Rânduiala Tainei Sfântului Maslu, ca parte văzută, constă în rugăciunile pentru sfințirea untdelemnului, ungerea celor bolnavi cu acesta, citirea celor șapte fragmente de Apostol și de Evanghelie, rugăciunile de iertare și de vindecare, iar ca parte nevăzută, constă în iertarea de păcate, deci vindecarea sufletului.Citește în continuare ‘Semnificația rugăciunilor citite la Sfântul Maslu’
Una dintre primele prefigurări sau tipuri ale Mariei, Maica Domnului, este Eva, pe care Dumnezeu a creat-o pentru a-i fi parteneră şi ajutor lui Adam în Grădina Edenului (Facere 2, 21-25). Scriitorii creştini din secolul al II-lea, în special Irineu al Lyonului, au fost primii care au scos in evidenţă paralelele dintre Eva şi Maria: dacă prima a ales să nu-L asculte pe Dumnezeu, ultima s-a supus cuvântului Său. Mai mult, dacă Eva a ajutat la căderea din har a neamului omenesc, introducând moartea în lume prin neascultarea ei, Maria a ajutat la restaurarea acestui har originar, născându-L pe Hristos, Cel care ne dăruieşte viaţa veşnică. Eva, mama tuturor celor vii, este luată din trupul lui Adam. Noul Adam (Hristos) este luat din trupul Mariei, Maica Vieţii. Irineu este de părere că atât Eva, cât şi Maria erau fecioare: această realitate implică o stare de integritate fizică şi spirituală, dar şi potenţialul de a spori.
Citește în continuare ‘Liberul-arbitru: un dar atât pentru Eva, cât și pentru Maica Domnului’
La Facerea 3, 20, Septuaginta traduce numele ebraic „Eva” literal prin „viaţă” (ζωή): „Şi a pus Adam femeii sale numele, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”. Clement Alexandrinul (secolul al II-lea) tâlcuieşte astfel acest pasaj: Femeia care a început fărădelegea a fost numită „Viaţă” pentru că este responsabilă pentru şirul celor care s-au născut şi au păcătuit. Astfel, ea a devenit mama şi a celor drepţi, şi a celor nedrepţi. Fiecare dintre noi se dovedeşte a fi drept sau de bunăvoie se arată neascultător. Cu alte cuvinte, precum ne spun Scriptura şi Părinţii, Eva a devenit mama biologică a neamului omenesc. Chiar dacă acceptăm sau nu acest termen literal, putem înţelege implicaţiile lui în ceea ce priveşte o moştenire comună. Această moştenire include o origine nobilă, de vreme ce Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26) şi ne-a dat, prin urmare, voinţă neîngrădită [liber arbitru]. Însă fiecare dintre noi are capacitatea de a săvârşi fapte bune sau rele. Povestea tragică a neamului omenesc, aşa cum o citim în Vechiul Testament, dă mărturie neîncetat despre eşecul lui Israel de a-şi ţine făgăduinţa sa iniţială sau de a păzi legământul său cu Dumnezeu.
Citește în continuare ‘De ce o numim „Maica Vieţii” pe Fecioara Maria’
„Pocăiţi-vă”este cuvântul ce începe propovăduirea Domnului şi, prin acest cuvânt, Domnul cere nu numai ispăşirea nedreptăţilor făcute faţă de semenii noştri, ci şi o schimbare din temelie a vieţii noastre, o înnoire a duhului nostru. „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15) este glasul dumnezeiesc ce răsună peste veacuri, chemând la mântuire sufletele noastre. Fără pocăinţă adevărată, cuvântul sfânt nu rodeşte în sufletele noastre.
Citește în continuare ‘Doamne, iartă-mă! ‒ de ce e atât de importantă pocăința ?’
În loc să paralizezi de deznădejde, mai bine să îţi pregăteşti inima pentru nevoinţe ascetice, învăţând din căderea de faţă o lecţie de smerenieşi avertismentul de a nu păşi prin locuri lunecoase, unde inevitabil vei cădea. Dacă nu striveşti păcatul prin pocăinţăsinceră, atunci prinzând cât de cât putere înăuntrul tău te va târî fără putinţă de scăpare în adâncul mării păcatului. Păcatul te va stăpâni şi vei fi nevoit să o iei iar de la capăt, de la prima luptă. Însă Dumnezeu ştie dacă acest lucru va mai fi posibil. Poate că, încredinţându-te păcatului, vei trece dincolo de hotarul convertirii tale şi nu vei mai găsi nici măcar un adevăr care să-ţi zguduie şi să-ţi străpungă inima. Poate nu ţi se va mai da harul. Atunci vei fi socotit deja printre cei osândiţi la chinurile veşnice.
Citește în continuare ‘Striveşte păcatul prin pocăinţă sinceră !’
Al lui Neofit, preotul monah și zăvorâtul, despre Duhul Sfânt și la Sfânta Cincizecime
Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă.
În ultimii ani am fost martorii multor crize atât în Europa, cât şi în lume.
Citește în continuare ‘Biserica, spaţiu al vindecării şi comuniunii’
Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus. Marcu 12, 1-12
Citește în continuare ‘Să fim lucrători vrednici în via lui Dumnezeu !’
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea a stat Iisus într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca. Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer;. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 17-25) |
 raţilor, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente