Prin tăcerea inimii, Maica Domnului L-a auzit pe Dumnezeu

„Isihia, liniştea sau tăcerea inimii nu este practic altceva decât atitudinea de a asculta cu maximă atenţie.” Fecioara Maria, în tăcerea ei, a ascultat cuvântul lui Dumnezeu la Buna Vestire, la nunta din Cana şi în multe alte ocazii când L-a urmat şi L-a ajutat pe Hristos în slujirea Sa. Mai mult însă, apocrifa Protoevanghelia lui Iacov descrie anii pe care ea i-a petrecut în templu. Prin aducerea la templu, Maria a tăiat orice legături pământeşti, trăind nouă ani în locul arhetipal al liniştii: Sfânta Sfintelor, comunicând doar cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi. Grigorie Palama dezvoltă această temă în omilia sa, sugerând că Fecioara a dobândit isihia deplină prin harul lui Dumnezeu şi prin chipul vieţuirii sale.

Dumnezeu permite unei demonizate să întoarcă un călugăr de la păcat

Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu își mai făcea nici canonul, și voia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se știe că aleargă cei demonizați, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim. Deci, și acesta mergând să se închine la sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: „Știi ce ții în mâna ta? Ah, dacă ai ști, nenorocitule, ce ții în mână! Dacă ai ști cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ții din obișnuință, din rutină!”. Călugărul a rămas trăsnit, a fost voia lui Dumnezeu ca demonul să-i vorbească astfel și și-a revenit. Dumnezeu l-a luminat, și și-a zis în sinea lui: „Ia uite ce fac eu nenorocitul! Țin în mâna mea cea mai puternică armă, și nu pot să biruiesc un diavol! Și nu numai că nu pot să îl răpun, dar mă trage și mă duce unde voiește! Am păcătuit, Dumnezeul meu!”. Și în acel moment a plecat pocăit la mănăstirea lui.

Să ne întoarcem de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire !

Nu suntem necunoscători ai mărimii tainei, dar ştim că pentru sfinţire şi viaţă fără de pată ne cheamă Dumnezeu aici. Pentru aceea ne-a şi zis de mai înainte: „Fiţi sfinţi, că şi Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16). Dar fiindcă ne-am întinat frumuseţea aceea a sfinţeniei întâi plăsmuite şi întâi zidite şi am pervertit „după chipul şi asemănarea” (Facerea 1, 26) în viaţă pătimaşă şi întinată, a voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup şi de aici să-i întoarcă la sfinţenie şi la viaţă fără de prihană pe iubitorii vieţii celei fără de moarte.

Pentru noi, Dumnezeu preschimbă moartea în dar

 „M-ai jignit! M-ai lepădat. Ai ascultat pe diavolul. I-ai arătat încredere. Cel ce până mai ieri nu îl cunoșteai deloc pe satana, dintr-odată l-ai făcut prieten al tău de încredere și stăpânul tău. Eu ți-am respectat libertatea ta, în ciuda faptului că Mie Mi-o datorai, iar tu ai supus-o celui mai înverșunat dușman al tău. Ai devenit, fără să o conștientizezi, împreună-lucrător cu el la cea mai mare nenorocire a ta. Și mai înainte de toate, nu ai înțeles că pizmașul, potrivnicul tău, satana, s-a folosit de tine, ca, prin propria ta persoană, să introducă și să înrădăcineze răul veșnic în împărăția ta, în locul în care Eu te-am pus, Raiul, astfel încât niciodată, dar niciodată să nu mai găsești odihnă.

Viața noastră, mărturia credinței noastre

În societatea contemporană, identitatea creştină a popoarelor din spaţiul european este pusă sub semnul întrebării de ofensiva globalismului, secularismului, migraţiei islamice și a pseudovalorilor neoliberalismului şi neomarxismului. În tot mai multe ţări din nordul şi vestul Uniunii Europene întâlnim atitudini anticreştine şi mai ales o luptă împotriva fundamentelor creştine ale Europei. Această negare a identităţii creştine europene pătrunde şi în ţara noastră, mai ales în marile aglomerări urbane, prin intermediul media şi social-media, care, prin tehnici de manipulare, conturează în mentalul colectiv ideea că valorile creştine şi Biserica în general sunt un obstacol în faţa aşa-zisei modernizări a României.

Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu

Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei. Luca 7, 31-35

EVANGHELIA ZILEI: 2017-10-20

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 23-26)

is-a Domnul: „Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi“.

Apostolul Zilei: 2017-10-20

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (III, 8-19)

raţilor, toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc, şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.