Mâinile Maicii Domnului

Părintele Arsenie Papacioc povestește într-unul din interviurile acordate o întâmplare petrecută cu cineva care se ruga cu multă râvnă Maicii Domnului să devină și ocrotitoarea și maica lui. „Fii maica mea, Sfântă Marie!”, implora omul necăjit că nu are nici un sprijin ceresc. Maica Domnului i-a răspuns rugăciunii în cuvinte scurte: „Arată-te a-mi fi mie fiu. Astfel, eu voi fi și maica ta”.

Dragostea și mânia

Părinții pustiei au avut marea calitate de a-și urmări cu multă atenție mișcă­rile lăuntrice. De aici se nasc multe dintre observațiile fine pe care le găsim în textele patristice și ale asceților din deșert. Când vedem pe cineva că greșește, impulsul aproape natural este să îi atragem atenția sau chiar să îl certăm. Există o întreagă istorie a unui creștinism încruntat, care bombăne la adresa întregii lumi, acreala unei morale a respectării cu strictețe a regulilor, situații în care singura bucurie este observarea greșelilor celorlalți și îndreptarea lor războinică și chiar răutăcioasă. Există o oarecare plăcere ascunsă în această atitudine de justițiar, însă plăcerea aceasta nu are nimic de dorit în ea.

În furtună fiind, corabia era cârmuită de Mântuitorul

Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun? Marcu 4, 35-41

EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-06

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 35-41)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „să trecem pe ţărmul celălalt“. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie aşa cum era; că erau şi alte corăbii cu El. Şi s’a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, Ţie nu-Ţi este grijă că pierim?“ Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi i-a spus mării: „Taci! potoleşte-te!“ Şi vântul a încetat şi s’a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Încă n’aveţi credinţă?“ Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?“

Apostolul Zilei: 2017-09-06

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XIII, 3-13)

raţilor, voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi, căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!