Sfintele Mironosite si femeile crestine de astazi

Dupa cum stiti, Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in familie si in lume. Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita. Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit. Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere. Pentru ca in familie cunoasteti ce dezastru este astazi. Nu le mai amintim pentru ca stiti dumneavoastra mai bine decat mine.

Femeile mironosite – cele dintai martore ale Invierii lui Hristos

Ca si cuvantul „fariseu”, care la origine, in spiritualitatea iudaica, insemna „ales”, „deosebit”, in sensul cel bun al cuvantului dar care in spiritualitatea crestina a devenit simbol al prefacatoriei sinonim cu „formalist”, „laudaros”, „inselator”, „fatarnic”, „impostor”, fiindca una zice si alta face, „mormant varuit”, alb si curat la vedere, dar putred pe dinauntru, tot asa cu cuvantul „mironosita” trece printr-o usoara tendinta de a se peioriza si a insemna femeie care afecteaza evlavia fara s-o aiba cu adevarat. „O mironosita dintr-acelea”… auzim adesea cu intentia de a ni se sugera ca, in ce mai bun caz se preface a fi evlavioasa, daca nu cumva e de-a dreptul bigota. Sensul cuvantului e gata sa imbrace intelesuri aproape contrarii, caci bigotul sufera de ingustime de minte, dar nu de lipsa de sinceritate.

Duminica Mironositelor

Duminica a III-a după Paşti (a Femeilor Mironosiţe) Marcu 15, 43-47, 16, 1-8.

Sarbatoarea Mironositelor

„Sarbatoarea Mironositelor este sarbatoarea inimii smerite si iubitoare” – Cuvantul Preasfintitului Parinte Ambrozie in Duminica a III-a dupa Pasti

Duminica Sfintelor Femei Mironosite

„Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?” (Mc. 16, 3)

Predică la Duminica a III-a după Paşti – a Mironosiţelor

„Şi a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul”

(Ioan XX, 18)

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-30

DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŞELOR Evanghelia de la Marcu (XV, 43-47, XVI, 1-8)

n vremea aceea a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu; şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s’a mirat că a şi murit; şi chemând sutaşul, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într’un mormânt care era săpat în stâncă; şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Şi de’ndată ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt în răsăritul soarelui şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“ Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb; şi s’au înspăimântat. Dar el le-a zis: „Nu vă’nspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v’a spus“. Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că de tremur erau cuprinse şi de uimire; şi n’au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau

Apostolul Zilei: 2017-04-30

DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŞELOR Ap. Fapte (VI, 1-7 )

n zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.

Rugăciune pentru înfrângerea păcatului curviei

Dumnezeule întru ajutorul meu ia aminte şi cele asemenea acestora, punându-ne înainte mărturie cum trebuie să ne rugăm asupra acestor gânduri. Şi zice: Să chemăm în ajutor pentru cei ce s-au nevoit pentru întreaga înţelepciune şi curăţie precum Daniil Schiteanul a poruncit fratelui celui luptat de curvie, să se roage şi să cheme în ajutor pe Sfânta Muceniţă Tomaida, care a fost ucisă pentru curăţie.

Cununia la biserică ‒ o „bifăm” sau o înțelegem ca Taină pentru veșnicie ?

Cununia la biserică nu este doar o „superstiție” care trebuie „bifată” pentru ca mirilor să le meargă bine în viață, ci este elementul fără de care nunta rămâne o petrecere între prieteni și rude. Binecuvântarea care se revarsă aspura mirilor prin Taina Cununiei îi unește pe aceștia pentru veșnicie.

Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă

Vizitiul Timotei îşi amintea nu numai că a adus la Părinte mulţime de popor, ci uneori transmitea cereri şi întrebări la care Stareţul răspundea fără întârziere. Odată, un vecin i-a spus lui Timotei: „Vreau să mă despart de nevastă, întreabă-l pe Părintele, ce va spune”. Timotei a promis să-l întrebe, dar a uitat. Când s-a întors, vecinul aştepta să-i dea răspunsul. Timotei i-a spus: „În afară de Dumnezeu nimeni nu poate şti. Dar ce a spus Domnul? El a spus: «Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă». Iar când Mântuitorului I-au spus că Moise permitea despărţirea, El ce a răspuns? «Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre»”.

Icoana unei căsătorii desăvârşite

Care este icoana unei căsătorii desăvârşite?

Cum să ne alegem partenerul pentru căsătorie ?

Ce calităţi obligatorii trebuie să aibă partenerul pentru a nu greşi în alegerea acestuia?

Când îți cauți soție, aleargă la Dumnezeu

Dacă vrei să îţi iei femeie, nu alerga la oameni, ci aleargă la Dumnezeu. Spune-I: „Pe cine vrei Tu, pe aceea să mi-o şi rânduieşti cu Pronia Ta”. Încredinţează-I lucrul acesta lui Dumnezeu, şi El te va răsplăti pentru că I-ai dat o cinstire atât de înaltă.

Visul la căsătorie – rugăciunea ascunsă a tinerilor

Trebuie să lăsăm libertatea harului şi intervenţiei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte căsătoria.

Care este deosebirea dintre relațiile de dependență și dragostea autentică ?

Nu putem stabili o relație emoțională profundă cu alt om, altfel decât dobândindu-ne propria autonomie psihologică. Relațiile de acest fel se disting prin sentimentul de bucurie și libertate ce se revarsă asupra celor din jur de la această pereche, precum și prin profunda percepere a partenerului, prin colaborare și încredere. Motivația întrării într-o asemenea relație este reprezentată de dragoste.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-29

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 14-27)

n vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…“. Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S’a dus iarăşi în munte, numai El. Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui s’au coborât la mare. Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei. Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s’au înfricoşat. Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!“ Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau. A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră. Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise. Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“.

Apostolul Zilei: 2017-04-29

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 21-32)

n zilele acelea, apostolii au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe apostoli. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se, au vestit, zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. Dar, venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând şi învăţând poporul. Atunci ducându-se căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: Oare nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om! Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.

Care este singurul păcat care nu poate fi vreodată iertat ?

Trebuie să începi să te împotriveşti vrăjmaşului care te chinuie, prin Sfintele Taine, prima şi cea mai importantă fiind spovedania. Trebuie să găseşti în viaţa ta acel loc care i-a dat vrăjmaşului libertatea de a intra în tine. După spovedanie să participi neapărat la Sfântul Maslu. Apoi, în fiecare zi trebuie să bei şi să te ungi cu uleiul de la această Sfântă Taină. Să te împărtăşeşti în fiecare duminică.

Practica deschiderii Evangheliei pe capul bolnavului, la Sfântul Maslu

La sfârșitul slujbei Tainei Sfântului Maslu, după ce a avut loc ultima ungere cu untdelemn sfințit a celui bolnav, preoții pun Sfânta Evanghelie deschisă pe capul bolnavului rostind o rugăciune penitențială, foarte apropiată de prima rugăciune a preotului din Taina Spovedaniei, în care se cere de la Dumnezeu iertarea păcatelor bolnavului. Întreaga slujbă este, de altfel, marcată de un puternic caracter penitențial, care se explică în primul rând prin faptul că Maslul are drept scop nu numai tămăduirea bolilor trupești, ci și iertarea păcatelor.

Ce slujbe pot săvârși acasă, fără prezența unui preot ?

Pentru a ne introduce în planul lui Dumnezeu şi pentru ca el să facă parte din viaţa noastră, Sfânta Biserică a stabilit un sistem al slujbelor bisericeşti, în care se amintesc şi se reactualizează de fiecare dată evenimentele din istoria sfântă, deoarece ele au avut loc în scopul mântuirii, posibilităţii de a-l avea cât mai aproape de noi pe Dumnezeu. Iată de ce noi spunem că evenimentul petrecut odată este trăit de fiecare dată prin sărbătoarea înfiinţată de Biserică, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune în Omilia citită la Paşte: „Cinstiţi această zi […] şi bucuraţivă de ospăţul credinţei”.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-28

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 30-47; VI, 1-2)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care El o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiţi. Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M’a trimis. Şi Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-aţi auzit vreodată, nici faţa nu I-aţi văzut-o; şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care El L-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!… Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, M’aţi crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?“ După acestea, Iisus S’a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei. Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

Apostolul Zilei: 2017-04-28

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 1-11)

n zilele acelea un om, anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută, nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu! Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.

Sfânta Mahramă, prima icoană nefăcută de mână

În istoria Bisericii găsim consemnate nu doar minuni nenumărate făcute de Dumnezeu și sfinții Săi prin cinstitele icoane, ci și icoane „nefăcute de mână omenească”. Una dintre aceste icoane este prăznuită în data de 16 august a fiecărui an, sărbătoarea fiind închinată „Aducerii Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol”. Istoria acestei sfinte mahrame este una cu totul specială și merită amintită pe larg pentru folosul său duhovnicesc.

Modul în care trăim poate fi cea mai frumoasă mulțumire pentru iubirea lui Dumnezeu

Să zâmbiți cu bucurie și veselie, pentru duhovnicească mângâiere, dar iarăși să vă întristați pentru mai multă înfrânare și pe nici una din cele două să nu le vătămați prin lipsa de măsură a celeilalte. Priveghetori să fie ochii voștri la canoane, gata pentru a răspunde, nările voastre să nu se lărgească spre mânie, sprâncenele să nu se ridice cu mândrie, limba să nu grăiască aspru din slavă deșartă, orice simțire a voastră să fie cumpătată.

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

După judecata noastră, nu există om fără păcat și păcatul poartă în el alienarea din adevăr. Dumnezeu, la Judecată, nu comunică cu straturile superficiale ale naturii umane deteriorate prin cădere, ci cu stratul ultim, cu constitutivul uman. Cineva mă întreba cum va fi judecat unul care a murit, săracul, nebun. Dumnezeu comunică cu el la alt nivel decât cel conceput de noi.

Cum putem câştiga pacea lăuntrică ?

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.

Cum și de ce să-ți ierți aproapele ?

Nu este nevoie neapărată să mergi până la capătul lumii pentru a îndeplini dorinţa cuiva, dar să ierţi poţi. Mai ales, ştiind că în schimbul acestei iertări primeşti iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele vieţii tale. Dar, mai presus de aceasta, ştiind că prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-27

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 24-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: Adevăr, adevăr vă spun, că Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

Apostolul Zilei: 2017-04-27

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 23-31)

n zilele acelea, apostolii fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glas către Dumnezeu şi au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele, Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: «Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte? Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui», căci asupra Sfântului Tău Fiu, Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel, ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie, şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne şi minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu. is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: Adevăr, adevăr vă spun, că Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

Crucea ‒ întâlnirea Cerului cu pământul

Crucea este esenţa misiunii lui Hristos, a lui Mesia pe acest pământ.

Cum să găsim Raiul ?

„Raiul este dragostea lui Dumnezeu întru care este desfătarea tuturor fericirilor”, spune Sfântul Isac Sirul.

Prin Crucea lui Hristos, iadul se golește, Învierea ni se dăruiește și porțile Raiului ni se deschid

Când preacinstitul părinte s-a așezat, a fost întrebat de către unii: Pentru ce, preacinstite părinte, păzim miercurea și vinerea fără încetare?

Ce facem în privința gândurilor de hulă împotriva lui Dumnezeu, care îi atacă până și pe pustnici ?

De unde se întâmplă ca sufletul omului să spună adeseori înlăuntrul lui cugete și cuvinte rușinoase, necurate și spurcate fără de voie și fără învoire, adeseori cuvinte fără Dumnezeu și hule împotriva lui Dumnezeu Însuși și împotriva sfintelor, de viață făcătoarelor și înfricoșătoarelor Lui Taine, la vremea rugăciunii și a cuminecării cu Sfintele Taine, încât adeseori unii, din deznădejde și din descurajarea în fața unor asemenea cuvinte fără Dumnezeu și hulitoare, nu se mai socoteau pe ei a fi creștini, fiindcă aveau asemenea gânduri despre Dumnezeu, alții adeseori s-au oprit pe ei înșiși de la împărtășire, iar alții s-au gândit să se și omoare sau să se arunce în prăpastie, ca unii care au hulit pe Dumnezeu, nemaiavând, prin urmare, nici o nădejde de mântuire, având în minte cuvântul Domnului care zice: „Celui care va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”[1]? De unde, deci, se întâmplă să vină acest gând și în ce chip poate omul să se izbăvească de el?

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-26

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 17-24)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi. Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.

Apostolul Zilei: 2017-04-26

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 13-22)

n zilele acelea, văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus; şi văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, zicând: Ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să nu mai vorbească de numele acesta nici unui om. Şi, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Iar Petru şi Ioan răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani.

Dumnezeu îl iubește și pe diavol. Și, atunci, de ce diavolul nu poate mântui ?

Dumnezeu îl iubeşte şi pe diavol. Însă nu se pune problema mântuirii diavolului. Dumnezeu pe toți îi iubește. Problema nu e că mă mântuiesc eu dacă mă iubeşte Dumnezeu. Problema e dacă mă supun terapiei de care am nevoie ca să pot ajunge la starea luminării astfel încât, atunci când voi ajunge la vederea slavei lui Dumnezeu, să văd slava lui Dumnezeu ca Lumină, iar nu ca foc veşnic şi întunericul cel mai dinafară.

Ce înseamnă sărbătoarea cu cruce neagră ?

Ce este crucea neagră? În acele zile în care este cruce neagră în calendar putem face munci în gospodărie?

Omul este „după chipul lui Dumnezeu”, nu „chipul lui Dumnezeu”

Părinţii subliniază că omul nu e chipul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu, întru totul identic, este numai Cuvântul, Fiul. Cuvântul e chipul Tatălui. De aceea, din moment ce Cuvântul e chipul Tatălui, Hristos (Cel ce s-a întrupat) este chipul Tatălui ca Logosul-Cuvântul. Însă, prin comunicarea însușirilor, și Cuvântul întrupat, adică firea omenească a lui Hristos, este de asemenea chipul Tatălui. Adică şi firea omenească a lui Hristos este chipul Tatălui, datorită Întrupării.

Credinta si fidelitate

Credinta in Dumnezeu, caci despre aceasta tratam in cele ce urmeaza, este nu o simpla parere, o impresie, cum ne-ar indemna celalalt sens al verbului „a crede”.

De la mormantul lui Hristos la mormantul nostru

Hristos – Viata in moarte
De la mormantul lui Hristos la mormantul nostru

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-25

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (III, 16-21)

is-a Domnul: într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“.

Apostolul Zilei: 2017-04-25

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 1-10)

n zilele acelea, pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi saducheii, mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi. Şi, punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară. Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii. Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc şi, punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta? Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El stă acesta sănătos înaintea voastră!

Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor

O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă şi Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toţi Sfinţii! Primind prinosul nostru de acum, potoleşte întristările noastre şi ne izbăveşte de toate necazurile, nevoile, tristeţele şi ne scapă de osânda cea veşnică şi chinul care va să fie, şi ne învredniceşte a ne sălăşlui în veşnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm:

O invitație la descoperirea firii umane transfigurate

Duminica a doua după Paști este numită Duminica Tomii. După unii exegeți, numele Toma este forma ebraică a lui Teom, sau Tauma, iar numele Didim, cum a fost consemnat istoric, înseamnă în latinește „geamăn”. În mod simbolic, acest nume poate defini și caracterul său, împărțit în două: când credincios avântat, când îndoielnic.

O dovadă convingătoare

În biserica Cinstitei Cruci din Petersburg, Lavra sfântului Alexandru Nevschi s-a întâmplat cândva următorul fapt emoţionant:

Sfânta Liturghie – centrul vieții religioase a creștinului

Viaţa religioasă a creştinului ortodox, preot (slujitor) sau credincios trebuie să fie centrată pe Sfânta Liturghie şi nu pe alte pelerinaje, dezlegări sau rânduieli mai mult sau mai puţin improvizate. Rugăciunea comunitară a Sfintei Liturghii are rolul de a întări unirea cu Dumnezeu şi cu semenii.

Sfânta Liturghie – taina jertfei de la Cina cea de Taină

Cina cea de Taina

Ce este, prin urmare, Sfânta Liturghie?

Folosul pomenirii la Sfânta Liturghie

Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge: Și vă dati seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu, ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Căutați să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-24

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (II, 1-11)

n vremea aceea, s’a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin?“. Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n’a venit“. Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceţi!“ Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus. Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într’Însul ucenicii Săi.

Apostolul Zilei: 2017-04-24

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (III, 19-26)

n zilele acelea, Petru a zis către popor: Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura Sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a zis către părinţi: «Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor». Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: «Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului». Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.

Sfintii Gherontie si Polihronia, parintii Sfantului Gheorghe

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian (284-305), unul dintre cei mai cruzi persecutori ai crestinilor. Dumnezeu avea sa-i randuiasca Sfantului Gheorghe nu doar vremuri de grea incercare, ci si marturia unei vieti crestine autentice, chiar in sanul familiei sale. Potrivit Traditiei Bisericii, parintii sai, Gherontie stratilatul si Polihronia, l-au crescut, inca din copilarie, in dreapta credinta. Amandoi si-au sfarsit viata primind cununa muceniciei.

Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu

Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu este una dintre icoanele recunoscute ca facatoare de minuni, pastrate inca in Sfantul Munte Athos. Manastirea Zografu este manastirea bulgarilor, pe Sfantul Munte, ea fiind intemeiata undeva pe la sfarsitul secolului al IX-lea si inceputul celui de-al X-lea, de catre trei bulgari veniti din Ohrida. Semnatura manastirii bulgare apare intr-un tipicon al Sfantului Munte, in anul 927, ceea ce intareste ctitoria acesteia in cadrul secolului al IX-lea.

Panegiric la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

În anul mântuirii 1500, voievodul Ştefan Cel Mare şi Sfânt a trimis un steag al Moldovei la mânăstirea Zografu din muntele Athos, care poartă pe el chipul Sfântului Gheorghe omorând balaurul, însemnele stemei moldave şi următoarea inscripţie-rugăciune: „O, luptătorule şi biruitorule mare Gheorghe, în nevoi şi nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei sale”.

Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

„…Purtătorule de biruinţă Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mân­tuiască sufletele noastre” (Troparul Sfântului).

Sfantul Mucenic Gheorghe

Sfantul Mucenic Gheorghe este cinstit pe 23 aprilie. Sfantul Gheorghe s-a nascut in Capadocia, din parinti crestini. A trait in vremea imparatului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorita vitejiei si victoriilor sale, ajunge conducator de armata.

Duminica Tomii

De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spunea Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că i suntem de o potrivă. Frate de necredinţă şi îndoială, de înfrigurări şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia noastră perpetuă şi întruparea neputinţei noastre de a accepta Bucuria dintr’odată şi fără echivoc.

Duminica inchinata Sfantului Apostol Toma

Sfanta Scriptura ne prezinta foarte putine informatii despre Apostolul Toma. In scrierile apocrife, Sfantul Toma apare cu numele de Iuda; Sfintii Evanghelisti Matei, Marcu si Luca il numesc Toma; iar Sfantul Evanghelist Ioan il numeste Geamanul. Nu stim de ce Toma mai purta un alt cognomen – Iuda sau Mar.

Sfantul Apostol Toma, ocrotitorul intarziatilor

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica in prima duminica de dupa Pasti si pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: „Am vazut pe Domnul!”, adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: „Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (In. 20, 25).

Predică la Duminica a II-a după Paşti – a Sfântului Apostol Toma

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”

 (Ioan XX, 29)

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-23

DUMINICA A DOUA DUPĂ PAŞTI A TOMEI Evanghelia de la Ioan (XX, 19-31)

iind seară în acea zi de’ntâi a săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunaţi de frica Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!“ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum Tatăl M’a trimis pe Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi“. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“. Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!“ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!“ Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Iisus i-a zis: „Pentru că M’ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!“ Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s’au scris, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui.

Apostolul Zilei: 2017-04-23

DUMINICA A DOUA DUPĂ PAŞTI A TOMEI Ap. Fapte (V, 12-20)

n zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor – s-au umplut de pizmă. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi staţi drept şi, grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.

Dependența amoroasă – cum o vindecăm ?

Pentru a nu cădea într-o (nouă) dependență, ci a iubi cu adevărat, omul trebuie să înceteze a fi dependent. Cauzele dependenței de tot felul (amoroasă, alcoolică, narcotică, ludică, de mâncare, etc.) se află în copilărie. Puțini părinți au fost atât de înțelepți, încât să le dea odraslelor, în copilărie, măsura necesară de dragoste, de grijă, de acceptare, de libertate și control.

Putem defini căsnicia doar din perspectiva relațiilor intime ?

Sfinţind căsătoria şi patul mirilor („nuntă cinstită şi viaţă neîntinată”), Biserica învaţă şi înfrânarea de la relaţiile intime. Înainte de masă, creştinul ortodox rosteşte rugăciunea, dar dacă alături este un preot, acesta se roagă: „Doamne, binecuvântează mâncarea şi băutura robului Tău”, însă ştim că Biserica condamnă lăcomia şi beţia, şi le numeşte păcate. La fel, binecuvântând căsătoria, Biserica condamnă soţii care îşi întemeiază relaţiile exclusiv pe cele intime. Când într-o căsnicie predomină sexul, putem vorbi despre desfrânare; când bărbatul, după ce a strigat la soţie, cere de la ea satisfacerea propriilor pofte trupeşti, vorbim la fel, despre desfrânare.

Un motiv de supărare des întâlnit între soți

Dilia Enikeeva, psihoterapeut, doctor în ştiinţe medicale, scrie: „Pentru psihicul masculin este caracteristică alternanţa dintre perioadele de activitate şi cele de relaxare (pasivitate). Din punct de vedere psihologic şi fiziologic lucrul acesta este firesc, după ce bărbatul a cheltuit multe forţe pentru a atinge un anumit scop, şi el trebuie să se refacă.

Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg ?

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

Crucea convieţuirii în sânul familiei

De multe ori, călugăria este socotită un stil de viaţă mult mai dificil decât familia sau viaţa în lume, printre semeni. Şi pe bună dreptate, pentru că monahismul presupune asumarea benevolă a voturilor evanghelice: castitatea, ascultarea şi sărăcia. Unii dintre mireni sunt înclinaţi să creadă că monahismul este mult mai simplu, iar mântuirea este mai lesne de dobândit în cadrul vieţii călugăreşti, neştiind şi neintuind cruntele ispite ce atentează la liniştea şi pacea monahului iubitor de desăvârşire.

Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie

După încheierea căsătoriei, primele şi cele mai însemnate îndatoriri ale soţului sunt faţă de soţie, iar ale soţiei, faţă de soţ. Ei trebuie să trăiască unul pentru celălalt, să-şi dea viaţa unul pentru celălalt.

Dacă tu nu ai dorinţa să te căsătoreşti, atunci nu te vei căsători

O dreptcredincioasă ne povesteşte următoarele despre dânsa:

Cum se alege soția …

Aflaţi însă cum se căsătoreau cei vechi şi faceţi ca ei!

Singurătatea și senzația de gol lăuntric – cum se vindecă ?

Sentimentul fundamental legat de singurătate este senzaţia de gol lăuntric ‒ şi principala noastră greşeală constă în aceea că ne străduim să umplem acest gol prin plăceri, prin relaţiile cu alţi oameni, prin muncă, prin ritualuri și așa mai depare. Însă înainte de a se întâlni cu celălalt, omul are neapărată nevoie să se întâlnească cu sine însuşi, să se accepte pe sine însuşi şi să-şi accepte propria viaţă cu smerenie şi cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu ‒ iar umplerea golului lăuntric este posibilă numai pe calea refacerii legăturii cu El, fiindcă lumea mea lăuntrică este un loc pentru mine şi pentru Dumnezeu, Cel care este întotdeauna cu mine şi în mine prin harul Său, precum şi prin Chipul şi Asemănarea Sa, pe care mi le-a dăruit.

Toate se împlinesc la vremea potrivită pentru cei care ştiu să aştepte

Să ştii că nici în căsătorie, nici în mănăstire nu poţi să pleci fără binecuvântarea părintească.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-22

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (III, 22-33)

n vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza. Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, că erau acolo ape multe; şi veneau şi se botezau. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. Şi între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s’a iscat o neînţelegere asupra curăţirii; şi au venit la Ioan şi i-au zis: „Rabbi, Acela Care era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care tu ai mărturisit, iată că botează şi toţi se duc la El?“. Ioan a răspuns, zicând: „Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s’a dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Aşadar, bucuria aceasta a mea s’a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi ca un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cel ce I-a primit mărturia a întărit că adevărat este Dumnezeu.

Apostolul Zilei: 2017-04-22

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (III, 11-16)

n zilele acelea, fiindcă ologul cel vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru?, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului înaintea voastră, a tuturor.

Predică la Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii

Maica Domnului este Izvorul Apei vieţii. 

Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata lui Hristos si Maicii Sale

Crestinii ortodocsi sarbatoresc in vinerea din Saptamana Luminata praznicul „Izvorul Tamaduirii”. Nu are data fixa, iar anul acesta este praznuita pe 21 aprilie. Sarbatoarea se refera la vindecarea minunata a unui orb, care si-a recapatat vederea dupa ce Maica Domnului i-a vestit lui Leon cel Mare sa-l duca sa se spele cu apa unui izvor aflat intr-o padure din apropierea Constantinopolului.  Potrivit Traditiei, Leon, pe cand era neincoronat, intalneste un batran orb in gradina din apropierea vechii cetati bizantine. Dupa ce discuta cu acesta despre Dumnezeu si Invierea Domnului, orbul ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon cauta in imprejurimi un izvor si in momentul in care constata ca nu are de unde sa-i daruiasca orbului apa, i se descopera Maica Domnului si ii spune: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Facand ascultare, Leon gaseste izvorul, ii potoleste setea orbului si dupa ce-l spala pe acesta pe fata, apa ii daruieste puterea sa vada.

Izvorul Tamaduirii

Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului, este praznuita anul acesta pe 21 aprilie. Nu are data fixa. Ea este trecuta in calendar in vinerea din Saptamana Luminata, prima dupa Sfintele Pasti. La originea acestei sarbatori se afla o minune petrecuta in apropierea Constantinopolului. Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spalat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorita imparatului Leon (457- 474), pe atunci neincoronat, care implineste descoperirea facuta de Maica Domnului: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati”.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-21

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (II, 12-22)

n vremea aceea S’a coborât Iisus în Capernaum, El, precum şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi n’au rămas acolo multe zile. Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele; şi celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!“ Şi ucenicii Săi şi-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m’a mâncat. Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: „De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăţi?“ Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Dărâmaţi templul acesta şi’n trei zile îl voi ridica“. Şi au zis Iudeii: „În patruzeci şi şase de ani s’a zidit templul acesta! Şi tu îl vei ridica în trei zile?…“. Dar El le vorbea de templul trupului Său. Deci, când a înviat din morţi, ucenicii Săi şi-au adus aminte că El zisese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care-l spusese Iisus.

Apostolul Zilei: 2017-04-21

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (III, 1-8)

n zilele acelea, Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Şi era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. Acesta văzând că Petru şi Ioan aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie. Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Priveşte la noi! Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei. Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă! Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au întărit. Şi sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

Povestea ceșcuței de ceai

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.

Mândria este un păcat cumplit care poate să piardă orice dreptate a omului

Cineva dintre părinți avea un frate în lume și, când a murit el, a lăsat un fiu care era în vârstă de trei ani. Și, ducându-se bătrânul, a luat copilul și l-a adus pe el în pustie și era împreună cu el mâncând finice și legume. Nu a văzut niciodată vreun alt om de când a venit în pustie, nici soție, nici sat, nici pâine. Nu știa cum este petrecerea cea din lume, ci era totdeauna cu bătrânul postind și cântând psalmi și rugându-se. Și făcând astfel vreme de optsprezece ani, a murit și a fost îngropat de bătrân.

Este îngăduit să bem, dar cu măsură !

Să fugim de beţie ca să nu cădem în păcatul desfrânării. Dumnezeu a creat vinul pentru noi, dar spre bucuria inimii, nu spre beţie. Nu cât pofteşte gâtlejul să bem, ci cât îngăduie slăbiciunea trupului. Şi Apostolul Pavel îndeamnă pe Timotei să folosească puţin vin (Timotei 5, 23), doar pentru durerea stomacului şi pentru desele lui slăbiciuni.

Dacă dreptul abia se mântuiește, atunci nelegiuitul și păcătosul și desfrânatul ce vor face ?

Vrednic de istorisit și de amintit este acest capitol, fiindcă arată că păcat cumplit și greu este defăimarea. Același minunat Ioan Savaitul a istorisit: „Odată, pe când ședeam eu în cel mai adânc pustiu, a venit la mine un frate din mănăstire ca să mă cerceteze. Întrebându-l pe el cum petrec părinții, îmi și zice: «Bine, cu rugăciunile tale». L-am întrebat apoi despre un frate care avea rea faimă și nume și îmi spune el: «Crede-mă, părinte, nu a pierdut faima aceea». Auzind eu aceasta, am zis: Uf!

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-20

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (III, 1-15)

n vremea aceea era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: „Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el“. Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“. Iar Nicodim a zis către El: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască??“. Iisus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e născut din Duhul“. A răspuns Nicodim şi I-a zis: „Cum pot să fie acestea?“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi pe acestea nu le cunoşti? Adevăr, adevăr îţi spun, că noi vorbim ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce am văzut, dar voi nu ne primiţi mărturia. Dacă pe cele pământeşti vi le-am spus şi nu credeţi, cum veţi crede de vi le vom spune pe cele cereşti? Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede Într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Apostolul Zilei: 2017-04-20

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II, 38-43)

n zilele acelea, zis-a Petru către popor: Pocăiţi-vă! Şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean! Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.

Este obligatoriu să mâncăm carne de miel la Paști ?

Cu cât ne apropiem de Sfintele Paști, începe o adevărată forfotă prilejuită de pregătirile împământenite deja, printre care și procurarea mielului pentru masa tradițională. Zilele trecute, mergând în vizită la niște fii duhovnicești, nu m-am putut abține să nu iau în brațe un miel din gospodăreasca turmă adăpostită într-un staul din apropiere. M-au năpădit frumoase amintiri din copilărie când, acasă, părinții au ținut – nu prea mulți ani – câteva oi, iar eu jubilam de bucurie, jucându-mă primăvara cu mieluții, atât de frumoși, plini de candoare. Însă, cea mai mare problemă legată de existența acestora se ivea la Paști. Părinții, după așa-zisa tradiție, hotărau sacrificarea unui miel. Sufeream cumplit, nereușind să-i înduplec să renunțe! Țin minte că odată m-au trimis de-acasă, în sat, cu o treabă închipuită, iar în urmă bucălatul meu prieten a căzut victimă unui obicei pe care nici acum nu-l înțeleg prea bine. În semn de protest, în acel an nu am gustat defel bucatele gătite din sacrificatul meu amic pentru masa de Paști.

Treptele pe care trebuie să pășim pentru dobândirea Duhului Sfânt

Mângâindu-i pe ucenicii Săi, Domnul spune că pentru ei este mai bine ca El să suie la Cer, căci odată suit le va trimite în locul Său pe Mângâietorul – Duhul Sfânt. S-a pogorât Duhul Sfânt și rămâne în Biserică, săvârşind lucrarea lui Hristos în fiecare credincios. Fiecare creştin este părtaş al Duhului. Acest lucru este atât de trebuincios, că acela care nu are Duhul nu este al lui Hristos.

Biruința Învierii

În România comunistă, atât cât am apucat‑o eu, Învierea Domnului a biruit orice.

De ce aprindem candele înaintea icoanelor ?

Una dintre practicile des întâlnite în Ortodoxie este aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor. Aceasta este săvârșită atât de preoți în biserică, cât și de monahi, monahii sau simpli credincioși în casele lor.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-19

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (I, 35-51)

n vremea aceea, stătea Ioan şi doi dintre ucenicii săi; şi privindu-L pe Iisus, Care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus acestea şi I-au urmat lui Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că-L urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Iar ei I-au zis: „Rabbi – care se tâlcuieşte: Învăţătorule –, unde locuieşti?“ El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea“. Au mers aşadar şi au văzut unde locuieşte; şi au rămas la El în ziua aceea. Şi era ca la ceasul al zecelea. Unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi-I urmaseră lui Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuieşte: Hristos –“; şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa“ – ce se tâlcuieşte: Petru. A doua zi a vrut să meargă în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?…“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într’adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“

Apostolul Zilei: 2017-04-19

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II, 22-38)

n zilele acelea, zis-a Petru către popor: Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi, pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: «Pururea L-am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie». Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre patriarhul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să-i aşeze pe tronu din rodul coapselor lui, mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos, că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut stricăciune. Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori. Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi acum. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale». Cu încredinţare să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos. Iar ei, auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

Învingem moartea la învierea de obște, dar și zi de zi

În Hristos cel înviat viața noastră poate să înceapă din nou, oricât de împovărată ar fi de păcat. Omul poate întotdeauna să-și dăruiască viața Lui, încât El să i-o restituie, eliberată. Toată nă­dej­dea noastră în triumful vieții asupra morții, fiecare pre­sim­țire a învierii sunt implicit credință în Mântuitor, deoarece numai puterea lui Hristos trezește și va trezi morții la viață. Despre Înviere și înțe­lesurile ei adânci am vorbit cu profesorul Jean-Claude Larchet, teolog bine-cunoscut în lumea ortodoxă și mai ales publicului român, prin numeroasele sale cărți deja traduse și la noi.

Cele trei ouă vopsite în roșu de Sfânta Maria Magdalena

Sfânta Tradiție, completând textele biblice în privința restului vieții pe pământ a Sfintei Maria Magdalena, ne spune că după marele eveniment al Cincizecimii, Sfânta, plină de Duhul Sfânt, a fugit din Ierusalim cu destinația Roma, care pe atunci era reședința imperială, ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. Când a ajuns acolo s‐a prezentat mai întâi la Împăratul Tiberiu ca să‐i binevestească acestuia mesajul Învierii. Cu privire la vizita Sfintei Maria Magdalena la împăratul Tiberiu, există diferite tradiții. Una dintre acestea este identificată în izvoare de învățatul ieromonah athonit al sec. al XIX‐lea, Hariton Duhovnicul (1836‐1903), și e cuprinsă în Viața Sfintei pe care a alcătuit‐o el însuși, spunând următoarele: „Sfânta a vindecat ochii bolnavi ai împăratului de atunci, Tiberiu, prin mântuitorul nume al Domnului nostru Iisus Hristos.

Învierea lui Hristos este, oare, o poveste ?

Chiar dacă spui tu că este o poveste ceea ce cred eu, aceasta este cea mai frumoasă poveste din lume. Și nu este poveste, ci adevăr! Și chiar dacă ai spune așa ceva, întreaga lume trăiește astăzi o poveste, trăiește o minciună. Se tot scrie pe marile postere: „Trăiește-ți povestea!”. Foarte bine! Și astfel dacă zic, aceasta, ce o numești tu povestea mea, este cea mai tare poveste. Este captivantă ca o poveste, dar ascunde adevăruri de necrezut. Ascunde adevărul vieții și al morții. Dacă aceasta în care cred este o poveste, atunci cum se explică faptul că pot, trăiesc și suport durerea, văd moartea și zâmbesc, merg în cimitir și plantez flori? Văd durerea cum se apropie de mine și rabd. Se întâmplă seism în jurul meu și eu stau neclintit… Văd naufragii, dezamăgiri, dureri, boli, așteptări, singurătate, tristețe și toate acestea le îndur… Cine mă ajută să accept toate acestea? Cine mă face să trăiesc? Tu-mi spui că trăiești ceva adevărat, ceva mai adevărat decât Acela în Care cred. Adevărul tău – să presupunem – te menține atât de vertical? Te ține atât de puternic?

Predică la a II-a şi a III-a zi de Paşti

Învierea Domnului

Epistola I-a a Sfântului Ioan, ca şi Evanghelia sa, foloseşte un stil metaforic şi conţinutul ei este profund, teoretic, în mare măsură abstract, parcă ar fi adresată nu unor credincioşi de rând, ci unor intelectuali rafinaţi, obişnuiţi cu o gândire în care termenii tehnici sunt socotiţi cunoscuţi. Epistola, ca şi Evanghelia, vorbeşte de creştinism, care n-a venit să limiteze capacităţile minţii omeneşti, ci, dimpotrivă, să le stimuleze şi să le folosească în gradul cel mai înalt.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-18

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Luca (XXIV, 12-35)

n vremea aceea, Petru s’a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. Şi iată că’n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi a fost că’n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s’au oprit şi erau trişti. Şi răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s’au întâmplat în el zilele acestea?“ Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s’au petrecut acestea. Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. Iar unii dintre noi s’au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre’ntru slava Sa?“ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ Şi’n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s’a arătat lui Simon. Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii.

Apostolul Zilei: 2017-04-18

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II, 14-21)

n zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi aminte la cuvintele mele; că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: «Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci, şi tinerii voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slujitorii Mei şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile din Duhul Meu, şi ei vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ, semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui».

Bucuria iertarii – bucuria Invierii

Cine nu a fost surprins de afirmatia fara echivoc a Mantuitorului Hristos, conform careia, „Mai mare bucurie este in Cer pentru un pacatos care se pocaieste decat pentru nouazeci si noua de drepti care nu au nevoie de pocainta” (Luca 15, 7). Ce minte omeneasca nu a fost rastignita in fata acestei provocari si nu s-a intrebat: cum este cu putinta sa se bucure Dumnezeu mai mult pentru un pacatos, fie si in situatia in care acesta se intoarce, decat pentru nouazeci si noua de oameni care nu au pacatuit? Sigur, este justificata bucuria pentru un pacatos care se intoarce de la pacatele lui cu multa parere de rau si cu hotararea de a nu mai pacatui, dar de ce aceasta bucurie sa fie mai mare decat pentru cei cuminti, de ce sa nu se bucure mult mai mult pentru drepti, pentru cei care nu au pacatuit?

Sfintele femei, adevaratii apostoli ai Invierii

Nimeni nu L-a vazut pe Domnul inviind, dar multi au fost cei ce L-au vazut inviat. Cu alte cuvinte, secunda aceea a invierii ca fapt petrecut in mormant, cand intunericul acestuia a fost dintr-o data napadit de lumina si cand peretii lui au fost patrunsi de trupul duhovnicesc al Celui-Inviat, secunda aceea nu a avut martori. Indata dupa aceea insa Domnul a socotit de cuviinta sa li se arate oamenilor care-L cunoscusera mai inainte, spre a-i convinge, pe de-o parte, de adevarul in sine al invierii si, pe de alta parte, ca Iisus Cel ce a inviat este una si aceeasi persoana cu Iisus Cel ce fusese rastignit.

Cuvânt la a II-a zi de Paşti

Învierea Domnului - Sfintele Paşti

Despre roadele Învierii lui Hristos şi cel mai important dar – harul Sfântului Duh, a cărui dobândire este scopul vieţii creştine. „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le” (Troparul praznicului).