Rugul Aprins – Icoana Maicii Domnului

Rugul Aprins trimite la un eveniment din Vechiul Testament, preinchipuind insa una dintre tainele lui Dumnezeu ce aveau sa se petreaca in Noul Testament. Moise vede o lucrare a lui Dumnezeu – un rug arzand si nemistuindu-se – iar noi vedem in aceasta pe Maica Domnului, care a primit in pantecele ei pe Creatorul tuturor, pe Cel necuprins nici macar cu mintea. Pamantul a primit focul dumnezeiesc si nu s-a risipit, omul l-a primit pe Dumnezeu si nu s-a ars, Maica Domnului l-a zamislit pe Hristos, prin lucrarea Duhului Sfant.

Curatirea de ganduri

La început, curăţirea are o orientare morală.

Invatamantul, intre traditie si modernitate

In slujba Te Deum-ului savarsita la inceputul anului scolar si universitar se rostesc in cadrul ecteniei urmatoarele: „pentru ca sa trimita asupra scolarilor duhul intelepciunii si al intelegerii si sa le deschida mintea si cugetul si sa le lumineze inima lor spre primirea invataturilor celor bune. Pentru ca prin intelepciune, viata buna si dreapta credinta, sa fie ei bucurie si mangaiere parintilor lor si intarire Bisericii noastre Ortodoxe” si „inca ne rugam ca Domnul Dumnezeu sa insufle acestor scolari duhul cel bun care povatuieste pe calea cea dreapta si aduce spor de intelepciune, de stiinta si de toate faptele cele bune, spre slava preasfantului Sau nume; sa le daruiasca sanatate si zile indelungate spre intarirea Bisericii Sale si a tarii lor.” In ce masura putem vorbi in conditiile contemporane ale invatamantului actual de primirea unor invataturi bune pentru intarirea Bisericii noastre ortodoxe? Pentru a schita o tentativa de raspuns vom recurge la o sumara evaluare a relatiei dintre traditie si modernitate in cadrul invatamantului din perspectiva raportului dintre Biserica si Stat.

O peregrinare curioasă

Nu poți, oricât ai vrea, să nu observi profilul lumii în care trăiești, nu poți să nu-i sesizezi îndemnurile, cel mai adesea subliminale și, mai ales, nu poți să spui că nu-i adulmeci duhul dominant și că nu vezi încotro mână „evoluția” civilizației moderne. Iar când compari vremurile noastre cu „întunecata” cultură medievală, realizezi și cât de departe ne aflăm, spre pildă, de îndemnurile foarte clare ale Părinților despre paza simțu­rilor. Noi, cei de astăzi, nu doar că nu mai concepem să le păzim, ci le bombardăm de-a dreptul sau suntem stimulați să le bombardăm, pentru că piața ne livrează toate mijloacele hipnotice necesare prin care să ne suprasaturăm simțurile. Adică, ne ajută să devenim dependenți cu orice preț. Dacă nu de una, sigur de alta. Ne ajută, de fapt, să creăm cu propria mână niște ziduri cât mai dense între noi și adevăr, să rămânem cu mintea întunecată și confuză, să nu ne dumirim vreodată ce înseamnă Dumnezeu sau salvarea sufletului. Să avem impresia că gândim, dar în realitate să vegetăm. Adică, să ne aflăm în acea stare în care să nu poată locui în noi harul. Numai că harul este singurul ce ne poate aduce împlinirea cea mult căutată. Iar „fără harul Sfântului Duh”, zicea Gheron Iosif Isihastul, „nu suntem decât niște făpturi netrebnice”.

Să îndrăznim cu credință pentru a afla vindecare

Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală. Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine? Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul; Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta! Marcu 5, 24-34

EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-11

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 24-34)

n vremea aceea Îl urma pe Iisus mulţime multă şi-L îmbulzea. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s’a atins de haina Lui; că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s’a vindecat de boală. Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s’a atins de hainele Mele?“ Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s’a atins de Mine?…“. Şi El se uita împrejur s’o vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“

Apostolul Zilei: 2017-09-11

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (II, 11-16)

raţilor, când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.