Braul Maicii Domnului

Pe 31 august, Biserica Ortodoxa praznuieste punerea in racla a cinstitului brau al Maicii Domnului, in Constantinopol. Datorita prezentei acestui sfant vesmant si a ajutorului primit de credinciosi de la el, Constantinopolul a fost numit „orasul Maicii Domnului”.

Sfinţenia nu înseamnă viaţă pe­trecută în petreceri

Sfinţenia nu înseamnă viaţă pe­trecută în petreceri. Viaţa binecre­dinciosului creştin trebuie să fie una ascetică, chiar dacă locuieşte în centrul Atenei, aşa precum bătrânul şi bi­necuvântatul Porfirie.

Mânia orbeşte ochii sufletului şi nu-l lasă să vadă Soarele Dreptăţii

Deseori ne întrebăm cum să învin­gem anumite patimi, una dintre care este şi mânia. Cu toate că mergem la biserică şi vrem să creăm impresia unor buni creştini, devenim foarte des impulsivi şi nervoşi, ajungând să ne supărăm nu doar pe cei din jur, ci şi pe noi înşine. Am încercat însă vreodată să alungăm cu adevărat această pa­timă? Chiar dacă ne dorim, putem reuşi acest lucru numai printr-o cre­dinţă fermă şi curată în Dumnezeu.

În iubirea lui Dumnezeu, ceasurile fug cu altă repeziciune

În Sfântul Munte, mulţi se roagă zi şi noapte. Se întâmplă să se roage cineva de seara până dimineaţa şi să nu-şi dea seama când trece timpul. În iubirea lui Dumnezeu, ceasurile fug cu altă repeziciune. O, ce-i în Sfântul Munte noaptea! Mireasmă, tămâie, îngeri, rugăciuni… Îngerii poartă rugăciunile sfinţilor şi le duc la Dumnezeu. Ce taină!

Ţi le doreşti pe toate pentru aici şi acum, dar viaţa ta nu se sfârşeşte aici …

Omul nu este numai carne, oase şi sânge, care putrezesc, ci şi altceva: duh în care se cuprinde o sclipire din Duhul lui Dumnezeu. Omule, vezi ce faci cu această licărire dumnezeiască din tine! Stă în puterile tale să o faci să crească sau să o înăbuşi sub obroc şi să o faci să piară! Va veni vremea când toţi vom da seama de asta!

Nefățărnicie și înțelegere

Gândirea Părinților pustiei este una eminamente practică, austeră, lipsită de un ambalaj stilistic spectaculos. Frumusețea lor ține în primul rând de simplitatea și, în același timp, acuratețea judecăților. Avva Isidor Pelusiotul, într-una din cugetările sale, reia un gând cu rădăcini biblice, anume că îndepărtarea de Dumnezeu are drept consecință imediată o serie de sciziuni perpetue între oameni. În cuvintele Avvei Isidor, „răutatea i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu și i-a dezbinat între ei. Trebuie să fugim valvârtej de ea și să urmăm virtutea care duce la Dumnezeu și ne reunește unii cu alții”. Dragostea de Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt mereu interconectate.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-31

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIII, 29-39)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor şi ziceţi: Dac’am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!; aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi. Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate’n cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta! Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut. Iată, vi se lasă casa pustie! Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“

Apostolul Zilei: 2016-08-31

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (III, 4-11)

raţilor, o astfel de încredere avem prin Hristos faţă de Dumnezeu; nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu. Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui, cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului? Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii. Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă de slava cea covârşitoare. Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă.

Poate să fie frica o binecuvântare ?

Pentru credinţa şi spiritualitatea ortodoxă, temerea de Dumnezeu constituie o virtute a vieţii. În Psalmul 110, versetul 10, citim că „începutul înţelepciunii este frica de Domnul”. Aceasta echivalează cu sentimentul conştientizării existenţei şi lucrării lui Dumnezeu, ca o instanţă morală abso­lută, de la care fiecare îşi primeşte încă din viaţă ‒ şi îşi va lua plenar după sfârşitul acesteia şi mai ales în viaţa viitoare şi veşnică ‒ plata ostenelilor sale, adică răsplata pentru faptele bune sau osânda pentru păcatele şi fărădelegile săvârşite în timpul vieţii acesteia. Atâta timp cât trăieşte după propria sa voie şi poftă, omul nu se teme de Dumnezeu, ci doar de lumea şi de oamenii în şi între care tră­ieşte, ca nu cumva acestea să îi fie obstacole în calea împlinirii sale personale. În momentul în care, fie prin intermediul unor evenimente fericite, fie negative, realizează rolul lui Dumnezeu în viaţa sa, începe să se teamă. Să se teamă de faptul că nici măcar el nu este aşa cum s-a crezut. Să îşi con­ştientizeze slăbiciunile şi vulnerabilităţile sale.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-30

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIII, 23-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne’nfrânare Fariseu orb!, curăţă’ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.

Apostolul Zilei: 2016-08-30

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (II, 14-17; III, 1-3)

raţilor mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier: Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora, mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic? Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. are începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de laudă către voi sau de la voi? Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul, cinstit de musulmani

Dintre toti sfintii intalniti in calendarul crestin ortodox, Sfantului Ioan Botezatorul ii sunt inchinate cele mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august) si Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Intaia si A doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie). Acest fapt subliniza, pe de o parte, cinstirea pe care Dumnezeu a daruit-o Sfantului Ioan, Botezatorul Domnului, dar si puterea de har pe care „cel mai mare om nascut din femeie” o are in ajutorul credinciosilor.

De ce postim la Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul ?

Biserica Ortodoxa pomeneste pe 29 august Taierea Capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul. Amintim ca Sfantul Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui sau. Din acest motiv, Irodiada il ura de moarte pe Ioan Botezatorul.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-29

Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Evanghelia de la Marcu (VI, 14-30)

n vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – şi zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii că este profet sau ca unul din profeţi. Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat…“. Că Irod, trimiţând, îl prinsese pe Ioan şi-l legase şi-l întemniţase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău“. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea’ndelung pe gânduri şi bucuros îl asculta. Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naştere le-a făcut ospăţ dregătorilor săi şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi intrând fiica Irodiadei şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi da“. Şi s’a jurat: „Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu“. Şi ea a ieşit şi a întrebat-o pe maică-sa: „Ce să cer?“ Iar aceea i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul“. Şi îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“. Şi regele s’a întristat mult, dar din pricina jurămintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, n’a vrut să spună nu. Şi regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul. Şi ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale. Şi auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s’au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut ei şi au învăţat.

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIII, 13-22)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul? Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?; deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el; iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Apostolul Zilei: 2016-08-29

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Ap. II Corinteni (II, 3-15)

raţilor, v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva, la venirea mea, să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor. Căci din multă supărare şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi. Şi dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea. Căci pentru aceasta v-am şi scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteţi ascultători în toate. Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu ne lăsăm covârşiţi de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Şi venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, despărţindu-mă de ei, am plecat în Macedonia. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale. Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier.

Vindecarea lunaticului

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

Predică la Duminica a X-a după Rusalii – Vindecarea linaticului – Despre puterea credinței, a postului și a rugăciunii

„Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință“ (Matei 17, 20)

Predica Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic (Duminca a X -a după Rusalii)

Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: „Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfârşit din cele spuse de om lui Hristos: „Dacă poţi!”

Predică la Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Iubiţi credincioşi,

Sunt un fel de oameni care se cheamă scafandri şi care se bagă în adâncul oceanelor şi pe fundul mărilor şi caută acolo mărgăritare care adesea se găsesc în scoicile de pe fundul mării. Dar ca să găsească un mărgăritar ca acela, câtă osteneală trebuie să-şi ia asupra-şi aceştia, primejduindu-şi uneori chiar şi viaţa!

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-28

DUMINICA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVII, 14-23)

n vremea aceea, s’a apropiat de Iisus un om căzându-I în genunchi şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, că deseori cade în foc şi deseori în apă; şi l-am adus la ucenicii Tăi şi ei n’au fost în stare să-l vindece“. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?… Aduceţi-Mi-l aici!“ Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s’a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?“ Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe; că adevăr vă grăiesc: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, şi se va muta şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune şi prin post“. Întorcându-se ei din Galileea, Iisus le-a spus: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia“. Şi ei foarte s’au întristat.

Apostolul Zilei: 2016-08-28

DUMINICA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (IV, 9-16)

raţilor, mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă, înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, lepădătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.

Care este limita intimității între doi îndrăgostiți ?

Cum vedeţi iubirea dintre doi îndrăgostiţi? Care ar fi limita intimităţii?

Să vă mărturisiţi şi să vă cununaţi la biserică

Ascultă, copilul meu! Când vrei să te căsătoreşti, să cercetezi mai întâi ca femeia să nu fie din rudenia ta, lucru pe care-l opreşte legea Bisericii. În al doilea rând, să aibă frică de Dumnezeu în sufletul ei şi, în al treilea rând, să fie gătită cu podoaba ruşinii. Ai luat o femeie săracă? Ai luat o sclavă. Ai luat o femeie bogată? Te-ai făcut tu sclav.

Praguri în căsătorie

Constaţi cu durere că nu îl mai cunoşti pe omul lângă care ai pornit plin/ă de entuziasm şi alături de care ţi-ai făcut atâtea vise, că parcă nu mai aveţi aceleaşi priorităţi. Te simţi rănit/ă, înşelat/ă în aşteptările tale şi în pragul unui mare eşec…, acela al căsătoriei. Durerea este cu atât mai mare cu cât ţi-ai spus cu siguranţă că tu nu ai să treci prin asta, că relaţia ta va rămâne, şi după 20 de ani, ca în prima zi.

Femeia care îşi ucide pruncul în pântece, este considerată de mii de ori ucigaşă

Femeia care îşi ucide pruncul în pântece, este considerată de mii de ori ucigaşă, deoarece, prin uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis şi toată generaţia ce s-ar fi putut naşte din acel copil, până la sfârşitul omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât a iadului de mare.

De ce nu toate familiile au copii ?

– De ce nu toate familiile au copii? Mai ales aceasta se întâmplă în acele familii care i-ar dori foarte mult şi ar avea posibilitatea să-i educe bine.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVII, 24-27; XVIII, 1-4)

n vremea aceea s’au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte dajdia?“ „Ba da“, a zis el. Şi intrând El în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce părere ai, Simone?: Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor, sau de la străini?“ El I-a zis: „De la străini“. Iar Iisus i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiţi. Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undiţa, ia peştele care va ieşi întâi şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir. Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine“. În ceasul acela s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăţia cerurilor?“ Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia cerurilor.

Apostolul Zilei: 2016-08-27

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XV, 30-33)

raţilor, vă îndemn pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către sfinţi, ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu şi să-mi găsesc liniştea împreună cu voi. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi. Amin!

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite. Uneori, întâlnirea cu Dumnezeu este neaşteptată şi neprevăzută, alteori, ea este pregătită printr-un drum lung făcut din tatonări, în­doieli, deziluzii. În anumite situaţii, Dumnezeu îl „prinde” pe om, luându-l prin surprindere; în altele, omul Îl găseşte pe Dumnezeu, întorcându-se spre El.

Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre

Răbdarea este singurul diamant care-l înfrumuseţează pe creştin şi face netedă calea cea aspră a mântuirii lui. Răbdarea este bărbăţia sufletului, sprijinul, rădăcina adâncă, cea care ţine copacul când izbesc vânturile şi se revarsă apele.

Îngerii zilelor de Miercuri şi Vineri

Într-una din zile, Sfântul Pahomie întâlneşte pe cale o mulţime de oameni, ducând la groapă un om. În mulţimea aceea, Sfântul vede doi îngeri, care mergeau în urma patului, cu trupul repausatului.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXII, 23-33)

n vremea aceea s’au apropiat de Iisus saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său; asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea; şi în urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie“. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor“. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

Apostolul Zilei: 2016-08-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (I, 12-20)

raţilor, lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până la sfârşit veţi înţelege, după cum ne-aţi şi înţeles în parte, că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredinţare voiam să vin întâi la voi, ca să aveţi bucurie a doua oară, şi să trec pe la voi în Macedonia, şi din Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupeşte, ca la mine, da, da să fie, şi nu, nu? Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi, da şi nu. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă – prin noi, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei – nu a fost da şi nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, Amin, spre slava lui Dumnezeu, prin noi.

Lecţia abţinerii la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite …

Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mîncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool.

Cum facem să-L simţim prezent pe Hristos în fiecare clipă ?

Frate, asta-i mai greu. Întrebaţi pe unul bătrân tare. Dar în principiu, important e să înţelegeţi că fiecare clipă pe care o trăiţi n-o trăiţi la întâmplare, că în Iisus Hristos nu există întâmplare. Nu e nimic întâmplător. Noi ne-am obişnuit să fim ceea ce vor alţii să fim. Uitaţi-vă bine: noi învăţăm  ce vor alţii să învăţăm, câtă vreme ne doare-n cot efectiv de trei sferturi din cursurile pare le ascultăm de la catedră. Fie vorba între noi, ce-mi trebuie mie trei sferturi din curicula şcolară pe care o parcurg? Fiul meu m-a întrebat de ce trebuie să înveţe să scrie de mână când deja se scrie la calculator. Omul are dreptate în felul lui

Nu se intră în Împărăția lui Dumnezeu pentru că ai venit la biserică …

Nu se intră în Împărăția lui Dumnezeu pentru că ai venit la biserică. Nu se intră în Împărația lui Dumnezeu pentru că te-ai închinat și ai aprins lumânări. Se intră în Împărăția lui Dumnezeu atunci când vii pregatit cu haina de nuntă, cu haină de Cină. Haina aceasta de Cină este o haină spirituală, duhovnicească. Este tot ceea ce facem noi ca să ne rupem de păcat.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 43-46)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“. Iar arhiereii şi fariseii, auzindu-I parabolele, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s’au temut de mulţime, pentru că Îl socotea profet.

Apostolul Zilei: 2016-08-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DU Ap. II Corinteni (I, 1-7)

avel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Că, precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră. Deci, ori de suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ori de suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor aşa şi mângâierii.

Smerenia nu se cumpără de la băcănie, precum mărfurile …

Smerenia nu se cumpără de la băcănie, precum mărfurile. Când spunem: „Dă-mi, Dumnezeul meu, smerenie!”, Dumnezeu nu va lua lopăţica şi va începe: „Tu ia un kilogram de smerenie, iar tu jumătate de kilogram!”, ci va îngădui să vină, de pildă, un om fără discernământ şi să se poarte cu noi urât sau va lua Harul Său de la altul şi va veni acela să ne înjure. În felul acesta vom fi puşi la încercare şi vom lucra, dacă vrem să dobândim smerenia.

Poți oferi doar atât cât ești

Unul dintre cele mai vechi avertismente la adresa relativismului moral îl găsim la Avva Isidor Pelusiotul, care a remarcat deja în secolul al IV-lea că „mulți oameni tânjesc după virtute, dar pregetă să meargă pe calea ce duce la ea. Alții nici nu cred că virtutea ar exista. Pe cei dintâi trebuie să-i convingem să lase pregetarea; pe ultimii să-i învățăm că virtutea există cu adevărat”.

Dumnezeu ajută pe marinar la vreme de furtună, dar timonierul trebuie să fie la cîrmă …

– Înţelepciunea popoarelor de mult a înţeles că între prostie şi credinţă e o prăpastie.

Bărbatul să-şi lase barbă ?

E firesc ca bărbatul care merge pe patruzeci-cincizeci de ani şi e cărunt, să-şi lase barbă. Şi văd că aici sunt bătrâni şi de şaizeci şi de optzeci de ani, care se rad încă. Toată ziua vreţi să fiţi copii, copilaşii mei? Nu vă ruşinaţi să vă radeţi?

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 28-32)

is-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s’a dus. Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s’a dus. Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?“ Ei i-au zis: „Cel dintâi“. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Că a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vameşii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v’aţi căit, ca să-i daţi crezare.

Apostolul Zilei: 2016-08-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XVI, 5-12)

raţilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia trec. La voi mă voi opri, poate, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi rămâne însă în Efes, până la praznicul Cincizecimii. Căci mi s-a deschis uşă mare spre lucru mult, dar sunt mulţi potrivnici. Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără de teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului. Nimeni, deci, să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept cu fraţii. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.

Lipsa somnului vă poate afecta gândirea, eficiența la locul de muncă și starea spirituală

Uitati des diverse lucruri si nu stiti de ce? Aveti probleme de concentrare? Probabil ca nu dormiti suficient. Lipsa somnului va poate impiedica sa ganditi limpede si sa va tineti emotiile sub control. Lipsa excesiva de somn poate afecta performanta in munca, relatiile sociale si duce la probleme psihice, precum anxietatea sau depresia.

Nimeni nu este mai gol la suflet, decât cel care este plin de sine însuşi …

Într-o dimineaţă un băiat împreună cu tatăl său se plimbau prin pădure. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat câteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

Când mor, toţi sunt buni …

Un om se plimba cu fiul prin cimitir. Băiatul citea atent inscripţiile de pe morminte şi se mira foarte mult că toţi acei înmormântaţi erau oameni cumsecade. El i s-a adresat tatălui său cu întrebarea: „Tată, dar unde sunt îngropaţi oamenii cei răi?”.

Zece cuvinte memorabile – Părintele Serafim Rose

1. „Este mai târziu decât credeţi! Grăbiţi-vă deci ca să faceţi lucrarea lui Dumnezeu”

„Părinte, ce să fac, mă enervez foarte repede!”

Într-o zi, i-am mărturisit Părintelui:

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 23-27)

n vremea aceea, venind Iisus în templu, în timp ce învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?“ Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?“ Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet“. Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim“. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…

Apostolul Zilei: 2016-08-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 29-38)

raţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei? De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul? Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu, ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte, iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.

O frumoasă istorioară

Îți plac istorioarele duhovnicești! O să-ți citesc îndată ceva asemănător. Am aici, la mine, o carte pe care o socot drept tovarășul meu de drum. Se numește „Agapia” sau „Mântuirea păcătoșilor”. În ea se află descrise multe întâmplări minunate.

Nu-mi găsesc liniștea sufletească

Cum poate omul să aibă mai multă linişte duhovnicească în viaţa aceasta trecătoare?

Intelegerea duhovniceasca a Scripturilor

In omul curăţit de patimi Duhul Sfânt lucrează cu putere. Am văzut că, în această stare, virtuţile de căpetenie, darurile Duhului Sfânt, contemplarea lui Dumnezeu în creaţie, sunt nişte realităţi experimentabile. Mai adăugăm încă o lucrare importantă a Duhului Sfânt, în inima creştinului purificat de rele, şi anume: înţelegerea duhovnicească a Scripturilor.

Starile obsesive

Fenomenul obsesivităţii este definit ca apariţie în conştiinţă a unor idei, reprezentări sau orice fel de fenomene care nu sunt legate în momentul respectiv de conţinutul con-ştiinţei şi sunt percepute de către bolnav ca neplăcute din punct de vedere emoţional. „Domnind” în conştiinţă, ideile obsesive dau naştere tensiunii emoţionale, contribuie la dezadaptarea omului la mediu. Obsesive, adică existente în pofida voinţei şi dorinţei omului, pot fi atât anumite gânduri, amintiri, reprezentări, îndoieli, cât şi anumite acţiuni.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 18-22)

n vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“… Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi“.

Apostolul Zilei: 2016-08-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 12-19)

raţilor, dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră; ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă, deci, morţii nu înviază. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre; şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

Mersul pe apa

In Sfanta Scriptura exista un episod in care Mantuitorul merge pe mare spre corabia ucenicilor care se afla in primejdie din cauza furtunii (Matei 14, 22-34). Cunoastem ca Hristos nu a fost doar Dumnezeu, ci si Om. De aici reiese ca Dumnezeu – Omul merge pe apa.

Umblarea pe mare – potolirea furtunii

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii – Umblarea pe mare ( Potolirea furtunii )

Dreptmăritori creştini,

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii – Umblarea pe mare – Potolirea furtunii

Dacă accepţi să fii ucenic, trebuie să respecţi regulile. Sfânta Evanghelie de astăzi ne pune în faţă o minune a Mântuitorului Hristos, dar şi felul în care a aranjat această minune. Mai întâi, ne spune Evanghelia că a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie şi să treacă de cealaltă parte a mării.

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii ( Umblarea pe mare – Potolirea furtunii )

„S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era acolo singur” (Matei 14, 23)

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-21

DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIV, 22-34)

n vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“. El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.

Apostolul Zilei: 2016-08-21

DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (III, 9-17)

raţilor, noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.

Cariera unei femei – mai importantă decât familia ?

În zilele noastre, femeile visează des la o carieră, fiind necăjite în adâncul sufletului că trebuie să irosească timp pentru educarea copilului lor! Dar, numai să i se întâmple ceva acestuia şi se dovedeşte că nimic nu mai contează pentru ele, decât să fie copilul viu şi sănătos.

Taina Nunţii şi simbolurile creştine

Cei doi miri, care au biruit patimile firii şi s-au apropiat feciori la cununie in faţa Sfântului Altar, sunt asemenea cu doi împăraţi care vin să fie încununaţi de Dumnezeu şi de Biserică. De aceea se cunună în faţa Altarului cu Evanghelia şi Sfânta Cruce aşezată înaintea lor. De aceea, atât îmbrăcămintea lor albă, neîntinată, cât şi florile, lumânările albe, coroanele, cântările şi slujba în sine, dau un caracter de sărbătoare şi bucurie la nunta neprihănită a celor doi tineri credincioşi, curaţi şi biruitori ai ispitelor tinereţii.

Cine pregăteşte tinerii pentru căsătorie și pentru viaţă ?

– Cine pregăteşte tinerii pentru căsătorie și pentru viaţă?

Care este cel mai bun moment pentru căsătorie ?

Când băiatul creşte, pregăteşte-i nunta chiar înainte de stagiul militar. Dacă vede că-i aduci repede o nevastă şi că nu mai rămâne mult până la însurătoare, va putea rezista flacării dorinţei. Dacă, însă, te vede nepăsător, vede că mai amâni şi tot aştepţi să câştige mai întâi mulţi bani şi apoi faceţi nuntă, disperat, va aluneca repede spre defrâu.
Dar, vai, rădăcina relelor este aici dorinţa de a strânge cât mai mulţi bani. Nimănui nu-i va păsa că fiul său trebuie să devină cuminte şi îngăduitor, căci toţi vor fi posedaţi de mania de a strânge bani.

Trebuie să avem icoane în dormitorul conjugal ?

Unii soţi evlavioşi îşi pun probleme dacă ar trebui să aibă icoane în dormitorul lor. Răspunsul este da! Tocmai pentru că relaţiile lor nu constituie un păcat. Şi dacă aceste legături au drept scop naşterea de copii, atunci dobândesc sfinţenie, pentru că aduc pe pământ un om, încă un „chip” al lui Dumnezeu, înmulţind astfel de fiii şi mădularele Împărăţiei Lui, aşa cum spune arhimandritul Sofronie (+1993), stareţul Mănăstirii Ioan Botezătorul din Essex, Anglia.

Să rămân celibatar sau să mă căsătoresc, ca să mă pot mântui ?

Pe plan concret, Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat chestiunea alegerii între celibat şi căsătorie în totalitate la latitudinea ascultătorilor săi. În cele din urmă, este pur şi simplu vorba despre o problemă personală care ţine de darul şi chemarea fiecăruia – şi de aceea e bine ca fiecare să aleagă acea cale care îi va asigura pe deplin propria mântuire:

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XV, 32-39)

n vremea aceea, Iisus chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale“. Şi ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mulţime?“ Şi Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori“. Şi poruncind mulţimii să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S’a suit în corabie şi S’a dus în ţinutul Magdala.

Apostolul Zilei: 2016-08-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XIV, 6-9)

raţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul; şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

Dacă omul se roagă corect, o icoană poate deveni făcătoare de minuni …

Preacuvioase părinte stareț, orice icoană pictată corect are potențialitatea de a deveni făcătoare de minuni, chiar dacă e pe o hârtie sau o copie?

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 12-14; 17-20)

n vremea aceea a intrat Iisus în templu şi i-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari“. Şi au venit la El în templu orbi şi şchiopi şi i-a vindecat. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi a rămas acolo peste noapte. Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“…

Apostolul Zilei: 2016-08-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 26-40)

raţilor, când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască, şi unul să tălmăcească. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece, iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi. Căci puteţi să proorociţi toţi, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

Să renunţăm sau nu la fumat ?

Ar fi bine să renunţaţi la fumat. Nu numai că este inutil, dar şi toceşte puţin câte puţin sănătatea, stricând sângele şi astupând plămânii. Este otrăvire treptată de sine. Însă pentru aceasta nu există nici un sfat în afară de a lua o hotărâre fermă. Alt mijloc nu există.

De ce consumă oamenii droguri ?

Sufletul prin natura sa este creştin şi tinde spre Dumnezeu; prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune, omul dobândeşte plinătatea vieţii şi a harului. Dar dacă în viaţa sa Biserica nu este prezentă, nu există pocăinţă şi curăţare de păcate şi nu există rugăciune, atunci el încearcă să-şi aline sufletul pe cale artificială: prin alcool, droguri sau muzică zgomotoasă, pentru a înăbuşi vocea conştiinţei. Cel care suferă de patima băuturii, a fumatului, a drogurilor nu-şi înăbuşă vocea conştiinţei decât pentru o perioadă, căci ea este vocea lui Dumnezeu din sufletul nostru.

Educatia vorbirii frumoase

I.Pregătindu-ne să încadrăm acest subiect în şirul virtuţilor creştine, plecăm de la o minunată realitate liturgică: a comunicării prin rugăciuni şi sfintele slujbe, prin care cu toţii încercăm să grăim cât mai frumos cu Dumnezeu, în aceeaşi măsură, însă, trebuie să fim preocupaţi şi pentru o comunicare mai atentă cu toţi cei pe care-i socotim a fi „aproapele nostru”, întrucât între faptele bune, prin care noi relaţionăm cu semenii, se înscriu şi cuvintele frumoase, curate, care mângâie şi zidesc. După înţeleptul Sirah, cuvintele bune ar fi superioare chiar faptelor de milostenie: „In toată darea, nu întrista cu vorba. Oare nu rouă răcoreşte căldura? Astfel, mai bun este cuvântul decât darea” (18, 16).

Starea de inselare in crestinism

Creşterea în continuare a patimilor duce la diverse stări duhovnicesc-psihice negative, pe care tradiţia patristică le uneşte într-o singură grupă generală, care a primit denumirea de înşelare.

Priveste cu credinta catre cer

„E imposibil să rezolvi o problemă la nivelul la care a apăru”, arată savanţii. „Trebuie să ajungem deasupra problemei, ridicându-ne la nivelul următor.” Dacă situaţia ne-a „înghiţit”, trebuie să ieşim dintre limitele modului de gândire ce i-a dat naştere: să ne oprim, să ne sfătuim, să înţelegem ce s-a întâmplat, să renunţăm la iluzii, la mituri, la falsele valori şi, bineînţeles, să căutăm resurse şi posibilităţi. Altfel nu vom scăpa de a patra greşeală.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 17-28)

n vremea aceea, suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia“. Atunci s’au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: „Ce voieşti?“ Ea I-a răspuns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta“. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s’a pregătit de către Tatăl Meu“. Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.

Apostolul Zilei: 2016-08-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 6-19)

raţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură? Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte, barbar pentru mine. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Fiindcă, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu: «Amin», la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? Căci tu într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină.

Ziua Înfricoşatei Judecăţi

Când va fi acea zi, nimenea nu ştie – ştie numai Dumnezeu Tatăl, iar semnele ei sânt arătate în Evanghelie şi în Apocalipsa Sfântului Ioan Bogoslovul. Apocalipsa, ne vorbeşte despre evenimentele dela sfârşitul lumii şi despre Înfricoşata Judecată, mai mult în pilde şi acoperit, iar Sfinţii Părinţi ne-au tâlcuit acele chipuri şi pilde, dar mai avem şi adevărata Predanie a Bisericii, care ne vorbeşte foarte clar despre semnele apropierii sfârşitului lumii şi despre Înfricoşata Judecată.

Modele despre simplitate de la Athos …

În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuță, ce îl alina și îl apăra de șerpi și șoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos și a apucat pisicuța în gheare.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 1-16)

is-a Domnul pilda aceasta: „asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. Iar ei s’au dus. Ieşind el iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul vostru. Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de la urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa… Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât şi ţie; oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun? Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi, la urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“.

Apostolul Zilei: 2016-08-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIII, 4-13; XIV, 1-5)

raţilor, dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi: dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.

Iartă, ca să fii și tu iertat !

Relațiile cu ceilalți oameni le purtăm în noi. Fie în lume, fie în deșert, suntem adânc legați de toți semenii noștri. Împreună alcătuim Adamul total și mântuirea ne este condiționată de tot acest șir de conexiuni, de rețeaua de relații care ne ține strâns laolaltă. Plasa care ne cuprinde pe toți este determinată de o singură regulă, aceea a reciprocității. Acest tip de reciprocitate își are originea în Evanghelie și este reluat de părinții pustiei. Despre Avva Isidor de la Sketis, Avva Pimen spunea că, atunci când a vorbit în biserică, le-a spus fraților un singur lucru: „Iartă-l pe aproapele tău, ca să fii și tu iertat” (cf. Mt. 6, 14).

Puteți și trebuie să luminați în această lume …

Cu bunătatea voastră, cu mângâierea voastră, cu bunăvoința voastră, cu milostivirea voastră, cu sfânta voastră dragoste și cu buna cinstire, puteți și trebuie să luminați în această lume.

Ca să ne ajutăm pe noi înşine, trebuie să-L ajutăm pe Dumnezeu prin cugetarea noastră smerită …

– Părinte, întâmpin greutăţi în nevointă mea.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVIII, 18-22; XIX, 1-2; 13-15)

is-a Domnul ucenicilor Săi: adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?“ Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan. Şi au mers după El mulţimi numeroase şi i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile pe ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. Iar Iisus a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor“. Şi, punându-Şi mâinile pe ei, a plecat de acolo.

Apostolul Zilei: 2016-08-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XII, 12-26)

raţilor, precum trupul unul este şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, pentru aceasta nu este ea din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte, ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună

Casa Maicii Domnului din Efes

Casa Maicii Domnului, aflata intr-un frumos parc localizat intre Efes si Seljuk, este socotita, conform traditiei locului, drept locul in care Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani ai vietii pamantesti. Locul, inconjurat de un brau gros de plante si pomi, este considerat sfant atat de crestini cat si de musulmani. Linistea asezarii nu poate fi tulburata nici macar de multimile de pelerini ce vin zilnic aici pentru inchinare.

Cine este Maica Domnului pentru mine ?

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, dupa ce ieri am staruit cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta Bisericii Ortodoxe, in gandirea si practica ortodoxa, este firesc astazi sa incercam sa ne raportam pe noi insine la invatatura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe in legatura cu Maica Domnului, sa raspundem la intrebarea: cine este pentru mine, ce inseamna pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru ca noi ne gandim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafara de noi ci ne gandim la Maica Domnului ca la ceea ce este, alaturi de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in inima Bisericii Ortodoxe.

Adormirea Maicii Domnului sau „Pastele verii”

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este considerata de mai multi teologi drept „Pastele verii”, fiind sarbatoarea cea mai cunoscuta in popor din acest anotimp si cea mai importanta din cele inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. In aceasta zi, ortodocsii sarbatoresc atat moartea si ingroparea, cat si invierea si inaltarea la cer a Maicii Domnului.

Moartea Maicii lui Dumnezeu

Acum prăznuim Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria. Aceasta a fost însă moartea Maicii lui Dumnezeu – moarte adevărată, asemenea morţii oricărui om. Şi atunci, de ce a fost numită „adormire“? Poate pentru că Preacurata n-a fost ţinută mult timp în legăturile morţii şi în tărâmul stricăciunii, ci după trei zile s-a descoperit că ea a înviat, asemenea Fiului ei, Domnul Iisus Hristos, dar mai ales pentru că moartea aceasta a fost cu pace, lină, plăcută, cu dulceaţă, asemenea unui somn dorit, liniştit, după istovirea trupului de către ostenelile zilei.

Adormirea Maicii Domnului – mutare la viata

Adormirea Maicii Domnului este praznuita pe 15 august. In aceasta zi sarbatorim atat moartea si ingroparea Maicii Domnului, cat si inaltarea ei la cer. Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Despre Sfânta, preacurata și fericita adormire a Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu

Cateheza a 20-a

A aceluiași
Despre Sfânta, preacurata și fericita adormire a Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și omilia ei înțelegătoare despre pâinea vieții cea dintru ea

Cuvânt la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

„…şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre” (din troparul praznicului).

Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Printre persoanele sfinte, stabilite de Dumnezeu spre a lua parte la opera de mântuire a neamului omenesc, Preacurata Fecioara Maria ocupă un loc distinct, delicat, unic, ca fiind Maica Domnului, „Mireasa cea cu totul fără de prihană”, „făclia luminii celei neapropiate şi nădejdea sufletelor noastre”.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-15

LUNI Adormirea Preasfintei, Slăvitei, Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28)

n vremea aceea a intrat Iisus într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“. Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“ Iar El a zis: „Într’adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.