Rugaţi-vă, fraţilor, Maicii lui Dumnezeu

Rugaţi-vă, fraţilor, Maicii lui Dumnezeu, ori de câte ori vi se iscă în casă furtuna vrajbei şi răutăţii. Ea este atotbună şi în toate ajutătoare şi poate aduce cum nu se poate mai bine pace în inimile oamenilor. Pacea şi dragostea vin de la Unul Dumnezeu, de la unicul Izvor al său, iar Stăpâna noastră este în Dumnezeu una cu Dumnezeu şi, ca Maică a lui Hristos, Domnul Păcii se sârguieşte şi se roagă pentru pacea a toată lumea şi, mai vârtos, pentru pacea tuturor creştinilor.

Cum să ne păstrăm sănătatea sufletului și a trupului

Înfrânarea patimilor este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii… Aţi solicitat tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va ţine în stare de bucurie…

Îngerii zilelor de Miercuri şi Vineri

Într-una din zile, Sfântul Pahomie întâlneşte pe cale o mulţime de oameni, ducând la groapă un om. În mulţimea aceea, Sfântul vede doi îngeri, care mergeau în urma patului, cu trupul repausatului.

Cu un sarut mai aproape de moarte

Cînd eram mic, nu suportam ticăitul ceasurilor. Şi asta nu pentru că sufeream cu nervii sau de insomnie, ci pentru că ceasul îmi amintea de existenţa timpului. Fiecare tic-tac era pentru mine ca o bătaie în porţile morţii. Cînd mă culcam în pat şi în întuneric se mai vedea doar conturul albicios al ferestrei, ticăitul ceasului se asemăna cu zgomotul roţilor unui tren care mă duce spre moarte.

Falsa frica si falsa ingrijorare

Frica stă în centrul maladiilor psihice numite „nevroze fobice”, având forma unei temeri însorite de nelinişte, produsă de anumite obiecte sau situaţii. O putem numi „falsă frică”, pentru că este excesivă, disproporţionată în raport cu obiectul sau situaţia la care se referă, si cel mai adesea neîntemeiată. Frica o iscă de altfel mai puţin obiectul sau situaţia în sine, cât caracterul primejdios pe care imaginaţia bolnavului îl atribuie acestora.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-01-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 1-12)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?“ Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2017-01-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 17-25)

raţilor, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.