Citește în continuare ‘Cum să fac față provocărilor și dezamăgirilor vieții contemporane ?’
Arhivă pentru 20 septembrie 2017
Este cunoscut faptul că în epoca mai veche această expresie, imitarea lui Hristos [μίμησις Θεοῦ, Ιmitatio Christi], nu se arată cu atâta claritate în limba Părinților. Și aceasta, fie din pricina unei acribii teologice apofatice, fie pentru diferențierea de tradiția bisericească apuseană, fără ca aceasta să însemne că și practic a lipsit imitarea îndeaproape a vieții pilduitoare și atotvirtuoase a Domnului nostru. Exemplul lui Moise la rug, unde din evlavie și-a reținut privirea să se înalțe pe când vorbea cu Dumnezeu, a fost hotărâtor poate pentru Părinți: „Dar Moise și-a întors fața lui, căci se sfia să privească înaintea lui Dumnezeu”.
Citește în continuare ‘Imitarea lui Hristos sau despre a umbla pe urmele Lui’
Suntem angrenați într-o lume de emoții, care în mod evident sunt mult mai puternice decât rațiunea. Un hățiș de ură, nevoi, dragoste, așteptări. În această junglă este prea puțin loc petru libertate. La avva Macarie Egipteanul a venit un frate să-i ceară un cuvânt. Iar bătrânul l-a supus la un exercițiu puțin neobișnuit. L-a trimis în două rânduri în cimitir, o dată să certe morții, iar a doua oară să îi laude. Apoi i-a zis: „Ai văzut, așadar, cât i-ai certat și cât i-ai lăudat, iar ei nu ți-au spus nimic. La fel și tu, dacă vrei să te mântuiești, fii mort, neluând în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum morții. Astfel vei putea să te mântuiești”.
Citește în continuare ‘Nu lua în seamă nedreptatea și nici lauda’
Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24
Citește în continuare ‘„Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască”’
Comentarii recente