Maica Domnului – o legătură concretă între lumea dumnezeiască şi lumea creată

Scriptura dezvăluie pogorământul cel veşnic, mântuitor pentru omenire, împlinit în Taina Întrupării, Pătimirii şi Învierii lui Hristos. Această revelaţie a fost prefigurată în Vechiul Testament, dar împlinită în cel Nou. Este mijlocită de scriitori precum Moise, Evangheliştii şi învăţători apostolici, ca Pavel, şi este interpretată cu ajutorul Duhului Sfânt. Miezul acestei revelaţii este Hristos, Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu: conform Părinţilor, creştinii pot înţelege semnificaţia Scripturii doar dacă o citesc în calitate de membri ai trupului lui Hristos, luminaţi de „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Dacă citim Scripturile din această perspectivă, devine limpede faptul că Maria, Fecioara şi Maica Domnului, are un rol esenţial în Întruparea lui Hristos. Ea este „pământul” sau „materia” care va zămisli – după ce „puterea Celui Preaînalt” o va fi umbrit (Luca 1, 35) – un Nou Adam (Hristos) şi o nouă creaţie. Acceptând de bunăvoie mesajul Arhanghelului Gavriil şi consimţind voii lui Dumnezeu, Maria şterge păcatul originar al Evei: neascultarea.

Un necredincios mereu va avea întrebări la care nu va găsi răspuns

Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni – se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. Marcu 11, 27-33

EVANGHELIA ZILEI: 2017-09-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VI, 12-19)

n vremea aceea Iisus a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Şi când s’a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu, pe Matei şi pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, pe Iuda al lui Iacob şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător. Şi coborând împreună cu ei, a stat într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca.

Apostolul Zilei: 2017-09-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 14-17)

raţilor, să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor.