remarcabil al acestei conştientizări este curăţirea, vindecarea şi transfigurarea duhovnicească.

Un exemplu remarcabil în acest sens citim la stareţul Paisie Aghioritul. Alături de o mănăstire trăia o văduvă, care de ani de zile mergea la cimitir şi se tânguia la nesfârşit. Soţul ei fusese omorât de fascişti, iar fiica murise la vârsta de 19 ani din cauza unei boli de inimă. Nefericita rămăsese singură pe lume. Dând frâu liber durerii, ea se lovea cu capul de lespedea de mormânt şi tulbura lumea dimprejur cu strigătele ei. Oameni miloşi o «luceau acasă, dar ea se întorcea.

Aprecierea exterioară, superficială a acestor nenorociri dă naştere mâniei şi cârtirii: „Ce nebunie! Ce nedreptate! De ce a îngăduit Dumnezeu aşa ceva? Ce cruzime!” Şi femeia zdrobită de amărăciune, fiind departe de Biserică, gândea tocmai aşa: lumeşte.

Odată, părintele Paisie s-a dus la cimitir şi a ascultat-o pe văduva nemângâiată. Aceasta se plângea de soartă şi dădea vina pe Dumnezeu. După ce femeia şi-a vărsat oful, părintele a zis: „Pe soţul tău l-am cunoscut. A fost un om foarte bun, a murit luptându-se pentru patrie, îndeplinind o datorie sacră. Dumnezeu nu va fi nedrept cu el. După moartea soţului tău, Dumnezeu ţi-a lăsat fiica vreme de câţiva ani; aceasta a trăit cu tine, şi ai avut o anumită mângâiere. Pe urmă, Dumnezeu, văzând totuşi că fata s-ar fi abătut, poate, de la calea dreaptă, a luat-o de aici în buna aşezare sufletească în care se afla. El a făcut asta ca să o mântuiască.”

Stareţul a întrebat: „La ce te gândeşti acum? Iubeşti lumea ?” „Nu vreau să văd pe nimeni şi nimic!”, a răspuns văduva. „Iată, a explicat străvăzătorul, lumea a murit şi pentru tine. Durerea te ajută, şi nimic lumesc nu te interesează. Astfel, foarte curând veţi fi cu toţii împreună în Rai. Pe cine a mai cinstit Dumnezeu cum te-a cinstit pe tine? Inţelegi asta?”

După această convorbire, nefericita a încetat să mai ţipe şi să se mai tânguiască la cimitir. Indată ce şi-a dat seama de înţelesul cel mai profund al vieţii şi a priceput lucrările tainice ale Proniei, s-a liniştit. Necredinţa în Dumnezeu şi în viaţa veşnică ne lipsesc de mângâierea şi tihna adevărată. Chinuindu-ne, nu-i vom aduce vreun folos răposatului.

După părerea stareţului Paisie, „câteodată încercările prin care trecem sunt nişte antibiotice pe care Dumnezeu le dă spre vindecarea sufletului”. Omul primeşte „după ceafă”, şi inima lui se îmblânzeşte. Bineînţeles, Domnul ştie şi fără să trimită încercări în ce stare se află fiecare -dar întrucât noi nu ştim, îngăduie să trecem prin ele ca să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne descoperim patimile ascunse şi „să nu avem pretenţii exagerate în Ziua Judecăţii”, deoarece chiar dacă Dumnezeu ar închide ochii în ce priveşte patimile noastre şi ne-ar lua în Rai aşa cum suntem, şi acolo am ridica valuri de indignare şi de nemulţumire. De aceea, Domnul îi îngăduie diavolului să scuture din noi prin ispite praful patimilor, şi prin necazuri sufletul se smereşte şi se curăţeşte – „iar după aceea Dumnezeu ne umple de harul Său”.

Konstantin V. Zorin

Daca puterile sunt pe sfarsite,

Editura SOPHIA

Cumpara cartea „DACĂ PUTERILE SUNT PE SFÂRŞITE”

CrestinOrtodox


0 Răspunsuri to “Logica lumeasca sau ratiunea duhovniceasca ?”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Blog Stats

  • 329.732 hits

Arhive

Top click-uri

  • Niciunul

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Sevastiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului Rusaliile Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte

%d blogeri au apreciat: