Viața creștină presupune un efort îndelungat, constant, e o cursă de rezistență, un maraton, și nu un șir de sprinturi. Uneori însă deznădejdea se naște din faptul că punem asupra noastră poveri prea mari înainte de vreme; că ne trezim sub tirania unor legi care sufocă orice urmă de libertate. Avva Pafnutie își amintește într-o apoftegmă din Patericul egiptean un sfat primit de la Avva Macarie Egipteanul: „Odată, l-am rugat pe părintele meu să-mi spună un cuvânt. El mi-a zis «Să nu faci rău nimănui și să nu judeci pe nimeni. Păzește aceste porunci și te vei mântui»”.
Regula pe care i-o trasează Avva Macarie lui Pafnutie în mod sigur nu este una absolută, aplicabilă ca atare tuturor. În schimb, această regulă stabilește cu discernământ un minim, care îți arată dragostea lui Dumnezeu și care te poate umple de nădejde. Macarie nu este singurul care gândește în acești termeni. Mult mai aproape de noi, părintele Arsenie Papacioc, în vremea comunismului, când a spovedit un ofițer de Securitate, i-a dat un sfat care reduce mult exigențele vieții creștine, dar nu le anulează: „Nu face tot răul pe care îl poți face”. Acesta este un prim pas, care, pus în practică mereu, ajunge să producă în timp schimbări radicale. O scenă similară se găsește și în filmul rusesc „Insula” („Ostrov”), în care personajul principal, părintele Anatolie, chiar înainte de moarte este întrebat de un călugăr din obște cum să trăiască. Bătrânul pe când se așeza în sicriu, îi spune cu blândețe: „Trăiește cum poți, numai încearcă să nu păcătuiești prea mult”.
Citește în continuare ‘Nu judeca și nu face rău’
Comentarii recente