Arhivă pentru 16 ianuarie 2018

16
ian.
18

Omul nu se poate mântui cu forţa – Protosinghelul Vichentie Mălău

Odată, văzând bătrânul unele surori cârtind în mănăstire, le-a zis:

Citește în continuare ‘Omul nu se poate mântui cu forţa – Protosinghelul Vichentie Mălău’

16
ian.
18

Rugăciunea – un remediu la îndemâna oricui

Nici voievozii, nici doctorii, profesorii cei mai maeştri, nici venirea de faţă a prietenilor, nici slujirea slugilor, nici îndestularea doctorilor, nici podoabele luxoase ale gătirilor şi împodobirilor, nici mulţimea banilor şi a avuţiilor, nici altceva nimic din cele omeneşti, pământeşti şi lumeşti, nu poate mângâia, uşura, şi alina boala care-l chinuieşte zi şi noapte pe omul suferind.

Citește în continuare ‘Rugăciunea – un remediu la îndemâna oricui’

16
ian.
18

Nimic nu poate învinge puterea rugăciunii

Să stăruim în rugăciuni fierbinţi, să ne smerim înaintea Lui, şi aşa să atragem pe Domnul către noi. Puterea rugăciunii e mare şi de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii a stins puterea focului, gurile leilor le-a încuiat, mânia vrăjmaşilor a înfrânt-o, războaie a potolit, lupte a curmat, vifore a domolit, draci a gonit, porţile cerului a deschis, legăturile morţii le-a risipit, bolile le-a vindecat, supărările a depărtat, pe vrăjmaşi i-a alungat, cetăţi clătinate a întărit, molimele şi rănile cele trimise de sus le-a îndepărtat şi, în sfârşit, toate feluritele lor grozăvii şi primejdii le-au nimicit. Acestea şi multe altele a făcut puterea rugăciunii.

Citește în continuare ‘Nimic nu poate învinge puterea rugăciunii’

16
ian.
18

Stăruinţa în rugăciune – cea mai folositoare doctorie

Rugăciunea este o doctorie foarte folositoare, pe care dacă n-o întrebuinţăm cum se cade şi nu o aplicăm la rană după buna rânduială, aşa doctoriceşte, nu vindecă boala noastră. Stăruinţa în rugăciunea făcută în duh şi în adevăr este foarte folositoare şi are o mare putere. De ne-am rugat lui Dumnezeu şi El ne-a ascultat, să-I mulţumim.

Citește în continuare ‘Stăruinţa în rugăciune – cea mai folositoare doctorie’

16
ian.
18

Care este diferența dintre păcatele de moarte și celelalte păcate ?

Sunt păcate de moarte şi păcate care nu sunt de moarte: cele de moarte sunt cele pentru care, dacă nu te vei pocăi şi te va afla moartea, vei merge în iad; iar dacă te vei pocăi, atunci îndată ţi se vor ierta. Se numeşte păcat de moarte pentru că din pricina lui moare sufletul şi poate să învieze doar prin pocăinţă.

Citește în continuare ‘Care este diferența dintre păcatele de moarte și celelalte păcate ?’

16
ian.
18

La durere, când toţi şi toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră, Dumnezeu e lângă noi

Trecerea de la deznădejdea în care ne aruncă păcatul la Bucuria cea Mare adusă de Fiul lui Dumnezeu făcut Om se face prin moarte: moartea păcatului şi a plăcerii în care păcatul ne înglobează. Şi mulţi se tem de această moarte, căci nu cred că sufletul care se uneşte cu harul prin lepădarea de păcat – în felul în care ne învaţă şi ne ajută Dumnezeu în Biserica Lui – trăieşte o adevărată înviere. Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne aşteptă oricât de mult am ocoli şi rătăci, ne susţine şi ne luminează chiar şi nebuniile pe care le scornim în alergarea după plăcere şi fericiri străine, ca să ne fie aproape la ceas de durere, când toţi şi toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră.

Citește în continuare ‘La durere, când toţi şi toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră, Dumnezeu e lângă noi’

16
ian.
18

Reprezentarea iadului

Iadul este un loc si un mod de vietuire vesnica. Iadul este un loc deoarece trupurile inviate care se vor osandi la munci vesnice sunt materie transfigurata, deci ocupa un oarecare spatiu. Daca, unde este iadul, nimeni nu a marturisit pana acum, cum este iadul insa, multi au spus de-a lungul vremii. Rezumand toate definitiile iadului, putem spune ca iadul este adunarea la un loc a tot ce este rau si urat: intuneric, durere, chin, singuratate, lipsa, frica etc.

Citește în continuare ‘Reprezentarea iadului’

16
ian.
18

Ce a scris Iisus pe nisip ?

HRISTOS scrie „ceva” pe nisip în Evanghelia după Ioan, scena judecăţii femeii adulterine: „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezînd-o în mijloc, au zis Lui: Invăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecîndu-Se în jos, scria cu degetul pe pămînt. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintîi piatra asupra ei. Iarăşi plecîndu-Se, scria pe pămînt. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul cîte unul, înce- pînd de la cei mai bătrîni şi pînă la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stînd în mijloc. Şi ridicîndu-Se Iisus şi nevăzînd pe nimeni decît pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nu te-a osîndit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osîndesc nici Eu, Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti” (Ioan, capitolul 8).

Citește în continuare ‘Ce a scris Iisus pe nisip ?’

16
ian.
18

Harul deosebirii celor zidite de cele nezidite

Cercetând cele ce se petrec în sufletul omului, Sfinţii Părinţi învaţă că ele pot avea felurite pricini. Vom face referire la trei dintre acestea, socotite a fi de căpetenie. Prima vizează problemele de natură somatică, exacerbarea imaginaţiei şi întreaga mişcare împotriva firii a puterilor sufletului. A doua este atacul venit din partea diavolului, care, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, „se preface în înger al luminii” (II Corinteni 11:14). Desigur, diavolul lucrează şi în primul caz, prin gânduri şi alte energii, însă de multe ori ia chipul unui înger, al unui sfânt, al Născătoarei de Dumnezeu sau chiar al lui Hristos însuşi. Iar a treia cauză priveşte energiile-lucrările Harului Dumnezeiesc. Multe trăiri ale rugăciunii adevărate, ale dragostei duhovniceşti şi ale altor stări duhovniceşti sunt rodul prezenţei Harului lui Dumnezeu în inima omului.

Citește în continuare ‘Harul deosebirii celor zidite de cele nezidite’

16
ian.
18

Despre preotia femeilor si inegalitatea in drepturi

– Batiuşka! Eu nu înţeleg: de ce femeia nu poate fi preot? Nimic din ceea ce am citit pe această temă nu îmi convine. Se poate ca Dumnezeu (sau oamenii la porunca lui Dumnezeu) să vadă femeia ca pe o fiinţă de calitate inferioară?

Citește în continuare ‘Despre preotia femeilor si inegalitatea in drepturi’

16
ian.
18

Monahismul în viaţa Bisericii

Dacă ar fi să dăm o scurtă definiţie a monahismului putem spune că monahii sunt creştinii care au ales să urmeze lui Hristos, lepădându-se de lume şi respectând votul ascultării, al sărăciei şi al curăţiei, vieţuind în obşti monahale sau în pustnicie. Mănăstirile sunt locurile în care monahii Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu. După Sfântul Nicodim Aghioritul, mănăstirile sunt liman de mântuire, locuri unde se plămădesc oamenii virtuții și ai sfințeniei. Părintele Moise Aghioritul spune: „mănăstirile sunt izvoare, cuiburi și stupi duhovnicești. Ele au fost ridicate de oameni evlavioși în locuri frumoase, bine alese, și sunt locuri de pelerinaj, de reculegere și de odihnă duhovnicească. Mănăstirile de monahi ori de monahii, mai vechi ori mai noi, cu mai mulți ori mai puțin monahi, sunt adevărate faruri care luminează pe toți cei care duc lupta cea duhovnicească, care însuflețesc, binecuvântează și întăresc pe cei slabi”.

Citește în continuare ‘Monahismul în viaţa Bisericii’

16
ian.
18

Absența credinței ne umple de slăbiciuni

„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris:
«Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” Marcu 11, 11-23

Citește în continuare ‘Absența credinței ne umple de slăbiciuni’

16
ian.
18

EVANGHELIA ZILEI: 2018-01-16

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Marcu
(XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.“
16
ian.
18

Apostolul Zilei: 2018-01-16

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Iacov

(III, 1-10)

raţilor, nu vă faceţi voi mulţi învăţători, ştiind că (noi învăţătorii) mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri: dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc, şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea așa.



Blog Stats

  • 323.482 hits

Arhive

Adormirea Maicii Domnului Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Biserica Buna Vestire Capul Sfantului Ioan Botezatorul Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg? cel intai chemat cinstit de musulmani Cred Crucea ... Cunoașterea lui Dumnezeu Căsătoria Doamne DUMNEZEU episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ] episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ] Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ] Episcopul Romei [ TRINITAS TV ] Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ] Episcopul Trimitundei Familia Familia creştină Focsani fraților! făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte) făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ] Hristoase Hristos Icoana Iertarea Iisus Hristos Inaltarea Domnului Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post Intampinarea Domnului Izvorul Tamaduirii Izvorâtorul de mir Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ] Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ] Mântuirea Nasterea Maicii Domnului Noi oamenii omule Ortodoxia Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ] Piata Unirii Pocainta Postul Postul Adormirii Maicii Domnului Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Preot Tudor Marin Rugăciunea Rugăciune către Maica Domnului răbdare Saptamana Alba Sf. Ioan Botezatorul Sfantul Ierarh Nicolae Sfantul Pantelimon Sfintii 40 de Mucenici Sfintii Petru si Pavel Sfinţenia Sfânta Cruce Sfântul Mare Mucenic Dimitrie smerenia Triodul Urmarea lui Hristos Îngerii “Maica Domnului “Miluiește-mă „Femeie „Iartă-mă „Părinte