Părintele Arsenie Papacioc povestește într-unul din interviurile acordate o întâmplare petrecută cu cineva care se ruga cu multă râvnă Maicii Domnului să devină și ocrotitoarea și maica lui. „Fii maica mea, Sfântă Marie!”, implora omul necăjit că nu are nici un sprijin ceresc. Maica Domnului i-a răspuns rugăciunii în cuvinte scurte: „Arată-te a-mi fi mie fiu. Astfel, eu voi fi și maica ta”.
Arhivă pentru 6 septembrie 2017
Mâinile Maicii Domnului
Dragostea și mânia
Părinții pustiei au avut marea calitate de a-și urmări cu multă atenție mișcările lăuntrice. De aici se nasc multe dintre observațiile fine pe care le găsim în textele patristice și ale asceților din deșert. Când vedem pe cineva că greșește, impulsul aproape natural este să îi atragem atenția sau chiar să îl certăm. Există o întreagă istorie a unui creștinism încruntat, care bombăne la adresa întregii lumi, acreala unei morale a respectării cu strictețe a regulilor, situații în care singura bucurie este observarea greșelilor celorlalți și îndreptarea lor războinică și chiar răutăcioasă. Există o oarecare plăcere ascunsă în această atitudine de justițiar, însă plăcerea aceasta nu are nimic de dorit în ea.
Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun? Marcu 4, 35-41
Citește în continuare ‘În furtună fiind, corabia era cârmuită de Mântuitorul’
Comentarii recente