Despre pacat si boala

Vindecarea slabanogului din Capernaum: Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvântul.

Sfantul Simeon Noul Teolog

Sfantul Simeon Noul Teolog este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 12 martie. Pentru a incerca sa reconstituim intr-un mod obiectiv si complet personalitatea duhovniceasca a Sfantului Simeon si activitatea sa de egumen al Manastirii Sfantului Mamas, de indrumator de suflete si de reinnoitor al vietii monahale, se impune mai intai, pe langa un studiu comparativ al scrierilor sfantului, si un studiu al datelor istorice pe care le gasim in „Viata” scrisa de catre Nichita Stithatul.

Duminica Sfantului Grigorie Palama

Duminica Sfantului Grigorie Palama este a doua duminica din Postul Sfintelor Pasti. A fost inchinata Sfantului Palama din anul 1386, anul canonizarii sale. Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Grigorie Palama de doua ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele vesnice si in aceasta a doua Duminica a Postului Mare.

Cuvant de invatatura la duminica Sfantul Grigore Palama

Iubiti credinciosi,
Daca in prima duminica a Sfantului si Marelui Post, Biserica sarbatoreste biruinta Ortodoxiei prin afirmarea cultului sfintelor icoane, cea de-a doua duminica, numita a Sfantului Grigorie Palama, este marcata cea de-a doua biruinta a Ortodoxiei, prin invatatura despre harul dumnezeiesc necreat si vederea luminii dumnezeiesti.

Cuvânt în Duminica a doua din Postul Mare

Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale (Mc. 2, 5)

Predică la Duminica a 2 -a din Postul Mare (Biserica: Uşa Mântuirii)

 „Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui” (Ioan X, 9).

Predică la Duminica a 2- a din Post (a Sfântului Grigorie Palama)

În pastorala pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trimis-o credincioşilor Bisericii noastre cu ocazia Duminicii Ortodoxiei, pastorală pe care aţi ascultat-o duminica tre­cută, se preciza sensul cuvântului „ortodox”. Se spunea că „orto­dox” înseamnă „drept măritor”, „dreptslăvitor”. Bineînţeles, este vorba de a fi „dreptmăritor al lui Dumnezeu”. Ortodox este acela care, raportându-şi credinţa lui la credinţa înaintaşilor şi la credinţa Bisericii – totalitatea fraţilor noştri care cred în acelaşi Hristos şi care se împărtăşesc de puterea Lui prin aceleaşi Sfinte Taine – con­stată că are aceeaşi credinţă, altfel este eretic sau sectar.

Predică la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama)

„Cine eşti tu?” (Ioan 1, 19)

Predică la Duminica a 2- a din Post (a Sfântului Grigorie Palama), vindecarea slăbănogului din Capernaum

În Evanghelia de astăzi, îl găsim pe Domnul nostru Iisus Hristos, învăţând, într-o casă din cetatea Capernaum. O mulţime mare de oameni s-a adunat să-L asculte, „încât nu mai era loc nici înaintea uşii” (Marcu II, 2). De sosirea Mântuitorului în Capernaum, a auzit şi un biet slăbănog, care nu se putea scula din pat. Chinuit de boala sa îndelungată, slăbănogul s-a gândit că numai Iisus, marele proroc, care a făcut atâtea minuni, poate să-i redea şi lui sănătatea pierdută. Slăbănogul roagă pe patru vecini ai sai, oameni cu credinţă, să-l ducă cu pat cu tot la casa unde se găsea Iisus, Acela care îi era singura nădejde. „Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus, şi prin spărtură au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul” (Marcu II, 4). Văzând dumnezeiescul Mântuitor atâta credinţă, i-a zis slăbănogului : „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” (Marcu II, 5). Precum Iisus Hristos a iertat păcatele slăbănogului din Evanghelia de astăzi, astfel se iartă şi astăzi, în numele Lui, păcatele acelora, care cu părere de rău şi prin căinţă şi le mărturisesc. Întâmplarea din Evanghelia de astăzi, ne aminteşte de una din cele mai mari datorii pe care o avem de îndeplinit în timpul sfânt al postului mare, de datoria de a ne mărturisi păcatele.

Predică la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama – Vindecarea slăbănogului din Capermanum

Evanghelia tămăduirii slăbănogului (Marcu 2, 1-12):

EVANGHELIA ZILEI: 2017-03-12

DUMINICA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 1-12)

n vremea aceea, a intrat iarăşi Iisus în Capernaum după câteva zile şi s’a auzit că este acasă. Şi s’au adunat atât de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii; şi le grăia lor Cuvântul. Şi au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei să se apropie de El din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate fie păcatele tale!“ Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: „Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El blasfemiază. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?“ Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogului: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a-i zice: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ – i-a zis slăbănogului –: ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi el de’ndată s’a ridicat şi, luându-şi patul, a ieşit afară de faţă cu toţi, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Asemenea lucruri niciodată n’am văzut“. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Ierarhului de la Ioan (X, 9-16) Zis-a Domnul: „Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât să fure şi să’njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s’o aibă. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune pentru oi. Dar simbriaşul şi cel ce nu este păstor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Iar simbriaşul fuge, fiindcă simbriaş este, şi nu de oi îi este lui aminte. Eu sunt Păstorul cel bun, şi Mi le cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, tot aşa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi viaţa Mea Mi-o pun pentru oi. Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.“

Apostolul Zilei: 2017-03-12

DUMINICA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (I, 10-14; II, 1-3)

ntru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: «Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?». Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii? entru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o.   În aceiaşi zi se citeşte şi Ap. Evrei (VII, 26-28; VIII, 1-2) raţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului. ucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.