
Nu poți, oricât ai vrea, să nu observi profilul lumii în care trăiești, nu poți să nu-i sesizezi îndemnurile, cel mai adesea subliminale și, mai ales, nu poți să spui că nu-i adulmeci duhul dominant și că nu vezi încotro mână „evoluția” civilizației moderne. Iar când compari vremurile noastre cu „întunecata” cultură medievală, realizezi și cât de departe ne aflăm, spre pildă, de îndemnurile foarte clare ale Părinților despre paza simțurilor. Noi, cei de astăzi, nu doar că nu mai concepem să le păzim, ci le bombardăm de-a dreptul sau suntem stimulați să le bombardăm, pentru că piața ne livrează toate mijloacele hipnotice necesare prin care să ne suprasaturăm simțurile. Adică, ne ajută să devenim dependenți cu orice preț. Dacă nu de una, sigur de alta. Ne ajută, de fapt, să creăm cu propria mână niște ziduri cât mai dense între noi și adevăr, să rămânem cu mintea întunecată și confuză, să nu ne dumirim vreodată ce înseamnă Dumnezeu sau salvarea sufletului. Să avem impresia că gândim, dar în realitate să vegetăm. Adică, să ne aflăm în acea stare în care să nu poată locui în noi harul. Numai că harul este singurul ce ne poate aduce împlinirea cea mult căutată. Iar „fără harul Sfântului Duh”, zicea Gheron Iosif Isihastul, „nu suntem decât niște făpturi netrebnice”.
Citește în continuare ‘O peregrinare curioasă’
Comentarii recente