
A venit Lumina, a răsărit soarele, s-au stins toate astrele și toți aceia care se numeau dumnezei. Au dispărut jertfele, încă și cele ale lui Israel, despre care le spunea de atâtea ori Dumnezeu: „urăsc sărbătorile voastre, jertfele voastre Îmi sunt urâte”[1], fiindcă nu dădeau Duh. În ciuda acestui fapt, evreii transmiteau din gură în gură, de la mamă la fiu, informația că Îl așteptăm pe Proorocul care va întregi lucrarea lui Moise și va înfăptui toate făgăduințele lui Avraam, lui Isaac lui Iacov și ale tuturor celorlalți[2]. Dar toate câte s-au întâmplat în trecut s-au stins, au căzut, cum au căzut idolii înaintea lui Hristos, Cel ce S-a arătat. Totuși, strămoșii se întrebau cine este Dumnezeu și au aflat-o acum în iad când S-a dus acolo Hristos.
[1] Amos, 5, 21-23. Is. 1, 11-14.
[2] Deut. 18, 15.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul,
Cuvinte praznicale mistagogice,
Indiktos, Athena, 2014
Doxologia
0 Răspunsuri to “Ce înseamnă paisprezece neamuri ?”