Fără ajutorul lui Dumnezeu, în familie nu se pot statornici relații bune! Numai ieșind în întâmpinarea lui Dumnezeu, cu dragoste reciprocă prin dragostea de Ziditorul său, familia dobândește o autentică fericire și plinătate a vieții. Acest lucru este dovedit de viață, confimat de istorie.Citește în continuare ‘Dumnezeu este cheia unei căsnicii armonioase’
Există ceva sfânt şi care provoacă o frică aproape evlavioasă în faptul că soţia, căsătorindu-se, îşi concentrează toate interesele asupra celui pe care îl ia de soţ. Ea lasă casa copilăriei, mama şi tatăl, rupe toate firele care o leagă de viaţa trecută.
Citește în continuare ‘Soția se încredințează cu toată inima în mâinile soțului iubitor’
Această cântare ne aminteşte că drumul mântuirii este un drum al crucii. Sfinţii Părinţi ne spun că dacă vrem să ne mântuim, trebuie să ne pregătim să înfruntăm ispitele.
În toate slujbele Biserica se roagă prin textul ecteniilor și a rugăciunilor pentru „bunăstarea” tuturor. În rânduiala Tainei Cununiei această cerere este accentuată și mai mult, slujitorul cerând lui Dumnezeu să dăruiască mirilor „bunătăți în viața lor”, „sporire vieții”, „desfătarea bunătăților”, într-un cuvânt bunăstare în tot mersul lor lumesc spre veșnicie.Citește în continuare ‘Taina Nunții dăruiește soților o putere mai presus de fire’
În primul rând, este potrivit să ne amintim remarcabilele cuvinte: „Cununiile se săvârşesc în Ceruri”. În ele este exprimată pe scurt şi cu har credinţa în faptul că unirea plănuită de Dumnezeu a doi oameni prin căsătorie nu poate fi rod al patimilor. Ea trebuie să aibă, şi are, un conținut esenţial, fiinţial, care iese din cadrul problemelor morale, sociologice şi juridice. Învăţătura ortodoxă despre căsătorie afirmă că adevărata căsătorie ortodoxă este o Taină, adică eveniment duhovnicesc, care aparţine realităţii duhovniceşti, fiinţării duhovniceşti. (…)
Viaţa însă nu este totdeauna ceea ce aşteptăm. Într-o formă sau alta, nefericirea este o parte din viaţa noastră, a tuturor.Citește în continuare ‘Ce putem face când apar necazurile în familie’
Problema nu este numai că acum există o mulţime de soţi slabi şi infantili, ci şi că femeile se comportă în aşa fel încât bărbatul, în principiu, văzându-se tratat astfel, nici nu poate să-şi manifeste calităţile bărbăteşti. Ce greşeli comite femeia? Comportamentul ei faţă de bărbat este unul de comandant, îl striveşte, se străduiește să-l remodeleze, să-l reeduce şi, nevăzând nici un rezultat, ia toate greutăţile familiei asupra sa şi după aceea se miră: „De ce nu mă ajută nimeni?”.Citește în continuare ‘De ce apare dezbinarea în atâtea familii ?’
Întrebat dacă sărutul este păcat, Părintele Sofronie a răspuns: „Tot ce este în afara lui Dumnezeu e păcat. Omul, dacă se depărtează de Dumnezeu, se găseşte în întuneric. Tot ceea ce este în Dumnezeu este lumină, iar întuneric nu este în El şi, prin urmare, nici păcat nu este. Cel care sărută pe altul şi rămâne în Dumnezeu (precum părinţii pe copii sau soţii între ei) nu păcătuieşte, dacă însă îl depărtează pe om de Dumnezeu, este păcat. Deoarece suntem pătimitori, trebuie să evităm aceste lucruri, chiar şi nepătimaşe”.
Când ştiu doi tineri care se cunosc de mult că e momentul să se căsătorească? Are duhovnicul rol hotărâtor în decizia lor?Citește în continuare ‘Când ştiu că e momentul să mă căsătoresc ?’
Mai întâi să se îngrijească să afle o fată bună, care să-l odihnească sufleteşte, pentru că pe fiecare îl odihneşte alt caracter de om. Să nu caute să fie bogată şi frumoasă, ci mai ales simplă şi smerită. Adică trebuie să dea mai multă atenţie frumuseţii lăuntrice şi nu celei exterioare.Citește în continuare ‘Cum poate începe corect un tânăr viața de familie ?’
Soţul ideal se alege, iar alegerea proastă duce la deziluzie.| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 is-a Domnul această parabolă: „Asemenea este grăuntelui de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s’a făcut pom şi păsările cerului s’au sălăşluit în ramurile lui“. Şi iarăşi a zis: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată“. Şi trecea prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Şi I-a zis cineva: „Doamne, puţini sunt oare cei care se mântuiesc?“ Iar El le-a zis: „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă; v’o spun Eu vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. De’ndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, El, răspunzând, vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi. Atunci veţi începe să ziceţi: În faţa Ta am mâncat şi am băut, şi Tu în pieţele noastre ai învăţat. Şi El vă va spune: Nu ştiu de unde sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncaţi afară. Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă întru împărăţia lui Dumnezeu.“ |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (II, 11-13) |
 raţilor, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup, eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi, care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente