7 motive pentru o copilărie fără Halloween

Delicvență

Iubirea se învaţă în familie

Pentru a rezista în lumea de astăzi ca persoană, ca societate şi neam, e nevoie de apărarea propriei identităţi. Ea se fortifică prin afirmarea familiei şi cultivarea celor bune, transmise de la o generaţie la alta prin tradiţie, prin respectarea valorilor. A pune mai presus de acestea egoismul material, consideraţia publică, pentru a fi politic corect, renunţând la adevăr, e periculos şi, până la urmă, falimentar. Fiindcă există nişte limite pe care omul, nesocotindu-le, decade din demnitatea cu care a fost investit la creaţie. Interviul cu părintele prof. dr. Vasile Răducă, titularul Catedrei de morală creştină din cadrul Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, ne vorbeşte despre valori, despre importanţa şi rolul familiei în contemporaneitate.

Familia, un tezaur al valorilor moral-creștine

Unii dintre cei aflați la cârma țării pe baza legilor democratice nesocotesc pârghiile firești ale aceleiași democrații, încălcând dorința a peste 3 milioane de români care au semnat în favoarea apărării instituției familiei naturale, după cum Dumnezeu a rânduit-o „bine foarte”. Recentele dezbateri referitoare la propunerea unei impresionante mulțimi de confrați de-ai noștri, care au recurs la cel mai democratic mod de a cere aleșilor revizuirea definiției familiei din articolul 48, alineat 1, al legii fundamentale a țării, Constituția, cred că reflectă foarte bine grava criză spirituală a societății românești, dar și acea licărire de speranță că nu este totul pierdut. Inițiativa aparținând organizației civice „Coaliția pentru familie”, susținută prin cele peste 3 milioane de semnături, solicită amendarea împricinatului articol care definește în mod ambiguu temeluirea familiei. Iată textul cu pricina: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor” (art. 48, alineat 1, Consti­tuția României).

Exista si casnicii reusite ?

Să fim sinceri. Cred că nu putem găsi, oricât am căuta, o căsnicie ideală. Astăzi şi noi, şi mulţi alţii vom fi de acord că n-am găsit exact ceea ce aşteptam înainte de căsătorie. Este o realitate generală. Sunt foarte puţine excepţii în care cineva să fi găsit tocmai ce a căutat. Nu vorbim deci despre o problemă care-i priveşte doar pe alţii, pe care-i arătăm cu degetul zicând: trebuie să lupte pentru relaţia lor. Sunt problemele noastre de zi cu zi, şi întâmplările noastre, ale oamenilor credincioşi sau necredincioşi de orice vârstă.

Duminica – ziua învierii neamului omenesc

Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii? Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde? Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă. Luca 6, 1-10

EVANGHELIA ZILEI: 2017-10-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 1-6)

n vremea aceea, chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“. Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

Apostolul Zilei: 2017-10-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (III, 12-18)

raţilor, având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.