Citește în continuare ‘Senzaţionalul comercial straniu şi macabru – pericol de dezumanizare’
Diavolului ii place sa schimonoseasca chipul fapturii create de Dumnezeu. El a fost cel care l-a ispitit pe om sa alunece dinspre perfectiune spre stricaciune. Si ce este in fapt stricaciunea daca nu o schimonosire, o batjocorire a chipului bun in care au fost create lumea si omul?
Simbolul sărbătorii Halloween-ului este dovleacul luminat, care are o legendã interesantã. Legenda lui Stingy Jack care provine din folclorul irlandez. Jack a păcălit diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune şi să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea. Această legendă ar putea sta nu numai la desemnarea dovleacului ca simbol, ci chiar la baza înfiinţarii „cultului” lui Satan. Aşadar, este Halloween-ul o sărbătoare a diavolului sau nu? Unii reprezentanţi ai „cultului satanic” susţin faptul că Halloween-ul este pentru ei echivalentul Sărbătorii Paştilor, la creştini. Oricum, lumea conspiraţiei sataniste şi câteva documentare ştiinţifice cu relatări importante ale unor foşti satanişti deveniţi creştini, vorbesc despre lucruri îngrozitoare care se produc în noaptea de Halloween, în cadrul adunărilor sataniste, chiar şi despre „sacrificii” oribile (ritualuri sataniste) din rândul membrilor satanişti. Una peste alta, istoricii susţin faptul că atăt „Crăciunul” (a nu se confunda cu Naşterea Domnului Iisus Hristos), cât şi Halloween-ul sunt printre cele mai vechi şi mai populare sărbători profane. ,,Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, consideră că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea, adunându-se popor mult, Iisus a început să grăiască, zicând: „Neamul acesta este neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul profetului Iona. Că precum a fost Iona semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul Omului va fi pentru neamul acesta. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici e mai mult decât Solomon! Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult decât Iona! Nimeni, aprinzând făclia, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.“ |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (II, 12-16) |
 raţilor, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume, ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. |
„Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat. Si in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesti in aceasta vapaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici de acolo sa treaca la noi. Iar el a zis: Rogu-te dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Si a zis Avraam: Au pe Moise si pe Prooroci; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu parinte Avraame, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de Prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti.” (Luca 16, 19-31)
Citește în continuare ‘Va rog din suflet, aveti grija ce iubiti’
Viaţa noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta şi nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea şi el cerul ca pe un uriaş cristal care închide universul nostru aici, aşa încât nu putem şti ce este dincolo Aşa credeau cei vechi.
Citește în continuare ‘Ce invatam din Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar ?’
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,
Citește în continuare ‘Cum a pierdut celebritatea bogatul nemilostiv’
| DUMINICA A DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 is-a Domnul: ascultaţi această parabolă: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube, şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înşişi câinii, venind, ei îi lingeau bubele. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost îngropat. Şi în iad, fiind el în chinuri, îşi ridică ochii şi-l vede de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui. Şi i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s’a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi. Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi. Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“. |
| DUMINICA A DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (VI, 11-18) |
| raţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin. |
Egoist și individualist, ghidat numai de propriile interese și plăceri, tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață.
Citește în continuare ‘Dragostea nu se învață de la televizor’
Aşadar, vă spun ţie şi tuturor următorul lucru: niciodată nu vă apucaţi să vă îndreptaţi unul pe altul cu mânie, fiindcă ispita nu piere prin ispită, ci prin smerenie şi prin dragoste sinceră.Citește în continuare ‘Ispita nu piere prin ispită, ci prin smerenie şi prin dragoste sinceră’
1. Fericită este casa unde Hristos domnește.
Un scop important al căsătoriei îl constituie întrajutorarea soților în tot ceea ce are legătură cu sarcinile și grijile familiale. De altfel, responsabilitatea soților unul față de celălalt, dezvoltarea și maturizarea relației de cunoaștere și de iubire, care în familie îi unește pe cei doi soți și mai mult decât la începutul căsniciei, sunt tot atâtea scopuri, dar și daruri sau roade ale vieții familiei.Citește în continuare ‘Căsătoria – un drept și o responsabilitate față de celălalt’
Căsătoria este cu atât mai vrednică de elogii, întrucât ea potoleşte dorinţa trupească, ştiindu-se că instinctele sexuale sunt foarte puternice. Sfântul Părinte (Sfântul Ioan Gură de Aur) înţelege bine puterea covârşitoare a dorinţelor trupeşti; în tratatul său pedagogic intitulat Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor, el adresează adolescenţilor îndemnul de a se feri de femei, pentru ca nu cumva „să se aprindă în ei văpaia poftei trupeşti – ceea ce nu înseamnă că dorinţa trupească în sine constituie un păcat, ci doar că ea trebuie canalizată cum se cuvine. Pentru ca tinerii să nu aibă de îndurat ani întregi de lupte împotriva poftelor trupeşti, de Dumnezeu dăruitul grăitor îi povăţuieşte pe părinţi să se îngrijescă de căsătoria copiilor lor (după obiceiul zilelor acelora), cât de curând posibil după ce aceştia trec de vârsta pubertăţii:Citește în continuare ‘Căsătorește-te de tânăr sau fii pregătit de lupta cu trupul’
Citește în continuare ‘Cuvânt pentru o fată care caută iubirea’
Ioana Besedina: Unele femei, nemăritându-se, se plâng de singurătate şi gol în viaţă. Ce ar trebui să facă?Citește în continuare ‘Mă simt singură, nimeni nu mă iubește ‒ dacă rămân nemăritată ?’
Depinde şi cât de inteligentă e. Dacă e inteligentă, caută şi ea într-un mod subtil. Oricum nu ştim vreodată că a căutat, că a fost aşa subtilă că nu am văzut. Bine, de la Facere capitolele 2 şi 3 aflăm că băiatul caută fata, mai precis aflăm că femeia are o aplecare asupra bărbatului, adică are o dependenţă pe care şi-o doreşte, pe care bărbatul în istorie a speculat-o şi a dat naştere la o reacţie inversă, care în secolul trecut a culminat cu o mişcare numită feminism, în care câteva femei, şi acum destul de multe, de ordinul milioanelor, vor sa demonstreze că lumea poate să existe şi fără bărbaţi.Citește în continuare ‘Fata trebuie să caute băiatul sau trebuie să aştepte să fie căutată ?’
Tendința de a ruga pe Dumnezeu să-ți dea un soț/ o soție este foarte bună. Într-adevăr, experiența bisericească ne învață că un soț bun se dă prin rugăciune și în nici un caz nu se caută în locuri de distracție, în ziare cu anunțuri matrimoniale și nici chiar în timpul slujbelor din biserică. Trebuie doar să vă rugați, iar Dumnezeu va face ca toate să se întâmple ca de la sine. Puteți face rugăciuni pentru un soț bun către Mântuitorul, către Maica Domnului, al cărei acoperământ stă deasupra oricărei familii curate, sau către acel sfânt al cărui nume îl purtați sau către sfinții care sunt exemple de căsnicie creștină autentcă. Vom aminti pe Sfinții Petru și Fevronia din Murom sau pe Sfinții membri ai familiei țariste, Nicolae și Alexandra. Dar sunt și alți sfinți care constituie exemple ale viețuirii de familie creștină. Vă puteți ruga și sfinților pentru care aveți o evlavie mai mare.Citește în continuare ‘Un soț bun se dobândește prin rugăciune’
Dacă Dumnezeu vrea să devii soţia acestui om, orice piedică va fi depăşită şi te vei căsători în mod sigur cu el. Dar dacă Dumnezeu nu vrea, atunci oricât ai încerca, nu vei reuşi.Citește în continuare ‘Dacă Dumnezeu vrea să devii soţie, vei deveni. Nu insista orbește !’
În zilele noastre, femeile visează des la o carieră, fiind necăjite în adâncul sufletului că trebuie să irosească timp pentru educarea copilului lor! Dar, numai să i se întâmple ceva acestuia şi se dovedeşte că nimic nu mai contează pentru ele, decât să fie copilul viu şi sănătos.Citește în continuare ‘Cariera unei femei – mai importantă decât familia ?’
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar un sutaş avea un serv pe care-l preţuia şi care, bolnav, era pe moarte. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, rugându-L să vină şi să-i vindece servul. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el; că iubeşte neamul nostru; şi sinagoga, el ne-a zidit-o“. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nici pe mine nu m’am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face“. Iar Iisus, auzind acestea, S’a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n’am aflat atâta credinţă!“ Şi când cei trimişi s’au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 58; XVI, 1-3) |
| raţilor, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
|
Nebunii pentru Hristos sunt oameni care au atins sfințenia. Ei au primit darurile Duhului Sfânt. Sfântul Serafin de Sarov spune că „nebuni pentru Hristos (cei care și-au renegat rațiunea) sunt mulți, dar dintr-o mie de oameni ca aceștia, doar unul este cu adevărat nebun pentru Hristos”. Un astfel de om se roagă neîncetat și poate face lucrări mari cu o putere duhovnicească deosebită; are darul prorociei, deși se comportă ca un om care nu mai are rațiune. Dar aceștia sunt în aparență nebuni, fiindcă, de fapt, Domnul le dă cunoștințe superioare. De aceea, nebunii pentru Hristos nu înseamnă nimic în fața oamenilor, dar sunt mari pentru Domnul.Citește în continuare ‘Cine sunt nebunii pentru Hristos și cei fericiți ?’
Nu te aştepta să învingi prin puterile tale păcatul, căci de la naştere ai fost pus în jugul lui, eşti rob al lui. Te vei elibera de el doar dacă harul lui Dumnezeu te va întări. Şi chiar şi această bună intenţie trebuie sădită în tine de Domnul, cu harul Său. Dacă izvorul nu izvorăşte apă, râul va seca. Dacă harul dumnezeiesc nu-l întăreşte, omul seacă duhovniceşte.Citește în continuare ‘Nu te aştepta să învingi păcatul prin puterile tale’
În nesfârşitul veac viitor nu ne vom hrăni cu această hrană şi băutură (hrană duhovnicească), ci cu dumnezeiescul har veşnic al Preasfântului Duh. Să ne grijim de această cugetătoare hrană dumnezeiască, cu care ne vom hrăni veşnic. Căci în îndulcirea trupească nu este mângâierea cuvenită: dimpotrivă, în ea este chin neîncetat şi tulburare a sufletului – în ea nu este atâta mângâiere, pe cât povară şi amărăciune; căci nefireasca – de la cădere stricăcioasa hrană nu poate da sufletului liniştea şi pacea, firească, ci, îndeobşte, în toată vremea dă împovărare şi tulburare.Citește în continuare ‘Suntem căutători ai mângâierii duhovnicești’
Nu te înălţa cu funcția înaltă, dacă o ai; nu te mândri nici cu înălţarea stăpânirii – acolo (în Ceruri) nu vor căuta la cinuri, nici la mărire şi mândrie, nici la neamul ales, ci la blândeţe şi smerenie –, „că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri”, grăieşte Proorocul (Psalmi 135, 23-24).
Citește în continuare ‘Atenție la riscurile funcțiilor înalte !’
Însă, legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte! (Romani 13, 14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace, întru viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor. Căci de ce s-ar cuveni mireanului să aibă ceva mai mult decât monahul, în afară doar de convieţuirea cu soţia sa?Citește în continuare ‘Scriptura este aceeași, și pentru monahi, și pentru mireni’
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea Domnul a ales alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia! Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu! Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi: Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât! |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 27-30; II, 1-4) |
| raţilor, purtaţi-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei, fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire şi aceasta este de la Dumnezeu; căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi o auziţi acum de la mine.
|
Mulţi ani, nimeni n-a ştiut de trecerea la cele veşnice a lui Dimitrie. Dar, în urma unor ploi puternice, au căzut în apa Lomului şi cele două lespezi de piatră în care era adăpostit trupul Cuviosului pusnic. Acesta a fost acoperit de nisip şi de prundiş, rămânând iarăşi o bucată de vreme neştiut de nimeni, în albia râului Lom.
Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera si manastirea se afla in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de orasul Bucuresti. Trecand Dunarea prin vama de la Giurgiu, ajungem in orasul Russe, iar de aici si pana in localitatea Basarabovo nu mai sunt decat 10 kilometri.
Citește în continuare ‘Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov’
Sfantul Dimitrie, Cuviosul din Basarabi, ale carui Sfinte Moaste se afla in Catedrala Patriarhala din Bucuresti, este sarbatorit in ziua de 27 octombrie. Desi nu se cunosc anii intre care a trait Cuviosul Dimitrie, se stie insa ca acesta s-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare, in timpul imperiului vlaho-bulgar, intemeiat de catre fratii Petru si Asan (secolul XIII).
Citește în continuare ‘Minunile Sfantului Dimitrie Basarabov’
Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Citește în continuare ‘Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou’
| Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov
Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi şi I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“. Şi a fost că atunci când s’au apropiat zilele înălţării Sale, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi mergând ei, au intrat într’un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?…“. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“. Şi s’au dus în alt sat. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov Ap. Filipeni (I, 20-27) |
| raţilor, după aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte: căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea, un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup. Şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei, pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între voi. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei. |
Cu veacuri multe în urmă se afla în fruntea ţinutului Tesalonic o familie de voievozi creştini. Dar vedeţi, pe-atunci creştinii erau tare ocărâţi de oamenii păgâni. Voievodul nostru se temea ca nu cumva împăratul Maximilian să afle de la vreun clevetitor că el şi soaţa lui dragă erau creştini. De aceea zidise în mare taină o cămăruţă pe care o împodobiseră cu icoane sfinte şi căndeluţe. Când se lumina de ziuă, îşi lua soţioara de mânuţă şi se furişau amândoi în odăiţa aceea. Se-nchinau, tămâiau şi apoi se rugau în genunchi cu lacrimi la Măicuţa Domnului ca Dumnezeu să le dăruiască înţelepciune şi bunătate pentru treburile ţării. Şi se mai rugau ei pentru ceva: ar fi vrut să aibă şi-un copilaş, căci, deh, bătrâneţile le băteau la uşă şi nu căpătaseră încă un moştenitor la tron. La fel şi seara, după ce terminau cu toată alergătura, mulţumeau Domnului pentru ajutorul de peste zi şi cereau somn cu pace şi iarăşi se rugau pentru un copilaş.
Citește în continuare ‘Povestire pentru copii despre Sfantul Mare Mucenic Dimitrie’
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, ale carui cinstite Moaste se afla in Catedrala din Tesalonic, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 26 octombrie. Cu aceasta ocazie, in tot orasul sunt organizate pelerinaje si procesiuni deosebite, iar strazile din jurul catedralei se dovedesc a fi neincapatoare pentru multimile de credinciosi.
Citește în continuare ‘Cum este sarbatorit Sfantul Mare Mucenic Dimitrie ?’
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305). Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Dupa moartea tatalui sau a fost numit guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: „Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”. Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Citește în continuare ‘Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir’
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
După cum aţi auzit astăzi, în sfânta biserică s-au citit trei Evanghelii. Cea dintâi a fost a Duminicii a XXIII-a după Rusalii, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vindecat un îndrăcit din ţinutul Gadarenilor şi Gherghesenilor. Cea de a doua Evanghelie a fost cea a înfricoşatului cutremur care s-a întâmplat în ziua de 26 octombrie, în al 24-lea an al împărăţiei lui Leon. Iar Evanghelia a treia a fost a Sfântului şi Slăvitului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi marele făcător de minuni.
Citește în continuare ‘Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir’
| Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Evanghelia de la Ioan |
| is-a Domnul ucenicilor Săi: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“ |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| is-a Domnul către ucenicii Săi: „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor“. Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?“ Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare“. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir Ap. Filipeni (I, 12-19) |
| raţilor, voiesc ca voi să ştiţi că cele petrecute cu mine s-au întors mai vârtos spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă, din bunăvoinţă. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura, pentru că ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos. |
O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă şi Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toţi Sfinţii! Primind prinosul nostru de acum, potoleşte întristările noastre şi ne izbăveşte de toate necazurile, nevoile, tristeţele şi ne scapă de osânda cea veşnică şi chinul care va să fie, şi ne învredniceşte a ne sălăşlui în veşnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm: Aliluia!
Citește în continuare ‘Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor’
Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, este unul dintre sfintii Bisericii Ortodoxe cu cele mai multe cicluri iconografice. Acest fapt se explica prin vechimea cultului sau dar mai ales prin evlavia deosebita pe care au manifestat-o fata de sfant, bizantinii, si popoarele slave dupa increstinare.
Citește în continuare ‘Sfantul Mucenic Dimitrie l-a ucis pe Ionita Caloian ?’
Numele de Dimitrie (varianta cu iz bisericesc) sau Dumitru (varianta populara) mosteneste pe anticul Demétrios, si spune si el despre capacitatea de preluare, de pastrare si de primenire a crestinismului, care-si insuseste si adauga tot ceea ce avea bun lumea veche. Dumitru este, alaturi de alte cateva, unul dintre acele nume cu mare folosinta pana relativ de curand la romani, pe care si-l poate afla mai fiecare in genealogia apropiata, asadar fara sa rascoleasca prea mult. Din pacate, astazi sunt tot mai putini cei care pun copiilor sau finilor lor acest nume, cu rezonanta placut aspra, atat de barbateasca.
Doamne, binecuvintează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.Citește în continuare ‘Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmaşii mei !’
Odată, pe când se ruga şi avea privirea aţintită spre cer, a strălucit peste el lumina dumnezeiască. Atunci i-a apărut un înger îmbrăcat în alb, cu veşmânt de diacon.
Cuvântul serafim, care provine din ebraică, înseamnă „a arde” și îl găsim menționat în Vechiul Testament. Conform descrierii viziunii prorocului Isaia, serafimii sunt reprezentați cu șase aripi: două ridicate deasupra capului, două în părți și două acoperind picioarele. Chipul lor nu este acoperit. Este zugrăvit ca al unui tânăr cu păr cârlionțat, care în mâna dreaptă poartă un toiag, în capătul căruia se află o tăbliță pe care scrie: „Sfânt, Sfânt, Sfânt…”. În alte reprezentări, serafimii au fețele acoperite de aripi, pentru că nu pot suporta strălucirea orbitoare a lui Dumnezeu. Serafimii sunt întâlniți în cupolă, la apropierea cercului care îl înconjoară pe Pantocrator, dar mai sunt înfățișați și deasupra Sfintei Mese, în reprezentarea Dumnezeiștii Liturghii din absida Sfântului Altar.Citește în continuare ‘Cum recunoaștem în icoane Serafimii și Heruvimii ?’
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| is-a Domnul către ucenicii Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!“ |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 8-14) |
| raţilor, martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos, plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. |
Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea; Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și cu grele suferințe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui întru Tine; Cel ce ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui unuia să-I slujești!”; Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea cea către Tine; Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.
Citește în continuare ‘Rugăciune puternică, la vreme de ispită’
Citește în continuare ‘Fanatismul toleranţei şi toleranţa fanatismului’
Omul este un inel de legătură între lumea materială și cea spirituală. (…) Ființa umană a fost creată spre comuniune, spre părtășie reciprocă și de aceea ea nu se realizează deplin decât în relațiile cu o altă persoană. Dacă necazurile sau durerile sunt trăite adesea în izolare, în solitudine, bucuriile, pentru a-și descoperi cât mai mult din valențele lor, trebuie trăite în comuniune.Citește în continuare ‘Dumnezeu ne-a creat în așa fel încât să avem nevoie unii de alții’
Părintele Kukşa sfătuia de asemenea ca toate lucrurile noi şi alimentele să fie sfinţite cu agheazmă, iar înainte de culcare să stropim cu agheazmă prin chilie (cameră). Dimineaţa, ieşind din chilie, el întotdeauna stropea cu sfânta agheazmă. Un tânăr ucenic, neînţelegând de ce batiuşka stropea în fiecare seară cu agheazmă, l-a întrebat: „Batiuşka. La ce e de trebuinţă să stropeşti? La ce-i de folos?”Orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească care se deosebește de cea laică, deși, în mare, călugăr înseamnă creștin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut special rugăciuni pentru călugări.Citește în continuare ‘Trebuie să te pierzi, ca să te găsești ‒ lupta pentru liniște sufletească’
Prin smerenie, prin ascultare; oprește-te de la a vorbi de rău, de la a contrazice pe cineva. De aici se începe lupta. Azi un pic, mâine un pic, pentru că degeaba pleci capul, degeaba faci alte lucruri, dacă în toate îți faci voia.
Vorbiți-ne de un program de rugăciune. Cum să ne ordonăm, cum să ne disciplinăm?Citește în continuare ‘Cel mai bun program de rugăciune, recomandat de Părintele Arsenie Papacioc’
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 1-7) |
 avel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus, precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine. |
Cea mai însemnată armă împotriva diavolului este Cinstita Cruce, în faţa căreia tremură. Dar [semnul Crucii] să se facă cum trebuie. Adică cele trei degete ale mâinii drepte unite să atingă fruntea, abdomenul, umărul drept şi apoi umărul stâng, în chipul Crucii. Crucea se poate face concomitent cu metaniile.
Citește în continuare ‘Sa infruntati orice atac din partea vrajmasului cu dispret’
Tinutul sau tara Gadarenilor, sau Gherghesenilor era dincolo de Marea Galileii. Iisus trecu marea impreuna cu ucenicii si fusese o trecere cu peripetii. A fost nevoie de interventia Lui ca sa potoleasca o furtuna care ameninta sa rastoarne corabia. N-au apucat sa puna bine picioarele pe pamant, ca iata ce s-a intamplat:
„Si a venit de cealalta parte a marii in tinutul Gadarenilor. Iar dupa ce a iesit din corabie, L-a intampinat indata, din morminte, un om cu duh necurat, care isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu putea sa-l lege nici macar cu lanturi. Pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si in lanturi, el rupea lanturile si obezile, le sfarama si nimeni nu putea sa-l potoleasca; si neincetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre. Iar vazandu-l de departe pe Iisus, a alergat si s-a inchinat Lui, Si strigand cu glas puternic a zis: Ce este intre mine si Tine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Prea Inalt? Te jur pe Dumnezeu sa nu ma chinuiesti. Caci ii zicea: Iesi duh necurat din omul acesta. Si l-a intrebat: Care iti este numele? Si I-a raspuns: Legiune este numele meu, caci suntem multi. Si Il rugau mult sa nu-i trimita afara din acel tinut. Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci, care pastea. Si L-au rugat, zicand: Trimite-ne pe noi in porci, ca sa intram in ei. Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat in porci si turma s-a aruncat de pe tarmul inalt, in mare. Si erau ca la doua mii si s-au inecat in mare. Iar cei care-i pasteau au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Si au venit oamenii sa vada ce s-a intamplat. Si s-au dus la Iisus si au vazut pe cel demonizat sezand jos, imbracat si intreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au infricosat. Iar cei ce au vazut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci. Si ei au inceput sa-L roage sa se duca din hotarele lor. Iar intrand El in corabie, cel ce fusese demonizat il ruga ca sa-l ia cu El. Iisus insa nu l-a lasat, ci i-a zis: Mergi in casa ta, la ai tai, si spune-le cate ti-a facut tie Domnul si cum te-a miluit. Iar el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui; si toti se minunau” (Marcu 5, 1-20).
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,
Citește în continuare ‘Vindecarea demonizatului din tinutul gherghesenilor’
„Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 11, 20)Citește în continuare ‘Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii – Despre oamenii demonizați’
| DUMINICA A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea a ajuns Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci în morminte. Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuieşti…“. Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi’n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. Şi l-a întrebat Iisus: „Care-ţi este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s’a repezit de pe stâncă’n lac şi s’a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s’a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă cele întâmplate şi au venit la Iisus; şi pe omul din care ieşiseră demonii l-au găsit îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus; şi s’au înspăimântat. Şi cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S’a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând: „Întoarce-te la casa ta şi spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine“. Şi a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el. |
| DUMINICA A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (II, 4-10) |
| raţilor, Dumnezeu bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin păcatele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi! Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele. |
Înfrânarea este o virtute și are plată de la Dumnezeu când devine luptă. Doar atunci are plată, ceea ce însemnă că dacă cineva este înfrânat din fire nu primește răsplată, tocmai pentru că înfrânarea lui nu necesită luptă. Adică bărbatul poate să fie neînfrânat în căsătorie, iar femeia să fie înfrânată din fire, dar să se abțină amândoi în zilele de post și la praznice. Însă soțul va avea plată mare, pentru că de unul singur, cu „sabia” lui biruiește pornirile trupului.Citește în continuare ‘Căsătoria și înfrânarea soților în zilele de post’
Eşti soţie şi îţi pasă de ceea ce va purta, va mânca, va bea bărbatul tău, care este starea Iui de sănătate şi altele. Până aici toate sunt bune şi frumoase. Bravo ţie!Citește în continuare ‘Arăți că-ți pasă de sufletul soțului tău ?’
Îţi povesteam într-o scrisoare precedentă de unele momente mai „neîndemânatice” ale mele. Ceea ce urmează să îţi povestesc se numără printre aceste momente.
Persoana cu care ne vom căsători este aleasă de noi sau de Dumnezeu?Citește în continuare ‘Persoana cu care ne vom căsători este aleasă de noi sau de Dumnezeu ?’
Am ajuns s-o vedem și pe asta! Unii din cei aflați la cârma țării pe baza legilor democratice nesocotesc pârghiile firești ale aceleași democrații, încălcând dorința a peste trei milioane de români care au semnat în favoarea apărării instituției familiei naturale, după cum Dumnezeu a rânduit-o „bine foarte”. Recentele dezbateri referitoare la propunerea unei impresionante mulțimi de confrați de-ai noștri, care au recurs la cel mai democratic mod de a cere aleșilor revizuirea definiției familiei din articolul 48, alineat 1, al legii fundamentale a țării, Constituția, cred că reflectă foarte bine grava criză spirituală a societății românești, dar și acea licărire de speranță că nu este totul pierdut. Criză, fiindcă sunt necesare asemenea demersuri spre obținerea unui lucru firesc, normal. Inițiativa aparținând organizației civice „Coaliția pentru familie”, susținută prin cele peste trei milioane de semnături, solicită amendarea împricinatului articol care definește în mod, se pare, bine gândit și ambiguu temeluirea familiei. Iată textul cu pricina: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor” (art. 48, alineat 1, Constituția României).Citește în continuare ‘Familia creștină – între valorile tradiționale și provocările actuale’
Citește în continuare ‘Care sunt păcatele prin care se pierde nevinovăţia ?’
Crucea căsătoriţilor este a-şi împlini toate datoriile legate de taina nunţii. Întâi să nască şi să crească copii în frica de Dumnezeu. Apoi, să fie uniţi într-un gând în toate greutăţile vieţii şi să-şi păzească patul neîntinat. Dacă soţii ascultă de Hristos, de Biserică şi de păstorul lor sufletesc, pot împlini cu cinste datoriile lor creştineşti şi-şi duc cu uşurinţă crucea vieţii pe care şi-au ales-o.Citește în continuare ‘Care este datoria principală a celor căsătoriţi ?’
Căsătoria este monogamă. Domnul Hristos, atunci când a spus „ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6), se referea la cele scrise în cartea Facerii: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 27). „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24).Citește în continuare ‘Căsătoria ‒ o singură femeie a unui singur bărbat’
Căsătoria e o minune pe pământ, într-o lume unde toţi şi toate sunt în dezbinare, căsătoria e locul unde doi oameni, mulţumită faptului că s-au îndrăgit unul pe celălalt, devin una; locul unde se termină dezbinarea, unde începe înfăptuirea vieţii în unire.
Astăzi nu este la modă şi nici în conformitate cu contemporaneitatea să-ţi păstrezi curăţia. Multe fete sunt convinse că au doar două căi: fie să trăiască fără acte, fie să rămână fete bătrâne. (Natalia P.)Citește în continuare ‘Mai poți să-ți păstrezi curăția astăzi ?’
Sfinţind căsătoria şi patul mirilor („nuntă cinstită şi viaţă neîntinată”), Biserica învaţă şi înfrânarea de la relaţiile intime. Înainte de masă, creştinul ortodox rosteşte rugăciunea, dar dacă alături este un preot, acesta se roagă: „Doamne, binecuvântează mâncarea şi băutura robului Tău”, însă ştim că Biserica condamnă lăcomia şi beţia, şi le numeşte păcate. La fel, binecuvântând căsătoria, Biserica condamnă soţii care îşi întemeiază relaţiile exclusiv pe cele intime. Când într-o căsnicie predomină sexul, putem vorbi despre desfrânare; când bărbatul, după ce a strigat la soţie, cere de la ea satisfacerea propriilor pofte trupeşti, vorbim la fel, despre desfrânare.Citește în continuare ‘Putem defini căsnicia doar din perspectiva relațiilor intime ?’
Mitul 1: Dacă trăim împreună, asta ne va arăta dacă ne potrivim unul cu altulDeloc. Este cum ai compara mere cu pere. Doar pentru că un fruct are un gust bun sau rău, nu înseamnă că altele vor avea acelaşi gust. Căsătoria este o propunere total diferită decât trăirea împreună. Căsătoria este clădită pe făgăduinţa în faţa lui Dumnezeu de a rămâne fidel unul altuia. Concubinajul nu implică o asemenea făgăduinţă. Poţi să ratezi concubinajul cu cineva cu care ai fi reuşit în căsătorie. Totul depinde de felul în care oamenii se raportează la Dumnezeu pentru ajutor şi iubire. Apropos, rata divorţurilor cuplurilor care au trăit împreună înainte de căsătorie este mai mare decât a celor care nu au făcut-o.
̶ Părinte, este păcat ca doi tineri să stea împreună, dar ei, totuşi, să trăiască curaţi înaintea lui Dumnezeu?Citește în continuare ‘Doi tineri necăsătoriţi pot să locuiască împreună ?’
Un tânăr creștin se îndrăgostește de o fată și încep să se vadă destul de des. Pentru că acesta vrea să facă ascultare de voia lui Dumnezeu, adică nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie, este hotărât să nu se apropie prea mult de ea. Duhul cel viclean însă îi induce următorul gând: „Dacă nu ajungi la legături complete cu prietena ta, nu-i vei arăta că într-adevăr o iubești. Dacă nu i te dăruiești întru totul și aceea asemenea ție, nu vă veți arăta unul altuia că într-adevăr vă iubiți”. Care va trebui acum să fie răspunsul și atitudinea tânărului creștin la invitația și inducerea acestui gând rău? În acest caz se va întâmpla una dintre aceste două posibile alegeri:| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 is-a Domnul: „Nimeni, aprinzând făclia, n’o acoperă cu un vas, nici n’o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vină la lumina zilei. Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are“. Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; şi nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s’a dat de veste: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă“. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 39-45) |
| raţilor, nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi învierea morţilor: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc, precum şi este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă». |
După Sfinţii Părinţi, ei fiind cei mai fini cunoscători ai psihologiei omeneşti, mânia şi ura nu sunt întotdeauna manifestări rele. Mânia, de exemplu, după învăţătura Sfântului Ioan Casian, a Sfântului Ioan Scărarul şi după cea a marelui teolog ortodox, binecuvântatul episcop Sfântul Teofan Zăvorâtul, a fost dată omului ca el să se mânie pe răul din el însuşi şi pe diavol, în afara sa, ca astfel, prin mânie, să se lupte cu păcatul şi să nu se lase biruit de către uneltirile celui viclean.
Citește în continuare ‘Mânia şi ura nu sunt întotdeauna manifestări rele’
Rugăciunea Sfântului avea mare putere. Tămăduia bolnavi care ajunseseră deja în pragul morţii. În mai 1829 se îmbolnăvise grav soţia lui Alexei Iurievici Vorotilov, din satul Pavlov, regiunea Gorbaciov.Citește în continuare ‘Puterea rugăciunii Sfântului Serafim întoarce credincioșii din calea morții’
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
| is-a Domnul: „Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi“. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (VI, 18-24) |
| raţilor, faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre Evanghelie, fără sfială, precum trebuie să vorbesc. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate; l-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile voastre. Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăţie. |
Tensiunea normală există, nu e un mit. Doar că valorile ei sunt împărțite între medici. Unii spun că tensiunea normală este 130/85 mmHG, alți doctori susțin că pentru un adult tensiunea normală este 120/80 mmHg.
Citește în continuare ‘Cum funcționează tensiunea arterială …’
Flacăra lumânării de ceară, luminătoare şi vie, primeşte a fi expresia sentimentului rugător: aşa aş dori să fie inima mea către Tine, Doamne! Ceara moale şi curată, care vine din lucrul harnicei albine – dar vai, cât de trândav sunt eu! – lumânarea cea sveltă şi dreaptă, întruchipează ceea ce ar trebui să vină din interiorul rugii omului.
Bătrânul Teodor trăia într‑un sat din regiunea Xiromeros. Avea cincizeci şi doi de ani, dar nu se spovedise niciodată. Mergea însă la biserică şi avea intenţie bună. Odată, pe când se afla pentru o anumită treabă într‑un târg numit Astako, s‑a dus la Biserica Sfântului Nicolae, l‑a găsit pe preotul slujitor, părintele Ierotei, care era şi duhovnic, şi s‑a spovedit. A făcut însă o spovedanie formală, căci păcatele cele mai mari nu le‑a spus. Preotul, ca să‑l ajute să se pocăiască, l‑a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim din insula Kefalonia, care se prăznuieşte pe data de 16 august.
A devenit deja o tradiție ca la mijlocul lunii octombrie, la Iași, alături de trupul cel cu bună mireasmă al Sfintei Parascheva să fie aduse la Catedrala Mitropolitană și moaștele altor sfinți. Pentru mulţi, un sfânt este doar un nume din calendar sau pe care-l aud la câte o slujbă. Puţini sunt sfinţii despre care se cunosc anumite detalii, din viaţa sau din învăţătura lor. Întâlnirea cu sfintele lor moaşte stârneşte în noi o sfântă curiozitate. Spre exemplu, câţi dintre noi ştiau ceva despre Sfântul Neofit Zăvorâtul, cel ale cărui sfinte moaşte sunt aduse din Cipru anul acesta? Sunt convins că cei mai mulţi dintre pelerini nici măcar nu ştiau că există acest sfânt.
Se numesc ispite (încercări) pentru că ne ispitesc şi în acelaşi timp ne învaţă cum să dobândim experienţă. Ispitele sunt rezultatul trădării noastre, întrucât am refuzat să rămânem acolo unde ne-a aşezat Dumnezeu. Toate ostilităţile, greutăţile, piedicile şi smintelile din viaţă se numesc ispite, deoarece ispitesc şi împiedică slobozenia şi pacea noastră. Dacă însă suntem cu luare aminte, câştigăm din prezenţa lor.Citește în continuare ‘Ce sunt ispitele (încercările) şi care este scopul lor ?’
Or, ce înseamnă infernul? Dostoievski îl înțelege drept: „durerea celor ce nu pot iubi”. Eu cred că aici e vorba și de neviolarea libertății lor. Sfântul Isaac Sirul zice: „Să nu vă închipuiți că în iad Dumnezeu nu iubește, dar iubirea lucrează în diferite chipuri”. Între noi fie vorba, eu cred că oamenii care vorbesc cel mai mult despre iubire, tocmai aceia nu o înțeleg. Foarte puțini înțeleg ce înseamnă ea, în firea ei divină! Continuând cuvântul Sfântului Isaac: „Și-n iad este iubire, dar iubirea, în cei care iubesc, lucrează în duhul comuniunii; iar în cei care nu iubesc ea arde ca flacăra”. Vorbind despre asemenea flăcări ale iubirii, chiar zicala românească confirmă spusele sfântului, și anume: „Răzbunarea cea mai mare este când dușmanul tău e silit a recunoaște că ești bun și el e rău”. Așa pe cineva poate să îl ardă, încât chiar dragostea unui prieten să nu o suporte; aceasta se petrece tot din pricina acestui mister al orgoliului.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente