Să mergem cu Mântuitorul Hristos pe drumul Crucii !

Hristos vine din nou spre Sfintele Pătimiri! Păcatele noastre Îi vor pune ia­răși cununi de spini; nesăbuirea oamenilor Îl va adăpa cu oțet și fiere; indiferența și vanitatea lumii Îl vor dezbrăca de haine, lăsându-L gol și înfrigurat; răutatea din noi Îi va vărsa sângele; orbirea duhovnicească și reaua credință Îl vor țintui pe Cruce. Ne întristăm, ba chiar plângem retrăind cu Domnul toate aceste înfricoșate fapte. Însă, oricât ar părea de paradoxal, parcurgând zbuciumatele zile ale Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru, undeva acolo în ființa noastră ar trebui să ne și bucurăm. Să plângem moartea Domnului, dar să ne veselim duhovnicește, căci moartea Răscumpărătorului poar­tă în ea nemurirea noastră.

Sfantul Sava de la Buzau, tanarul care a sfintit apele Buzaului

Sfantul Sava de la Buzau mai este numit si „Sava Gotul”, intrucat in actul sau martiric se arata ca el era socotit „got de neam”, in vremea aceea Dacia fiind stapanita de o ceata de goti migratori.

Ungerea lui Hristos, anticipare a mortii Sale

In Sfanta si Marea Miercuri din Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica a randuit sa se faca pomenirea femeii pacatoase care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare pret pe capul lui Iisus pe cand sedea la masa. Aceasta ungere este relatata de evanghelistii Matei (Mt. 26,7) si Marcu (Mc. 14,3). Evanghelistul Ioan vorbeste si el de o ungere a Mantuitorului, dar aici nu este vorba de femeia pacatoasa, ci de Maria, sora lui Lazar. Maria unge doar picioarele Domnului, cu sase zile inainte de Pasti, in casa ei din Betania, pe cand femeia pacatoasa a turnat mir pe capul lui Iisus, cu doua zile inainte de Pasti, pe cand statea tot la masa, dar in casa lui Simon Leprosul.

Sfanta si Marea Miercuri

Denia din Sfanta si Marea Miercuri se oficiaza marti seara. In cadrul acestei slujbe se face pomenire de pocainta si iertarea pacatelor femeii pacatoase care a spalat picioarele lui Hristos cu lacrimi, le-a sters cu parul capului si a uns cu mir capul lui Hristos, dar si de fapta rusinoasa a lui Iuda: vinderea lui Hristos.

Sfânta și Marea Miercuri – Libertatea dragostei

Sfânta și Marea Miercuri este prilej pentru Biserică de a ne aminti de femeia păcătoasă, cea care unge picioarele lui Hristos cu mir și cu lacrimi, le șterge cu părul capului ei și primește de la Dumnezeu iertarea păcatelor ei. La Utrenia zilei cântăm troparul Casianei, marele imnograf din secolul al IX lea, în care se spune despre femeia ce căzuse în păcate multe, dar și despre alte cântări ce mărturisesc manifestarea dragostei față de Hristos, cea care îl eliberează cu adevărat pe om.

Predică la Sfânta și Marea Miercuri

 „Încă puţină vreme Lumina cu voi este. Umblaţi până ce aveţi lumină, ca să nu vă cuprindă pe voi întunericul” (Ioan 12, 35).

EVANGHELIA ZILEI: 2017-04-12

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI Evanghelia de la Matei (XXVI, 6-16)

n vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?, că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.

Apostolul Zilei: 2017-04-12

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI Ap. Evrei (VI7, 26-28; VII , 1-2)

raţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului. ucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.