Nerăutatea față de toți

Există o tensiune permanentă între poruncile Evangheliei și lume. Iar aici lume înseamnă ansamblul trăirilor psihice superficiale, după care se întâmplă adesea să ne orânduim viața; trăirile care nu au apucat să fie transfigurate prin har și prin efort ascetic. Despre Sfântul Isaac Sirul ni se spune că a renunțat la scaunul episcopal în clipa în care a trebuit să judece o pricină și a încercat să o facă după poruncile lui Hristos. Dar cel care ceruse dreptatea nu a fost mulțumit de rezoluția sfântului, așa că i-a zis: „Lasă acum Evanghelia, fă-mi dreptate“. Iar Isaac a preferat cuvântul Domnului în fața oricărei aparente dreptăți omenești și a părăsit lumea, dedicându-se cu totul contemplației și singurătății. Același conflict, dar de această dată într-o formă atenuată, îl găsim într-o apoftegmă despre Avva Macarie Egipteanul. El ajunsese să se poarte fără de răutate față de toți frații. Adică era egal cu sine însuși și cu toți cei pe care îi întâlnea; nu răspundea răului cu rău. Un astfel de comportament era de neînțeles chiar și pentru frații din comunitatea în care se găsea Macarie. Monahii care și-au dedicat viața lui Dumnezeu, care au părăsit lumea, s-au îndepărtat de tot pentru a fi în singurătate doar cu Domnul. De aceea unii l-au întrebat pe Macarie de ce face aceasta, iar răspunsul a fost: „Doisprezece ani am slujit Domnului meu să îmi dea harisma aceasta și voi toți mă sfătuiți să renunț la ea?”

Să trăim mereu în ascultare față de Hristos Domnul !

Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28

EVANGHELIA ZILEI: 2017-08-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (I, 23-28)

n vremea aceea era atunci în sinagoga iudeilor un om cu duh necurat care striga tare, zicând: „ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu“. Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!“ Şi, scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi toţi s’au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învăţătură nouă şi cu putere; că El şi duhurilor necurate le porunceşte, şi ele i se supun“. Şi îndată s’a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.

Apostolul Zilei: 2017-08-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VI, 11-16)

raţilor, gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre. Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată – vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi şi voi inimile voastre! Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis.