Postirea …

Prima regula a soldatului care se afla pe campul de lupta, este sa nu se predea dusmanului. Comandantul da comanda dinainte, ca fiecare soldat sa se fereasca de capcana inamicului, pentru a nu fi inselat si prins. Soldatul cel singuratic, flamand, infrigurat si dezbracat, va fi mai ispitit sa se predea dusmanului. Potrivnicul inselator se va folosi de stramtorarile sale prin toate caile cu putinta.

Predica la Duminica lasatului sec de branza

Suntem in pragul sfantului si marelui Post. Duminica izgonirii lui Adam din Rai, ultimul popas inaintea duhovnicestii ofensive, ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pamant. Suntem izgoniti din Raiul desfatarii din pricina neascultarii, a mandriei si a neinfranarii. Viata cu sudoare, cu chinuri, cu necazuri si lacrimi, cu moartea, plata pacatului.

Drumul spre Rai

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai este ultima duminica inainte de inceputul Postului Sfintelor Pasti. Biserica a randuit prin aceasta duminica sa ne atraga atentia ca nepostirea lui Adam si a Evei a avut ca rezultat izgonirea lor din Rai. Ea ne pune inainte ceea ce au pierdut parintii neamului omenesc – Raiul. Dar ne descopera ca si noi putem ramane straini de Imparatia lui Dumnezeu daca nu implinim poruncile Sale. Ea ne vorbeste de Adam cel izgonit din Rai, pentru ca fiecare din noi il poarta in sine. Nu e doar o constatare a unei stari nefiresti in care s-a asezat Adam dupa calcarea poruncii de a nu manca din pomul cunostineti binelui si raului si in care ne aflam si noi prin pacatele savarsite. E si o chemare la tamaduire. Fiecare dintre noi poate urca prin Hristos catre Raiul din care am fost alungati.

Plangerea lui Adam

Adam, parintele intregii lumi, a cunoscut in rai dulceata iubirii lui Dumnezeu si de aceea, atunci cand pentru pacat a fost izgonit din rai si a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic si cu geamat mare suspina in toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: „Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc”. Nu-i parea rau atat de rai si de frumusetea lui, cat de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care in fiece clipa si nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Crestinismul nu este numai o invatatura care ajunge sa fie stiuta, ci o invatatura care se cere traita, pusa in practica. In acest sens, el este viata si putere de mantuire. De aceea, nu e crestin adevarat cel ce se multumeste sa cunoasca numai invatatura Domnului nostru Iisus Hristos; crestin este cel ce isi face din invatatura Domnului lege de viata, urmand intru totul lui Hristos, care n-a invatat decat ceea ce El Insusi a implinit, facandu-ni-se pilda fara abatere pentru tot ceea ce ne-a poruncit sa facem. Crestinismul este puterea mantuitoare, dar numai celui ce-si traieste viata dupa legea lui Hristos si-si modeleaza prin aceasta faptura tot mai mult dupa chipul Domnului. Asa cum un mester face dintr-un bulgare de aur, amestecat cu multe materii, o bijuterie stralucitoare, cura-tindu-l cu ajutorul focului de tot amestecul strain si lovindu-l cu ciocanul pana ce-i da forma cugetata, asa face si crestinul din faptura sa un chip frumos, avand mereu ca model pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a facut in acest scop omul desavarsit. Materiile straine pe care trebuie sa le curete crestinul din sine sunt patimile care-i uratesc faptura si care s-au ingrosat in el prin pa-catele savarsite. Si cum aceste patimi se mentin in noi si sporesc prin alte si alte pacate, la care ne indeamna diferitele pofte de placeri, curatirea de patimi nu se poate infaptui decat oprindu-ne de la alte pacate, deci infranandu-ne de la implinirea poftelor necuvenite. Infranarea aceasta de la satisfacerea poftelor necumpatate, care sporeste patimile din noi, este ceea ce numim post. Astfel, intelegem de ce postul este un mijloc principal prin care crestinul isi curata faptura de tot ce este rau si urat in ea, oprindu-se pentru o vreme de a mai hrani patimile sale prin noi pacate, prin noi impliniri ale poftelor sale ce intrec masura trebuintei.

Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Fraţi creştini,
Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie de astăzi ne învaţă trei lucruri mari, trei fapte mari şi bune: nepomenirea răului, postul şi milostenia. Nu fără înţelepciune s-a pus această Evanghelie la începutul Postului Mare, ci cu mare înţelepciune şi cu scop preabun, ca să ne înveţe pe noi când este primit postul nostru, care-i postul cel adevărat, şi de ce anume trebuie însoţit postul nostru, ca să fie bine primit înaintea lui Dumnezeu.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-03-13

DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Matei (VI, 14-21)

is-a Domnul: „Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre. Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!“

Apostolul Zilei : 2016-03-13

DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Romani (XIII, 11-14; XIV, 1-4)

raţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. rimiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.