Chinurile iadului

Dacă am strânge toate scârbele, bolile și necazurile pământului într-un singur suflet și le-am pune pe un cântar, chinurile iadului ar fi cu mult mai grele și cumplite, pentru că și satana însuși se înfricoșează de gheena focului. Dar nouă, neputincioșilor, chiar și chinurile de aici ne sunt nesuferite, pentru că duhul nostru este uneori osârduitor, iar trupul întotdeauna neputincios.

Rugăciune la întristări, spaimă, gânduri şi vise urâte care tulbură pe om

(Din psalmii lui David)

Rugăciune la aprinderea candelei

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin

Rugăciune de mulţumire către Domnul Iisus Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, Îţi mulţumim că eşti Dumnezeul nostru Multrăbdător, Multîndurător, Multiertător, Preasfânt şi Preaplin de Iubire! Îţi mulţumim că prin Jertfa Ta de Iubire pentru noi oamenii, prin Patimile Tale, prin Moartea şi prin Învierea Ta ne-ai mântuit din moarte, ne-ai răscumpărat păcatele şi ne-ai dăruit viaţa veşnică! Îţi mulţumim, Doamne, că ne iubeşti atât de mult! Îţi mulţumim, Doamne, că ne chemi la şcoală cerească, că ne-ai dat pildă de smerenie, de răbdare, de iubire, de iertare, de rugăciune vie! Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate binecuvântările Tale, pentru viaţa de aici şi mai ales pentru cea de după moarte, pe care Tu ne chemi să o cucerim aici printr-o viaţă smerită, cucernică, cu adevărat creştină, plină de iubire, de fapte bune şi de milostivire! Îţi mulţumim, Doamne, că ne aperi de cel viclean şi rău şi că ne înveţi să învingem răul printr-o viaţă curată, cum ne-ai arătat Tu, acum două mii de ani, că ar trebui să fie viaţa omului pe Pământ! Îţi mulţumim că îi ajuţi şi pe cei care au trecut la cele veşnice, atât pe cei care sunt cu Tine, cât şi pe cei care se chinuiesc după viaţa plină de păcatele nemărturisite şi fără pocăinţă! Îţi mulţumim că eşti tot timpul cu noi! Îţi mulţumim pentru tot ajutorul Tău sfânt! Te iubim Doamne, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru toate! Amin! 

Sfârşitul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

În legătură cu sfârşitul ei, se spune că egumenul schitului Sihăstria ar fi observat, mai multe zile în şir, câteva păsărele care intrau pe fereastră în trapeză, de unde luau fărămituri de pâine şi poame, apoi zburau la munte, înspre Sihla. Doi ucenici, rânduiţi de egumen, au pornit pe calea arătată de păsări, ajungând până către vârful muntelui. Acolo, un frate s-a urcat într-un brad, de unde a izbutit să o zărească pe Cuvioasa Teodora. I-a chemat la ea şi le-a spus că se roagă de 40 de zile ca Dumnezeu să-i trimită un duhovnic căruia să-i mărturisească păcatele şi să o împărtăşească înainte de a muri. I-a rugat să-i spună egumenului ultima ei dorinţă, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfânta Împărtăşanie.

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Cuviosul Elefterie Sihastrul, de la Schitul Sihla (secolele XVII-XVIII)

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamtului. Aflata la mica distanta de manastirile Neamt, Secu si Sihastria, pestera sfintei Teodora atrage zilnici multime de credinciosi aprinsi de dorul rugaciunii si al vietii curate.

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Lumea ca proiectie a mintii omului

Ce este lumea? a întrebat un frate pe Awa Isaia. Şi Bătrânul a răspuns: „Lumea este risipirea lucrurilor. Lumea este a lucra cele împotriva firii şi a împlini voirile tale după trup. Lumea este a cugeta cineva despre sine că rămâne în acest veac. Lumea este a se îngriji cineva de trup spre păgubirea sufletului şi a se mândri cu ceea ce lasă în urmă. Nu de la mine spun acestea, ci Ioan Apostolul este cel care zice: Nu iubiţi lumea, nici toate câte sunt ale lumii” (1 Ioan 2, 15]. Răspunsul Awei Isaia exprimă înţelesul pe care-l dau pustnicii lumii pe care o părăsesc şi împotriva căreia se poziţionează. Nu este vorba, aşadar, de lumea-creaţie a lui Dumnezeu, ci este vorba, foarte clar, de percepţia pe care o au oamenii asupra acestei lumii şi lumea care rezultă din vieţuirea conformă cu această percepţie. „Risipirea lucrurilor” trimite la perspectiva fragmentară asupra lumii, la neputinţa omului de a se ridica la o măsură care să-i permită vederea unitară asupra făpturilor, coerenţa lumii, sesizarea resorturilor ce leagă lucrurile funcţional între ele şi conduc la un sens unitar şi la o finalitate unică. Lipsit de o astfel de perspectivă, omul va trăi drama continuă a vederii disociative, a perspectivei fragmentare, a dilemei, a scindării, neputinţa de a pune la un loc atâta risipire de lucruri foarte frecvent contrare şi presiunea de a alege între ele. Această risipire din afară se va proiecta ca atare înlăuntrul omului, scindându-i şi fragmentându-i fiinţa şi existenţa.

 

Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Vindecarea a doi orbi si un mut

Vindecarea a doi orbi şi un mut – Mt. 9,27-35

DESPRE „DISCREŢIA” DOMNULUI

Evanghelia vindecării a doi orbi și a unui mut – Comentarii patristice

Duminica a 7-a după Rusalii (Ev. Matei 9, 27-35)

Creştinismul orb şi mut

„Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Hristos.” (Filipeni 2, 21)

Predică la Duminica a VII-a după Rusalii (Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum)

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. (Slujba aghiazmei mari)

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-07

DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 27-35)

n vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El şi strigau şi ziceau: „Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!“ După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?“ Ei I-au zis: „Da, Doamne!“ Atunci S’a atins de ochii lor zicând: „Fie vouă după credinţa voastră!“ Şi s’au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: „Luaţi seama, să nu ştie nimeni“. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi scoţându-i-se demonul, mutul a vorbit. Iar mulţimile se minunau, zicând: „Aşa ceva niciodată nu s’a arătat în Israel!“ Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni“. Şi Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.

Apostolul Zilei: 2016-08-07

DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XV, 1-7)

raţilor, datori suntem noi, cei tari, să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră, ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire. Că şi Hristos n-a căutat la plăcerea Sa, ci, precum este scris: «Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra Mea». Căci toate câte s-au scris mai înainte s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos. Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.