În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

Toţi cei care doresc să se iniţieze în rugăciune trebuie să treacă prin proba liniştii. Pentru a o găsi, nu e nevoie să mer­gem în pustie, ci este necesar să ne consacrăm câteva minute în fiecare zi, întrerupându-ne toate activităţile, pentru a intra în cămara noastră şi „închizând uşa, să ne rugăm Tatălui nostru Care este în ascuns”. În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează mintea şi, în cele din urmă, ne face să câştigăm timp.

Necazurile au rostul lor în viața noastră

Este cu neputinţă să ne aflăm întotdeauna în aceeaşi stare, ci se cuvine să aşteptăm război dinafară sau dinlăuntrul nostru. Numai să nu dăm pricină prin semeaţă cugetare şi trufie, ci să lucrăm spre dobândirea cugetării celei smerite şi aşa săgeţile vrăjmaşului cu uşurinţă se vor risipi.

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite. Uneori, întâlnirea cu Dumnezeu este neaşteptată şi neprevăzută, alteori, ea este pregătită printr-un drum lung făcut din tatonări, în­doieli, deziluzii. În anumite situaţii, Dumnezeu îl „prinde” pe om, luându-l prin surprindere; în altele, omul Îl găseşte pe Dumnezeu, întorcându-se spre El.

Cum ajunge omul la Dumnezeu ?

Sunt două căi pe care poate urca cineva acolo sus la Dumnezeu ca să-L înduplece să coboare și să rămână cu el.

Participarea la Sfânta Liturghie – cea mai curată jertfă

Preoţii, mai întâi în cort, apoi în templu, aduceau la intrare, în faţa bisericii, cum era atunci, pe o ridicătură, jertfe. A venit Hristos, S-a jertfit pe Sine şi a desfiinţat aceste jertfe. Astăzi, cea mai primită jertfă este mila păcii, jertfa laudei.

Rugăciune pentru dobândirea răbdării

Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai răbdat prigonirile, batjocurile şi chiar moartea pe cruce pentru mântuirea noastră, Cel Ce ne-ai spus că „prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, arată-mi, mie, păcătosului, milele Tale cele bogate şi dăruieşte-mi duhul răbdării, ca sufletul meu cel încercat să dobândească alinare.Vezi deznădejdea care mă ispiteşte, vezi încercarea prin care trec şi ajută-mă să ies din ea curăţit de păcate şi pregătit să-Ţi slujesc în toate zilele vieţii mele, şi să slăvesc numele Tău cel sfânt, cântând împreună cu toţi îngerii şi sfinţii: Aliluia!

Naiv este acela care crede că Îi poate urma lui Hristos fără să verse lacrimi !

Naiv este acela care crede că Îi poate urma lui Hristos fără să verse lacrimi! Luaţi o nucă uscată, puneţi-o într-o zdro­bitoare puternică şi veţi vedea că se scurge din ea ulei. Aşa se întâmplă şi cu inima noastră atunci când focul nevăzut al cu­vântului lui Dumnezeu o cuprinde din toate părţile. Chiar dacă inima noastră este învârtoşată din pricina egoismului ei animalic […], există un Foc capabil să topească şi metalele şi rocile cele mai dure […]. Numai iubirea cea sfântă poat face să izvorască lacrimi din inima creştinului […].

Pomelnicul nu se dă în orice moment din Sfânta Liturghie

Vinul, prescura şi apa servind exclusiv ca daruri pentru Liturghie trebuie aduse înaintea începerii slujbei de dimineaţă spre a putea fi folosite la proscomidie. Lista cu numele celor vii şi ale celor morţi, care vor fi pomenite la proscomidie, şi prescura din care se scoate câte o părticică pentru fiecare persoană pomenită, rostindu-se pentru acea persoană o rugăciune, pot fi prezentate înaintea începerii Liturghiei, în timpul utreniei sau, cel mai târziu, până la ieşirea preotului cu cinstitele daruri. Este nepotrivit ca în această parte a Liturghiei, când preotul sfinţeşte cinstitele daruri, să-l chemi la uşa altarului pentru a-i da o ofrandă liturgică.

De ce postim ‒ Sufletul se hrănește cu Ceruri, iar trupul cu pământ

De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al Cerurilor – mai întâi de toate al Cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales şi că Tatăl nostru e însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.

Porunca arhanghelilor

În 1961 egumenul Nicodim şi ieromonahul Iacov au hotărât să zidească o bisericuţă în cinstea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Egumenul a ales locul şi a pus ţăruşi drept semne. Apoi el a plecat la Limni. În noaptea aceea i-a apărut Părintelui Iacov un ofiţer înalt, blond şi frumos, cu o sabie de aur, care i-a spus:

EVANGHELIA ZILEI: 2016-06-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 27-31; XV, 1-7)

is-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v’am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M’aţi iubi, v’aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi pe acestea vi le-am spus acum, mai înainte ca ele să fie, pentru ca să credeţi atunci când vor fi. Multe nu voi mai grăi cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi; şi el întru Mine n’are nimic, ci pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că Eu fac aşa cum Tatăl Mi-a poruncit… Sculaţi-vă, să mergem de aici! Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

Apostolul Zilei: 2016-06-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XXI, 8-14)

n zilele acelea, pornind a doua zi, noi şi cei ce eram cu Pavel, am venit la Cezareea. Şi, intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte (diaconi), am rămas la el. Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. Şi rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav; şi venind el la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mâinile neamurilor. Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi şi localnicii să nu se suie la Ierusalim. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima! Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. Şi neînduplecându-se el, ne-am liniştit, zicând: Facă-se voia Domnului.