Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan.

Acoperiri și dezgoliri

Pe măsură ce începi să realizezi că miezul existenței umane trece dincolo de lumea văzută, că ceea ce se vede e doar un văl amăgitor, că mai există în om și o lume ascunsă, a emoțiilor și a trăirilor spirituale, atunci afli și că esența credinței nu se află nici în discurs, nici chiar în viața morală, ci se plasează undeva lăuntric, departe de ochii lumii, adică s-ar putea spune că este acoperită. De pildă, smerenia despre care vorbesc toți Sfinții Părinți este o realitate cu totul inaccesibilă, atât de tainică, încât a fost asumată chiar și de Hristos la întruparea Sa. Sfântul Isaac Sirul definește smerenia drept „acoperământul lui Hristos”. La fel dragostea sau rugăciunea sunt evenimente ce nu pot fi definite numai după ceea ce exprimă omul în afara lui, prin diverse atitudini, întrucât înlăuntrul inimii îndrăgostite sau rugătoare se nasc experiențe tainice, de neînțeles celorlalți. Se știe că Apostolul Pavel poruncește femeilor ca în momentul rugăciunii să poarte un văl, un acoperământ pe cap, ca semn de supunere, pentru îngeri (cf. 1 Cor. 11, 10). Astfel, vălul devine semnul interferenței lumii omenești cu una mai înaltă și mai apropiată de Dumnezeire, cea îngerească. Apoi, în spațiul bisericii vedem că Sfântul Altar e despărțit de naos prin catapeteasmă, adică un fel de acoperământ ce blochează privirea ochilor, dar care în același timp ne semnalează că dincolo de acel baraj se află ceva tainic. În acel loc se desfășoară lucrul cel mai însemnat și mai dumnezeiesc al credinței noastre: prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele lui Hristos. Și exemplele pot continua. Însă un lucru trebuie bine reținut: acoperământul nu este întâmplător. Rolul său e bine determinat: pe de-o parte barează privirea ochilor trupești, iar pe de alta trimite spre o altă realitate, mai profundă decât cea văzută.

„Întunericul este lipsa luminii”

Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea; Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă. Marcu 3, 6-12

EVANGHELIA ZILEI: 2017-08-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 6-12)

n vremea aceea, fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-l piardă. Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească; fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El. Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. Şi El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut.

Apostolul Zilei: 2017-08-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VIII, 7-15)

raţilor, precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi. Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi. Şi sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. Duceţi dar acum până la capăt fapta, ca precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi îndepliniţi din ce aveţi. Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are. Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire: Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit».