Arhivă pentru ianuarie 2018
Dependenţele afectează trupul, mintea şi sufletul omului. Omul a fost creat de Dumnezeu „după chipul şi asemănarea Sa”( Facere 1;26). Chemarea noastră de creştini este aceea de a oglindi chipul dumnezeiesc după care am fost creaţi. Dependenţele însă urâţesc acest chip, diminuând treptat gradul de compatibilitate cu sfinţenia. Problemele grave de sănatate, însoţite de simptome fizice semnificative, fac aproape imposibilă împlinirea îndemnului Sfântului Apostol Pavel de a „slavi pe Dumnezeu în trupul noastru şi în duhul nostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (I Corinteni 6;20).
Citește în continuare ‘Despre alcoolism. Consumul excesiv de alcool este un păcat, o patimă’
Unde duce neascultarea
Gândiți-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoană. Se pierde prosopon-ul (gr. Chipul), persoana, ceva din indentitate.
Citește în continuare ‘Ce poziţie să adoptăm faţă de machiaj ?’
Coruptia spirituala
E un subiect complet nou, si pentru mine, si pentru dumneavoastra. Intrucat Biserica spera sa fie prezenta si sa se implice puternic in viata spirituala a poporului, fara ca prin aceasta sa se considere ca are vreo obedienta de ordin politic, mi-am zis sa incerc ca, la propunerea ascoristilor, sa meditez asupra acestei teme si sa vad daca voi fi in stare sa trec acest examen; deoarece acesta este un examen la care ma supuneti si la care ma supun.
A doua venire a Domnului Hristos
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. Și atunci El va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Marcu 13, 24–31
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-31
Apostolul Zilei: 2018-01-31
Unul dintre darurile cantarilor compuse de Biserica in cinstea sfintilor este acela ca pastreaza nealterata, peste veacuri, expresia evlaviei credinciosilor catre acestia. Acesta este si cazul Sfintilor Trei Ierarhi, pe care Biserica ii sarbatoreste impreuna inca din secolul XI, compunandu-le cantari in care ni se arata adevarata masura la care s-au ridicat cei trei luminatori ai Ortodoxiei.
Citește în continuare ‘Sfintii Trei Ierarhi in cantarile Bisericii’
Una din problemele dificile si grave care confrunta crestinismul apusean contemporan este dubla contradictie dintre teologie si Biserica, dintre teologie si Dumnezeu. Fenomenul acesta – care se manifesta sub diverse aspecte si tendinte – se intalneste atat in gandirea teologica europeana cat mai ales in cea americana, unde curentul denumit „noua teologie” adopta o atitudine radical opusa gandirii teologice traditionale.
Citește în continuare ‘Teologie si Biserica la Sfintii Trei Ierarhi’

Citește în continuare ‘Panegiric la sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi’
Cuvânt la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

Citește în continuare ‘Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur’
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” Matei 5, 14–19
Citește în continuare ‘Preoții – Lumina lumii și sarea pământului’
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-30
Apostolul Zilei: 2018-01-30
Sfârşitul lunii ianuarie ne oferă binecuvântatul prilej de a ne reîntâlni duhovnicește cu Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, exemple de viaţă, virtute şi mărturisire creştină, care sunt sărbătoriţi în ziua de 30 a acestei luni. Despre împreuna lor prăznuire, importanţa lucrării pentru apărarea şi fundamentarea dreptei credinţe şi despre actualitatea învăţăturii lor pentru creştinii de astăzi ne-a vorbit părintele profesor Cristinel Ioja, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.
Citește în continuare ‘Modele ale mărturisirii credinţei în unitate’

Citește în continuare ‘Smerenia stinge furia, diavolii ocolesc sufletul rugător’

Citește în continuare ‘„Părinte, deschide-mi Evanghelia şi zi-mi viitorul !”’
Cauzele și efectele fricii cotidiene
Socotesc că toți sunt de acord că principalul capitol din viața unui creștin, precum și al oricărui om rațional, este strădania, de multe ori ostenitoare, de a gândi și de a făptui binele. Însă practicarea binelui nu este un act nici simplu, nici ușor, din pricina unor variate piedici care se opun acestuia, încercând să-l împiedice cu totul sau să-l facă să se producă într-o măsură neînsemnată. Dar ce se poate opune realizării binelui cu atâta putere, încât, cu toate că avem cunoștință de faptul că binele este scopul vieții noastre, să ne poată deturna de la urmărirea și împlinirea lucrului bun? Sfinții Părinți în analizele lor duhovnicești enumeră mai mulți factori care contribuie la această ratare a binelui: lenea, neștiința, uitarea, nepăsarea, vreo oarecare patimă, lipsa de voință, frica etc. Să ne ocupăm, dar, acum puțin de frică.
Citește în continuare ‘Cauzele și efectele fricii cotidiene’
A crede și a (nu) cerceta
Cu toate că nu se regăsește în Sfânta Scriptură, dictonul „Crede și nu cerceta!” este o acuzație atee adusă credincioșilor de către cei care pun în opoziție știința și credința. Pe de o parte, extrem de onorabilă, cercetarea ar corespunde spiritului științific, blindat de evidențe empirice și demonstrații matematice, invocând inteligența și progresul rațiunii. Nu se îndoia oare Descartes, în zorii modernității, de tot ceea ce există, pentru a ajunge la o certitudine definitivă, apodictică, neamenințată de nici un scepticism? Certitudinea existenței clare și distincte a eului care gândește, a subiectului modern, a devenit astfel punctul de referință pentru un stil de gândire în lucru până astăzi. Dar oare nu-L recupera același Descartes pe Dumnezeu, pentru a (re)întemeia această lume periclitată de scepticism?
Duminica Vameşului şi a Fariseului, prima din perioada Triodului, ne învaţă că temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei însoțită de pocăință: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul întinat. Ci ca un îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale”.
Citește în continuare ‘Smerenia, începutul urcuşului duhovnicesc’
Propovăduirea Evangheliei
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați seama la voi înșivă. Că vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și a împăraților, pentru Mine, spre mărturie lor. Însă mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânitorilor, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, căci veți grăi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și îi vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” Marcu 13, 9-13
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-29
Apostolul Zilei: 2018-01-29
Pocainta si inviere in Triod
Una dintre cele mai importante perioade ale anului bisericesc este cea a Triodului. Ea a fost randuita de Sfanta noastra Biserica sa fie vreme de pregatire pentru intampinarea dupa cuviinta a celei mai mari sarbatori crestine, Invierea Mantuitorului, temelie a credintei noastre crestine: „Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci si propovaduirea noastra zadarnica si credinta vostra” (I Cor. 15,14).
Vamesul si fariseul in Triod
Smerenie si mandrie la inceputul Triodului
Smerenia nu înseamnă că un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Apostolul Pavel: „Cu nimic pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (I Corinteni 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei l, 15).
Citește în continuare ‘Cuvânt la Duminica a XXXIII-a după Rusalii – a Vameşului şi a Fariseului’
Dreptmăritori creştini,
Citește în continuare ‘Predică la Duminica a 33 -a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului)’
„Nu nădăjdui în dreptatea ta !”
Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. Luca 18, 10-14
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-28
Apostolul Zilei: 2018-01-28

Citește în continuare ‘În căsnicie, răbdarea şi dragostea înving totul’
Nu mă înțeleg cu socrii, ce să fac ?

Citește în continuare ‘Fiecare este proiecţia sau prelungirea celuilalt’

Citește în continuare ‘Femeia de mâine se formează din fetița de astăzi’
Familia, prima noastră școală
Evoluția societății umane arată că familia biologic constituită este locul cel mai potrivit unde viața ia naștere și se perpetuează, că este în egală măsură mediul propice în care se formează personalitatea umană. Tot în familie se realizează acea unitate de gândire, trăire și simțire pentru generațiile care se succed. Contribuie decisiv la acest aspect structura genetică comună și conștiința apartenenței de neam, din care vor rezulta până la urmă afinitatea și comuniunea etnică. Pe același principiu al comuniunii se bazează și Biserica.
Dreptatea și… nedreptatea
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.” Luca 18, 2-8
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-27
Apostolul Zilei: 2018-01-27
Temeti-va de dreptatea paruta
Duminica a 33-a după Rusalii, care urmează, este numită în calendarul bisericesc a Vameşului şi a Fariseului, după pericopa evanghelică de la Luca, capitolul 18, versetele 10-14, care se citeşte la Sfânta Liturghie în această duminică, în care ni se relatează pilda rostită de Domnul nostru Iisus Hristos despre atitudinea în rugăciunea de la Templul din Ierusalim a vameşului şi a fariseului. Cu această duminică, conform calendarului bisericesc, intrăm în perioada liturgică a Triodului.
Citește în continuare ‘În aşteptarea timpului duhovnicesc al Triodului’
Prorocii falși
„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.” Marcu 13, 1-8
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-26
Apostolul Zilei: 2018-01-26
Banul văduvei
„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” Marcu 12, 38-44
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-25
Apostolul Zilei: 2018-01-25
Iertarea lui Dumnezeu

Creştinul, următor al lui Hristos
Moartea oricărui lucru rău
Reflecția asupra morții este recurentă la Avva Moise din pustia egipteană. O spune în mai multe rânduri. În apoftegma 11 vedem că un frate este nemulțumit că nu poate face binele, pe care îl vede, dar totuși nu îl poate urma. Bătrânul răspunde fără ezitare: „Dacă nu devii mort, precum cei îngropați, nu vei putea face nimic”. Cum devine omul mort față de aproapele său? Tot Moise răspunde: „Dacă omul nu va crede în cugetul său că este de trei zile în mormânt, nu va ajunge [să împlinească] acest cuvânt”. În cele șapte capete pe care Avva Moise le-a trimis Avvei Pimen, aceeași temă a morții este reluată în primele două: „Omul trebuie să moară față de prietenul său și să nu-l judece deloc” și „încă înainte de a muri, omul trebuie să se omoare pe sine însuși de la orice lucru rău, astfel încât să nu facă rău nimănui”.
Cea mai mare poruncă
„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».
Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” Marcu 12, 28–37
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-24
Apostolul Zilei: 2018-01-24
Datoria sfântă de a ierta
Istoria Bisericii Ortodoxe îşi are începutul la Rusalii, atunci când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli în chip de limbi de foc şi după predica acestora s-au botezat ca la 3.000 de suflete (Faptele Apostolilor 2, 41), constituindu-se prima comunitate creştină în Ierusalim.
Citește în continuare ‘Biserica Ortodoxă, una, sfântă, sobornicească şi apostolică’
Învierea trupurilor
„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” Marcu 12, 18–27 Citește în continuare ‘Învierea trupurilor’
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-23
Apostolul Zilei: 2018-01-23
Se poate schimba duhovnicul
Asta ne priveşte şi pe noi, adică trebuie să acceptăm, până la urmă. Trebuie să ştim că sunt fii duhovniceşti pentru care am fost folositori doar într-o anumită etapă. Sunt etape, să zicem, poate superioare şi nu le mai suntem de folos. Chiar noi, în anumite împrejurări, cumva ar trebui să preîntâmpinăm sau să ieşim în întâmpinarea fiului duhovnicesc.
Rugaciunea Tatal nostru este rostita diferit in biserici. Atunci cand vine vorba de a patra cerere din aceasta rugaciune, in unele biserici credinciosii spun „Paine noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi”, in vreme ce in altele se rosteste „Paine noastra cea de toate zilele da-ne noua astazi”.
Citește în continuare ‘Painea spre fiinta sau painea cea de toate zilele ?’
Cu ajutorul medicinei naturiste, gripa se poate vindeca rapid și fără complicații. Tratamentele sunt mai puțin agresive decât cele din medicina clasică și ajută la evitarea unor afecțiuni mai grave: tuse convulsivă, laringite, faringite, sinuzite, bronșite, pneumonie.
Citește în continuare ‘Remedii naturiste contra gripei și răcelilor’
„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.” Marcu 12, 13-17
Citește în continuare ‘Înțelepciunea ne scoate din situațiile dificile’
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-22
Apostolul Zilei: 2018-01-22
Dreptmăritori creştini,
Citește în continuare ‘Cuvânt la Duminica a XXXII-a după Rusalii – a lui Zaheu’

Citește în continuare ‘Predică la Duminica a 32 -a după Rusalii (a lui Zaheu vameșul)’
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Luca 19, 1-10
Citește în continuare ‘Dumnezeu ne așteaptă să coborâm lângă El !’
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-21
Apostolul Zilei: 2018-01-21


Citește în continuare ‘Educaţia copiilor începe din ziua căsătoriei părinților’
Rugăciunea mamei nu are egal
Părinţilor le trebuie deosebit de multă răbdare atunci când copiii lor sunt la vârsta adolescenţei. Să nu-i întărâtaţi degeaba. Dacă îl ţineţi pe adolescent sub călcâi tot timpul, să ştiţi, dragi fraţi şi surori, că 90% dintre căsătoriile premature şi din fugile de acasă sunt rezultatul constrângerilor venite din partea părinţilor – cel mai frecvent din partea mamei. Copiii ţinuţi sub călcâi ajung oameni slabi, cu probleme, nu simt libertatea, nu-L simt pe Dumnezeu, cresc ca nişte animale oropsite.
Citește în continuare ‘Străduiți-vă să fiți prietenii copiilor voștri !’
Noi intrăm în Biserică prin Sfântul Botez, care este considerat o taină începătoare. Botezul se mai numeşte şi naştere din nou, deoarece prin el omul renaşte. Această denumire a fost dată de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos în dialogul Său cu Nicodim: „Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Sfântul Nicolae Cabasila consideră că Botezul este o naştere, după care urmează mişcarea (este vorba despre mişcarea pruncului imediat după naştere) prin mirungere şi viaţa prin Sfânta Împărtăşanie. Încununarea Botezului şi a tuturor celorlalte taine este reprezentată de Sfânta Împărtăşanie. Ne botezăm şi ne mirungem pentru a putea, ca membri ai Bisericii, să ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos. Botezul şi credinţa sunt strâns legate.
Citește în continuare ‘Botezul, taina de intrare în creştinism’
Iartă și vei fi iertat !
„Zis-a Domnul: Luați aminte la voi înșivă. Dacă-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l. Și au zis apostolii către Domnul: Sporește-ne credința. Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Treci și șezi la masă? Oare nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” Luca 17, 3-10
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-20
Apostolul Zilei: 2018-01-20
Biblia vorbeşte despre înfăţişarea fizică, iar în anumite cazuri dă porunci specifice cu privire la aspectul fizic. Biblia pune o temelie solidă de principii ale evlaviei cu scopul de a ne călăuzi în privinţa îmbrăcăminţii. Biblia şi experienţa ne învaţă că înfăţişarea noastră proiectează o imagine, oferă o mărturie publică şi îi afectează pe alţii. Felul în care arătăm este o parte esenţială a relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu oamenii. Datorită acestor motive avem necoie să cunoaştem ce spune Biblia cu privire la acest subiect.
Citește în continuare ‘Principii de bază în privinţa îmbrăcăminţii’
Se pune întrebarea AR TREBUI CA BISERICA SĂ STABILEASCĂ REGULI PRIVITOARE LA ÎMBRĂCĂMINTE?
Citește în continuare ‘Standardele bisericii privind îmbrăcămintea’
Crezul este cea mai concisă şi mai exactă expresie a doctrinei de bază a credinţei noastre ortodoxe. Simbolul de credinţă sau Crezul este mărturie şi rugăciune deopotrivă. A fost formulat de Părinţii Bisericii participanţi la primele două sinoade ecumenice desfăşurate la Niceea, în anul 325, şi la Constantinopol, în anul 381, şi a devenit mărturia definitorie a Tradiţiei Bisericii. El este alcătuit din 12 articole, primele 7 articole au fost elaborate la Niceea, iar la Constantinopol au fost alcătuite următoarele 5 articole. Rostirea Crezului, prevăzută în rânduiala premergătoare Tainei Sfântului Botez şi la Sfânta Liturghie, la alte slujbe, precum şi în canonul zilnic de rugăciune al fiecărui creştin, aduce în permanenţă această mărturie în atenţia membrilor Bisericii.
Citește în continuare ‘Crezul ortodox, norma sau regula unității Bisericii’
Lăcomia orbește sufletul
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.” Marcu 12, 1-12
EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-19
Apostolul Zilei: 2018-01-19
Ce este Biserica ?
Biserica este loc de adunare a celor Cerești și celor pământești. Ne naștem pe pământ pentru cer. Cei care și-au trăit veacul trec de aici în celălalt veac și, petrecând acolo, fie cer ajutorul nostru, fie devin ei înșiși în stare să ne ajute. Atât una, cât și cealaltă presupun că trebuie să fie un loc aparte unde noi, cei pământești, să avem împărtașire cu cei Cerești. Locul acesta este tocmai biserica.
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!”(Matei 23 ; 23-24)
In rai, protopărinţii noştri Adam şi Eva erau amândoi goi şi nu se ruşinau. Purtau veşminte nestricăcioase şi duhul le era întors spre Dumnezeu, arhetipul lor. Dar atunci când Adam şi-a întors privirea către lumea zidită, încălcând prin aceasta porunca lui Dumnezeu, s-a aflat despuiat de veşmântul cel luminos al suflării dumnezeieşti: „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte” (Fc 3, 7). Ruşinea a intrat atunci în viaţa lor, iar ei au pierdut cinstea duhovnicească de care se bucurau mai înainte. Fiindu-le cu neputinţă a mai sta înaintea feţei bunului Dumnezeu, ei s-au ascuns de la faţa Lui. Atât de mult s-a îndepărtat omul de Dumnezeu şi s-a înstrăinat de viaţa cea dumnezeiască, încât a ajuns să se asemene dobitoacelor fără de minte şi cu inimă împietrită să zică: Nu este Dumnezeu. Incă din rai, odată cu căderea lui Adam, firea omenească a fost rănită de moarte şi supusă stricăciunii. Hristos a venit în lume tocmai ca să tămăduiască de boală firea omenească, a venit smerit în chip de om, a luat asupra Lui ruşinea noastră şi, prin învierea Sa, S-a îmbrăcat iarăşi în sfântul şi neprihănitul veşmânt al slavei Sale, cel fără de pată şi încreţitură.
Citește în continuare ‘Trezirea inimii prin primirea rusinii in taina spovedaniei’
Comentarii recente