Să renunţăm sau nu la fumat ?

Ar fi bine să renunţaţi la fumat. Nu numai că este inutil, dar şi toceşte puţin câte puţin sănătatea, stricând sângele şi astupând plămânii. Este otrăvire treptată de sine. Însă pentru aceasta nu există nici un sfat în afară de a lua o hotărâre fermă. Alt mijloc nu există.

De ce consumă oamenii droguri ?

Sufletul prin natura sa este creştin şi tinde spre Dumnezeu; prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune, omul dobândeşte plinătatea vieţii şi a harului. Dar dacă în viaţa sa Biserica nu este prezentă, nu există pocăinţă şi curăţare de păcate şi nu există rugăciune, atunci el încearcă să-şi aline sufletul pe cale artificială: prin alcool, droguri sau muzică zgomotoasă, pentru a înăbuşi vocea conştiinţei. Cel care suferă de patima băuturii, a fumatului, a drogurilor nu-şi înăbuşă vocea conştiinţei decât pentru o perioadă, căci ea este vocea lui Dumnezeu din sufletul nostru.

Educatia vorbirii frumoase

I.Pregătindu-ne să încadrăm acest subiect în şirul virtuţilor creştine, plecăm de la o minunată realitate liturgică: a comunicării prin rugăciuni şi sfintele slujbe, prin care cu toţii încercăm să grăim cât mai frumos cu Dumnezeu, în aceeaşi măsură, însă, trebuie să fim preocupaţi şi pentru o comunicare mai atentă cu toţi cei pe care-i socotim a fi „aproapele nostru”, întrucât între faptele bune, prin care noi relaţionăm cu semenii, se înscriu şi cuvintele frumoase, curate, care mângâie şi zidesc. După înţeleptul Sirah, cuvintele bune ar fi superioare chiar faptelor de milostenie: „In toată darea, nu întrista cu vorba. Oare nu rouă răcoreşte căldura? Astfel, mai bun este cuvântul decât darea” (18, 16).

Starea de inselare in crestinism

Creşterea în continuare a patimilor duce la diverse stări duhovnicesc-psihice negative, pe care tradiţia patristică le uneşte într-o singură grupă generală, care a primit denumirea de înşelare.

Priveste cu credinta catre cer

„E imposibil să rezolvi o problemă la nivelul la care a apăru”, arată savanţii. „Trebuie să ajungem deasupra problemei, ridicându-ne la nivelul următor.” Dacă situaţia ne-a „înghiţit”, trebuie să ieşim dintre limitele modului de gândire ce i-a dat naştere: să ne oprim, să ne sfătuim, să înţelegem ce s-a întâmplat, să renunţăm la iluzii, la mituri, la falsele valori şi, bineînţeles, să căutăm resurse şi posibilităţi. Altfel nu vom scăpa de a patra greşeală.

EVANGHELIA ZILEI: 2016-08-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 17-28)

n vremea aceea, suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia“. Atunci s’au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: „Ce voieşti?“ Ea I-a răspuns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta“. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s’a pregătit de către Tatăl Meu“. Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.

Apostolul Zilei: 2016-08-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 6-19)

raţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură? Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte, barbar pentru mine. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Fiindcă, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu: «Amin», la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? Căci tu într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină.