Pe 1 octombrie, Biserica Ortodoxa cinsteste Acoperamantul Maicii Domnului.
Arhivă pentru septembrie 2017
Acoperamantul Maicii Domnului
Dacă înainte de Hristos, Tobit (8, 8) a zis cuvântul: „Doamne, iată, iau pe această soră (în Domnul) a mea, nu pentru împlinirea poftelor mele, ci o fac cu inimă curată”, cine, în vremea noastră mai crede aşa? Căsătoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atâta vine ura şi face vrajbă! Nunta este mai mult decât acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. De aceea, numai când cei doi soţi sunt uniţi cu sufletul în Dumnezeu dăinuieşte şi unirea cea trupească şi aduce roade după Dumnezeu: copii curaţi, trăgători spre El.
Citește în continuare ‘Căsătoria este, înainte de orice, unirea sufletului cu Dumnezeu’

„Părerea generală despre educaţia copiilor este următoarea: este nevoie de grijă înainte de căsătorie. Alegerea persoanei potrivite trebuie să se facă cu rugăciune. Soţii trebuie să înceapă cu zel viaţa lor şi cu rugăciune, să-i lumineze Dumnezeu pe copiii care se vor naşte, ca să devină copiii Lui. Şi, odată ce cresc copiii, trebuie să le dăm în mod corespunzător libertatea, să-i lăsăm să păşească pe drumul lor. Să nu folosim cuvintele «interzis» sau «nu», chiar şi ca termen de educaţie. Nu are atât de multă importanţă cum ne comportăm în problemele secundare, dacă ei Îl iubesc pe Hristos. Ca să-L iubească pe Hristos, nu trebuie să le vorbim în mod psihologic sau teologic, într-o limbă de lemn, ci să ne rugăm în mod adânc, în inimile noastre. Atunci când părinţii au în inima lor harul lui Dumnezeu, copiii simt asta.”
Citește în continuare ‘Când părinții au în inimă credință, copiii simt ajutorul lui Dumnezeu’
Citește în continuare ‘Părinţii sunt primele și cele mai importante exemple de viaţă pentru copii’
Duceţi copiii de timpuriu la Biserică !

Dragi părinţi, să ştiţi cădacă vă veți duce copiii de timpuriu la Biserică, la Sfântul Potir, aceasta va pune o temelie trainică pentru zidirea vieţii lor de mai târziu. Cu timpul, în ei se va naşte nevoia să meargă mai des la slujbele bisericeşti.
Citește în continuare ‘Duceţi copiii de timpuriu la Biserică !’
Tainele lumii se descriu prin arte, iar sentimentul tainei, dintr-o curată necunoaştere, îl percepem simplu. Constantin Brâncuşi vorbeşte despre un sentiment al jocului şi al copilăriei în simţirea artei şi a tainelor sale. Taina Sfintei Împărtăşanii, ca de altfel toate Tainele Bisericii, se află deasupra ştiinţelor şi artelor. Este foarte bine că nu intră în algoritmi ai logos-ului omenesc.
Citește în continuare ‘Lăsaţi copiii să vină la Sfânta Împărtăşanie !’
Să păstrăm aprinsă candela conştiinţei
Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. Matei 25, 1-13
Citește în continuare ‘Să păstrăm aprinsă candela conştiinţei’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-30
Apostolul Zilei: 2017-09-30

Citește în continuare ‘Semnificația rugăciunilor citite la Sfântul Maslu’
Una dintre primele prefigurări sau tipuri ale Mariei, Maica Domnului, este Eva, pe care Dumnezeu a creat-o pentru a-i fi parteneră şi ajutor lui Adam în Grădina Edenului (Facere 2, 21-25). Scriitorii creştini din secolul al II-lea, în special Irineu al Lyonului, au fost primii care au scos in evidenţă paralelele dintre Eva şi Maria: dacă prima a ales să nu-L asculte pe Dumnezeu, ultima s-a supus cuvântului Său. Mai mult, dacă Eva a ajutat la căderea din har a neamului omenesc, introducând moartea în lume prin neascultarea ei, Maria a ajutat la restaurarea acestui har originar, născându-L pe Hristos, Cel care ne dăruieşte viaţa veşnică. Eva, mama tuturor celor vii, este luată din trupul lui Adam. Noul Adam (Hristos) este luat din trupul Mariei, Maica Vieţii. Irineu este de părere că atât Eva, cât şi Maria erau fecioare: această realitate implică o stare de integritate fizică şi spirituală, dar şi potenţialul de a spori.
Citește în continuare ‘Liberul-arbitru: un dar atât pentru Eva, cât și pentru Maica Domnului’
La Facerea 3, 20, Septuaginta traduce numele ebraic „Eva” literal prin „viaţă” (ζωή): „Şi a pus Adam femeii sale numele, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”. Clement Alexandrinul (secolul al II-lea) tâlcuieşte astfel acest pasaj: Femeia care a început fărădelegea a fost numită „Viaţă” pentru că este responsabilă pentru şirul celor care s-au născut şi au păcătuit. Astfel, ea a devenit mama şi a celor drepţi, şi a celor nedrepţi. Fiecare dintre noi se dovedeşte a fi drept sau de bunăvoie se arată neascultător. Cu alte cuvinte, precum ne spun Scriptura şi Părinţii, Eva a devenit mama biologică a neamului omenesc. Chiar dacă acceptăm sau nu acest termen literal, putem înţelege implicaţiile lui în ceea ce priveşte o moştenire comună. Această moştenire include o origine nobilă, de vreme ce Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26) şi ne-a dat, prin urmare, voinţă neîngrădită [liber arbitru]. Însă fiecare dintre noi are capacitatea de a săvârşi fapte bune sau rele. Povestea tragică a neamului omenesc, aşa cum o citim în Vechiul Testament, dă mărturie neîncetat despre eşecul lui Israel de a-şi ţine făgăduinţa sa iniţială sau de a păzi legământul său cu Dumnezeu.
Citește în continuare ‘De ce o numim „Maica Vieţii” pe Fecioara Maria’
„Pocăiţi-vă”este cuvântul ce începe propovăduirea Domnului şi, prin acest cuvânt, Domnul cere nu numai ispăşirea nedreptăţilor făcute faţă de semenii noştri, ci şi o schimbare din temelie a vieţii noastre, o înnoire a duhului nostru. „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15) este glasul dumnezeiesc ce răsună peste veacuri, chemând la mântuire sufletele noastre. Fără pocăinţă adevărată, cuvântul sfânt nu rodeşte în sufletele noastre.
Citește în continuare ‘Doamne, iartă-mă! ‒ de ce e atât de importantă pocăința ?’
În loc să paralizezi de deznădejde, mai bine să îţi pregăteşti inima pentru nevoinţe ascetice, învăţând din căderea de faţă o lecţie de smerenieşi avertismentul de a nu păşi prin locuri lunecoase, unde inevitabil vei cădea. Dacă nu striveşti păcatul prin pocăinţăsinceră, atunci prinzând cât de cât putere înăuntrul tău te va târî fără putinţă de scăpare în adâncul mării păcatului. Păcatul te va stăpâni şi vei fi nevoit să o iei iar de la capăt, de la prima luptă. Însă Dumnezeu ştie dacă acest lucru va mai fi posibil. Poate că, încredinţându-te păcatului, vei trece dincolo de hotarul convertirii tale şi nu vei mai găsi nici măcar un adevăr care să-ţi zguduie şi să-ţi străpungă inima. Poate nu ţi se va mai da harul. Atunci vei fi socotit deja printre cei osândiţi la chinurile veşnice.
Citește în continuare ‘Striveşte păcatul prin pocăinţă sinceră !’
„Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic e cea care mă învață”
Cum să trăim viața în Hristos

În ultimii ani am fost martorii multor crize atât în Europa, cât şi în lume.
Citește în continuare ‘Biserica, spaţiu al vindecării şi comuniunii’
Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus. Marcu 12, 1-12
Citește în continuare ‘Să fim lucrători vrednici în via lui Dumnezeu !’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-29
Apostolul Zilei: 2017-09-29
Scriptura dezvăluie pogorământul cel veşnic, mântuitor pentru omenire, împlinit în Taina Întrupării, Pătimirii şi Învierii lui Hristos. Această revelaţie a fost prefigurată în Vechiul Testament, dar împlinită în cel Nou. Este mijlocită de scriitori precum Moise, Evangheliştii şi învăţători apostolici, ca Pavel, şi este interpretată cu ajutorul Duhului Sfânt. Miezul acestei revelaţii este Hristos, Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu: conform Părinţilor, creştinii pot înţelege semnificaţia Scripturii doar dacă o citesc în calitate de membri ai trupului lui Hristos, luminaţi de „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Dacă citim Scripturile din această perspectivă, devine limpede faptul că Maria, Fecioara şi Maica Domnului, are un rol esenţial în Întruparea lui Hristos. Ea este „pământul” sau „materia” care va zămisli – după ce „puterea Celui Preaînalt” o va fi umbrit (Luca 1, 35) – un Nou Adam (Hristos) şi o nouă creaţie. Acceptând de bunăvoie mesajul Arhanghelului Gavriil şi consimţind voii lui Dumnezeu, Maria şterge păcatul originar al Evei: neascultarea.
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-28
Apostolul Zilei: 2017-09-28

Citește în continuare ‘În rugăciune avem nevoie de nădejde și de smerenie’
De ce a mai creat Dumnezeu lumea dacă deja crease lumea nevăzută, cerurile, unde îngerii Îl slăveau? La ce l-a mai creat pe om, dacă știa că va cădea în păcat? Dacă omul nu mai cădea în păcat, Îl mai trimitea pe Mântuitorul Hristos în lume?
Citește în continuare ‘Fiecare om e un oaspete al lui Dumnezeu în lume’
Și credința e tot un dar de la Dumnezeu
Vreau să mă liniștesc
Disponibilitatea este unul dintre cuvintele-cheie ale vieții duhovnicești. Trebuie să fii disponibil pentru chemarea Domnului, iar aici este mereu prezent exemplul lui Avraam, dar și al avvei Arsenie. Amândoi se pun în mișcare la cuvântul lui Dumnezeu fără să ezite și fără să amâne. Trebuie să fii disponibil pentru cel de lângă tine, să fii atent și deschis la nevoile lui.
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. Marcu 11, 22-26
Citește în continuare ‘Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile nemăsurate’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-27
Apostolul Zilei: 2017-09-27
Întru necaz m-ai scos la loc larg, nu a zis făcut-ai să treacă necazul, nicimi-ai ridicat ispitele, ci le-ai lăsat să stea, dar m-ai scos pe mine la lărgime. Se arată aici înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, nu numai când ne izbăveşte de necazuri, ci când ne dă şi uşurinţă în a le răbda, atunci când ele persistă.
Citește în continuare ‘Când se arată, mai ales, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu ?’
Ne apropiem de începutul lui Brumărel, care ne aduce imaginea tot mai expresivă a toamnei, ce-și începe domnia cu adevărat, colorând în bine cunoscutele-i pasteluri natura întreagă, în timp ce nori învălmășiți, ce scutură ploi molcome, își fac apariția tot mai des pe cerul odinioară înfierbântat, scorojindu-i albastrul sidefat spre a-l îmbrăca în plumburiul bacovian.
Citește în continuare ‘Toamnă binecuvântată sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu’
Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. Marcu 11, 11-23
Citește în continuare ‘„Casa Mea casă de rugăciune se va chema !”’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-26
Apostolul Zilei: 2017-09-26
Orice om tânjește să fie înțeles, dar se simte înțeles numai de cel care îi remarcă și îi vorbește de calitățile sale ascunse, pe care alții nu i le observă. A vedea calitățile ascunse, însă, este o însușire a celor care au un exercițiu spiritual permanent, la care nu se poate ajunge fără darul lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Dragostea înseamnă să fii aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalți’
Civilizație și liniștire
În urmă cu aproape 150 de ani, scriitorul rus F.M. Dostoievski afirma prin gura personajului Lebedev din romanul „Idiotul”, cu ocazia unei discuții legate de apariția rețelei de căi ferate în societatea acelor vremuri: „Omenirea devine prea zgomotoasă și prea industrială în detrimentul liniștii sale spirituale”. Această observație a cunoscutului romancier a fost făcută în zorii industrializării, atunci când tehnologia modernă pe care astăzi o întâlnim la fiecare pas se afla încă în fașă. Dar chiar și în acea vreme el a reușit să sesizeze că prin orice înlesnire tehnologică omul pierde ceva într-o altă latură, și anume în cea spirituală. De asemenea, duhul adus de tehnologie este potrivnic vieții trăite în mediul natural dăruit omului de Creator și cu atât mai mult acelei stări de liniște, despre care Sfântul Paisie Aghioritul spune că este „rugăciune tainică”.
Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52
Citește în continuare ‘Speranța vindecării a născut credința în Domnul Hristos’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-25
Apostolul Zilei: 2017-09-25
R. Rădulescu: Părinte Constantin Coman, două corăbii pline cu peşti pe un lac care fusese, să zicem aşa, sterp, înainte cu câteva ore. Două corăbii pline cu peşte, în faţa cărora omul pescar reacţionează, aş spune eu, aparent straniu! În loc să fie captivat de abundenţa peştelui, Îl roagă pe Cel prin care îi vine abundenţa, adică pe Iisus, să plece de la el. În loc să-L ţină mai mult, ca pe un loz câştigător, el Îl alungă. De ce reacţionează Petru astfel, pentru că despre el este vorba, despre Simon pescarul. Cum să înţelegem reacţia lui Petru?
Citește în continuare ‘Chemarea lui Dumnezeu si raspunsul oamenilor’
Citește în continuare ‘Părintele Cleopa: „Dumnezeu ne cheamă în multe feluri”’
Sfânta Evanghelie de astăzi ne înfățișează din nou întâmplarea cu alegerea celor dintâi Apostoli ai Domnului: Petru (numit mai înainte Simon) și Andrei, fiii lui Iona, Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu. Ei au fost cei dintâi chemați la slujba apostoliei.
Citește în continuare ‘Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii – Pescuirea minunată’
Ascultarea de Domnul și rodul ei bogat
În vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El. Luca 5, 1-11
Citește în continuare ‘Ascultarea de Domnul și rodul ei bogat’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-24
Apostolul Zilei: 2017-09-24
Sfânta Scriptură spune: „Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă ca mâna lor”(Pilde 14, 1), iar poporul nostru spune din experienţă: „Femeia ţine casa”. De ce? Ce are special femeia, şi bărbatul nu? Dumnezeu a dăruit-o cu astfel de „arme” (iubire şi gingăşie), pe care, atunci când le foloseşte, îl robeşte, îl înmoaie pe bărbatul ei, oricât de barbar ar fi.
Citește în continuare ‘Iubirea și gingășia sunt „armele” fiecărei soții’
De curând revenit în Iaşi, am acceptat fără să stau pe gânduri invitaţia de a participa la o dezbatere găzduită de Ateneul din Tătăraşi şi organizată de Asociaţia Familiilor Tinereşi alte câteva ONG-uri, pe tema „Complementaritatea rolurilor în familie”. Un subiect provocator şi de strictă actualitate. Nu spunem ceva nou când afirmăm că, şi din această perspectivă – a rolurilor distincte, dar complementare –, este ideal ca orice copil să fie crescut de ambii părinţii biologici, tată şi mamă, în cadrul unei căsnicii funcţionale, armonioase. Nu întotdeauna stau lucrurile aşa în realitate, într-adevăr, dar asta nu schimbă cu nimic formula ideală. De aceea există idealuri, să tindem mereu către ele. De exemplu, unele state au legiferat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi au permis acestor cupluri să înfieze copii. Toată lumea vorbeşte despre „dreptul” celor doi sau două de a avea copii, ignorând dreptul firesc al acestora din urmă de a avea şi mamă, şi tată. Nu cred că există astăzi vreun studiu de specialitate din psihologie sau din pedagogie care să susţină că ideal pentru un copil este să fie crescut de doi bărbaţi sau de două femei. Deşi, la cum evoluează lucrurile, te poţi aştepta la orice, inclusiv la măsluirea grosolană a unor fapte în numele corectitudinii politice. În orice caz, nu trebuie să fii specialist în creşterea copiilor. Bunul simţ îţi spune că nimic nu poate suplini în viaţa unui copil prezenţa simultană a mamei şi a tatălui. Iar cel ce nu acţionează în virtutea acestui deziderat, nu susţine, de fapt, „interesul superior al copilului”, copil pe care îl reduce la nivelul unui obiect bun de împlinit dorinţele celor ce vor să se joace „de-a mama şi de-a tata”.
Citește în continuare ‘Ce poate fi mai bun pentru un copil decât să aibă un tată şi o mamă ?’

Citește în continuare ‘Bunătatea femeii topeşte inima soțului său’
Căsătoria, așezământ dumnezeiesc
Unicitatea relației umane de dragoste curată dintre un el și o ea, descrisă magistral prin misterul poetic al Sfintei Scripturi în Cântarea Cântărilor și, de altfel, cântată în diverse moduri de către omenire dintotdeauna, în toate locurile și timpurile, ca o reminiscență ancestrală a străfundurilor sufletului zidit, conform credinței creștine – dimpreună cu trupul – „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, nu ține doar de o opțiune la dispoziția omului, într-un plan mai degrabă etic sau social, și eventual codificată la nivel juridic într-un mod conform convingerilor proprii, ci ea reprezintă, pe lângă toate acestea, și o realitate profund ontologică, având resorturi dincolo de deliberare conștientă sau voință lucidă. În fond, iubirea survine, cheamă, atrage și se impune atât de diafan, încât scapă răcelii unei reflecții lucide, dar nu se confundă nici cu atitudinea laxistă, scăpată de sub orice control, față de patimile proprii sau ale altora.
Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Matei 24, 34-44
Citește în continuare ‘Judecata trebuie aşteptată cu speranţă în milostivirea lui Dumnezeu’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-23
Apostolul Zilei: 2017-09-23


Citește în continuare ‘Cele două virtuţi care ucid mândria şi egoismul: smerenia şi iubirea’
În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici în pustie. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răspuns-au Lui: şapte. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus mulţimii înainte. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei. Marcu 8, 1-10
Citește în continuare ‘Dumnezeu nu încurajează lenea şi comoditatea’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-22
Apostolul Zilei: 2017-09-22

Citește în continuare ‘Trei lucruri pe care le poți învăța de la un izvor’
Umilinţa întăreşte credinţa
Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise. Marcu 7, 24-30
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-21
Apostolul Zilei: 2017-09-21
Este cunoscut faptul că în epoca mai veche această expresie, imitarea lui Hristos [μίμησις Θεοῦ, Ιmitatio Christi], nu se arată cu atâta claritate în limba Părinților. Și aceasta, fie din pricina unei acribii teologice apofatice, fie pentru diferențierea de tradiția bisericească apuseană, fără ca aceasta să însemne că și practic a lipsit imitarea îndeaproape a vieții pilduitoare și atotvirtuoase a Domnului nostru. Exemplul lui Moise la rug, unde din evlavie și-a reținut privirea să se înalțe pe când vorbea cu Dumnezeu, a fost hotărâtor poate pentru Părinți: „Dar Moise și-a întors fața lui, căci se sfia să privească înaintea lui Dumnezeu”.
Citește în continuare ‘Imitarea lui Hristos sau despre a umbla pe urmele Lui’
Suntem angrenați într-o lume de emoții, care în mod evident sunt mult mai puternice decât rațiunea. Un hățiș de ură, nevoi, dragoste, așteptări. În această junglă este prea puțin loc petru libertate. La avva Macarie Egipteanul a venit un frate să-i ceară un cuvânt. Iar bătrânul l-a supus la un exercițiu puțin neobișnuit. L-a trimis în două rânduri în cimitir, o dată să certe morții, iar a doua oară să îi laude. Apoi i-a zis: „Ai văzut, așadar, cât i-ai certat și cât i-ai lăudat, iar ei nu ți-au spus nimic. La fel și tu, dacă vrei să te mântuiești, fii mort, neluând în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum morții. Astfel vei putea să te mântuiești”.
Citește în continuare ‘Nu lua în seamă nedreptatea și nici lauda’
Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24
Citește în continuare ‘„Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască”’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-20
Apostolul Zilei: 2017-09-20
O parte însemnată a stărilor depresive sunt urmare a felului păcătos de viață, urmare a acțiunii distructive a păcatului asupra sufletului omenesc. Biserica privește bolile psihice ca pe una din manifestarile generate de către păcat a naturii umane. Întristarea este amărăciunea, mâhnirea, curmarea nădejdii în Dumnezeu, îndoirea de făgăduințele dumnezeiești, nemulțumirea față de Dumnezeu, pentru cele ce se întâmpla, puținătatea de suflet, nerăbdarea, nemustrarea de sine, supărarea ținută împotriva aproapelui, cârtirea, lepădarea de crucea propriului destin, încercarea de a te cobori după ea.
Citește în continuare ‘Depresia – o boală care te condamnă să suferi în tăcere !’
Hrana sufletului este chiar smerenia
Hrana care întreţine viaţa duhovnicească sunt faptele săvârsite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuţi. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuieşte şi faptele, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Hrana sufletului este chiar smerenia’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-19
Apostolul Zilei: 2017-09-19
Tinerețea înseamnă libertate
Pentru orice ochi, oricât de puțin experimentat, este evident că lumea ce cade sub incidența simțurilor nu stagnează deloc. Fie că în acest caz vorbim despre devenire, fie despre evoluție, fie despre curgerea heraclitiană, lumea se schimbă necontenit. Expresia văzută a ceea ce noi numim „lume”, mai ales în modernitate, trece prin transformări spectaculoase. La fel și oamenii, mai cu seamă tinerii.
Asumarea crucii ne uneşte cu Hristos
„Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci ne arată, prin Evanghelia sa, că asumarea crucii este calea mântuirii în Hristos”, a subliniat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în predica rostită ieri, 17 septembrie 2017, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.
Citește în continuare ‘Asumarea crucii ne uneşte cu Hristos’
Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. Marcu 6, 54-56 şi 7, 1-8
Citește în continuare ‘Formalismul şi exaltările de moment năruie frumuseţea vieţii creştine’
EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-18
Apostolul Zilei: 2017-09-18
Purtarea crucii
„Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să-Mi urmeze” (Marcu 8, 34).
“Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34)
Citește în continuare ‘Cuvant la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci’
„Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Mc. 8, 35).
Citește în continuare ‘Predică la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci’
Fiecare trebuie să-și urce Golgota
Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-38 și 9, 1
Comentarii recente