Icoanele transpun învățătura dogmatică

Preacuvioase părinte stareț, cum ați ajuns să studiați arta bisericească?

Vei ieşi dintr-un conflict numai înţelegând că trebuie să ierţi şi să fii iertat

Când spunem în rugăciunea Tatăl nostru, în fiecare dimineaţă şi seară, „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, dar noi nu iertăm, nouă înşine ne cerem osândă. Căci spui aşa: „Doamne, dacă eu iert, iartă-mă şi Tu, iar dacă eu nu iert, nu mă ierta nici Tu!”. Nu ne dăm noi oare seama că ne cerem osândă dacă nu iertăm? În momentul în care zicem „şi ne iartă nouă, precum şi noi iertăm”, ne-am şi cerut osânda, pentru că noi ştim că nu iertăm. Inima noastră este înclinată spre răuşi vrăjmaşul îşi face cuib în inima noastră ca să nu iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru şi să ne despărţim de Dumnezeu zicând: „Nu mă ierta, pentru că nici eu nu iert!”.

Dumnezeu este mereu gata să ierte

Mila este contrariul contabilității, care-i treaba demonului. Acela socotește întruna, cântărește, drămuiește, nu iartă, nu șterge, nu uită nimic. Hristos milostivnic ‒ Cel căruia Îi este a ne milui ‒ cu un singur cuvânt și dintr-odată anulează păcatele unei vieți întregi: ale femeii păcătoase, ale femeii adultere, ale vameșului Zaheu, ale tâlharului celui bun. Contabilitatea, adevărata mașină de calculat, e mecanică, neînduplecată, spăimântătoare; de vreme ce într-un registru contabil nu se poate schimba nici o singură cifră. Totul e încremenit pe veci.

Cu cât alegem să ne apropiem de Dumnezeu, cu atât stă diavolul mai departe de noi

Pentru aceea, iubiți frați, să nu trăim cu răutate, ci să ne sârguim să îmbrățișăm simplitatea Cuvântului, fiindcă, fără voința noastră liberă, mă refer la aplecarea liberei noastre alegeri, diavolul nu poate cu nici un chip să se apropie de noi. Fiindcă are grosolănia tâlharului și a furului, deși poartă chip nematerialnic.

EVANGHELIA ZILEI: 2017-06-13

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 15-21)

is-a Domnul: feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară se culeg struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Apostolul Zilei: 2017-06-13

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IV, 4-12)

raţilor, celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte cu dreptate. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: «Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul». Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: «I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate». Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate, şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.