Pilda cu crocodilul – Întâi trebuie să fii practic şi apoi teoretic! – Parintele Calistrat

Câți dintre noi ascultăm glasul lui Dumnezeu ?

Ca să nu mai intrăm în amănunte pentru explicarea științifică, noi spunem că, conștiința este glasul lui Dumnezeu pus în mintea omului încă de când a fost creat, pentru ca să înțeleagă ce este bineși ce este rău. Binele este ascultarea de Dumnezeu, iar răul este neascultarea de Dumnezeu.

Care este scopul corect al mâniei ?

„Mâniați-vă, dar nu greșiți!”(Efeseni 4, 26). Este vorba aici de mânia cea bună, îndreptată împotriva păcatelor proprii, și de mânia cea rea, îndreptată în mod greșit spre aproapele. Trebuie să facem distincție între aceste două feluri de mânie. Mânia cea dreaptă este numai cea îndreptată împotriva propriilor patimi. Sfântul Ioan ne atenționează ca nu cumva să ne îndreptăm această pornire a sufletului asupra aproapelui, sub pretextul dorinței de a-l ajuta să se vindece de patimi. Căci preocupându-ne de tămăduirea altora, noi înșine nefiind încă vindecați, putem cădea ușor în „boala mai cumplită a orbirii”.

Clarvederea vederii clare – cum se vede paiul cu bârna din ochi

„Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ți scot paiul din ochi!, și iată că’n ochiul tău este bârna? Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și numai atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Sfânta Evanghelie după Matei, 7).

Mânia cea bună

Mânia este o poftă de răzbunare și poate să fie rea și bună.

„Nervozitatea” – un termen modern pentru patima mâniei

Sfântul Ioan Casian zice că nu avem voie să ne mâniem nici pentru pricini drepte nici pentru nedrepte, pentru că mânia întunecă mintea. Aşa cum beţia întunecă mintea, tot aşa şi mânia întunecă mintea. Când eşti gâlcevitor, când eşti pornit, nu te mai gândeşti la ce ar trebui să te gândeşti, ci ai un fel de întunecare de minte. Şi face o comparaţie Sfântul Ioan Casian spunând că aşa cum dacă îţi pui pe ochi o foiţă de plumb sau de aur, e tot atâta, că tot nu vezi, tot aşa şi când te mânii şi pentru pricini drepte şi pentru pricini nedrepte, tot nu-i bine, pentru că nu ai limpezime de minte. Şi soluţia lui când e vorba despre mânie este aceasta: să nu te mânii nici pentru pricini drepte, nici pentru pricini nedrepte. De altfel, dacă dizolvi pricinile mâniei, la mânie nu mai ajungi. În Antologia Sanscrită se spune: „Mânia în oamenii cei buni se naşte moartă, se topeşte. În cei cuminţi un ceas trăieşte. În semidoct trăieşte lung: cinci ani în proştii cei din gloată, iar în mişei viaţa toată”.

Rugăciunea lui Iisus ne poate vindeca de mânie

Un lucru comun, cu care toţi ne confruntăm, este supărarea, mânia care rezultă din acţiunile pe care le face cel de lângă noi. Adeseori este vorba chiar despre soţul sau soţia de lângă noi, persoana pe care o iubim cel mai mult. Când suntem supăraţi, spunem şi facem lucruri pe care, mai apoi, le regretăm.

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în inima noastră” – Arhimandritul Cleopa Ilie

Ne spuneau adeseori credincioşii care veneau la cuvioşia sa pentru binecuvântare, că sunt fericiţi că l-au văzut pe Părintele Cleopa şi că le-a dat sfaturi duhovniceşti. Părintele îi îndemna să se roage şi ei, să se spovedească, să meargă regulat la sfânta biserică şi să facă fapte bune. Şi aşa li se împlineau cele de folos.

Câți dintre noi, trăiesc această simțire spirituală ? – Parintele Calistrat 27.02.2018

Dialog despre post cu un călugăr din Sfântul Munte

Muntele Athos… un pământ cu bună-mireasmă, umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește, iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Ascultarea este cheia care deschide ușa tuturor virtuților

Ca stareţi, de multe ori se poate întâmpla ca şi noi să facem câte o greşeală. Însă tu, cel care faci ascultare, nu te vei păgubi. Niciodată din ascultare nu poate ieşi ceva rău, pentru că ea este urmarea lui Hristos.

De ce nu a intervenit Dumnezeu ca să împiedice neascultarea lui Adam și a Evei ?

Este o întrebare foarte îndreptățită. Dumnezeu, ca Unul Care este pretutindeni, nu era absent din toată scena cursei și căderii și morții care au venit asupra (n.r. – lui Adam și a Evei). Prin urmare, de ce nu a intervenit, astfel încât să împiedice și să oprească această abatere omenească? Mulți spun în privința acestei teme că sunt necunoscute voile lui Dumnezeu. Acest lucru este adevărat. Dar în privința acestui subiect, Sfinții Părinți identifică și exprimă trei motive fundamentale ale neintervenției lui Dumnezeu ca să împiedice căderea.

Ascultarea – calea cea mai uşoară spre sfinţirea sufletului

O călugăriță mi-a scris, zice: Gheronda, auzim că vin turcii și nu știm ce să facem.

Binecuvân­tata rugăciune a minții

Aşadar, primul stadiu este rostirea rugăciunii cu gura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”.

Pilda celor 3 copaci

Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.
Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.

Lacrimile din timpul rugăciunii

„Ghermanus: (…) Uneori însă, deși doresc din toate puterile să vărs lacrimi, aducându-mi eu însumi în fața ochilor greșelile și păcatele mele, nu-mi pot provoca acel plâns din belșug, și așa ochii mei se întăresc ca o piatră foarte dură, încât nu iese din ei nici o lacrimă. De aceea pe cât mă bucur de belșugul lacrimilor, pe atât mă doare faptul că nu le pot avea când vreau.

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-28

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-02-28

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Ce sa mai stricat lumea ! Vai ce lume rea ! – Parintele Calistrat 26.02.2018

Gîndurile rele sunt ca un bulgăr de zăpadă

Ați văzut vre-odată cum un bulgăre mic de zăpadă, pe care îl poți strînge în o mînă, poate deveni o minge mare de zăpadă? Dacă începi să rostogolești bulgărele mic de zăpadă prin omăt, pe măsură ce se rostogolește, el prinde formă, îi crește masa, dimensiunile și la un moment dat poate fi o pacoste, poate strivi ceva sau pe cineva.

Am văzut cealaltă lume !

Fraţilor, tinerilor, noi trebuie să fim conştienţi ce înseamnă iadul! Este atât de oribil, încât mintea omului nu îşi poate da seama de ce înseamnă chinul de acolo. De unde trag această concluzie? Dacă Dumnezeu a hotărât şi a acceptat ca să Se răstignească, să Se jertfească pentru noi, ca să ne mântuiască pe noi de iad, atunci ne putem noi da seama ce înseamnă infernul, ce înseamnă chinul?

Rugăciunea inimii

Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru toate câte ni se dăruiesc fac parte din firescul vieţii. Dacă omul nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viaţa duhovnicească. În perioada pregătitoare pentru întâmpinarea Duminicii Învierii, rugăciunea se împleteşte cu postul. Părintele arhimandrit Emilianos Simonopetritul spune că „nimeni nu poate tăgădui faptul că rugăciunea este necesitatea cea dintâi a fiecărui suflet, este «pomul vieţii», din care omul se hrăneşte şi nu mai moare, căci se face părtaş lui Dumnezeu, Cel veşnic şi nestricăcios. Cel care este viu în Hristos nu poate trăi fără rugăciune”.

Ortodoxia ne-a unit !

Pentru noi, românii, Ortodoxia mai înseamnă ceva: îndemnul de a fi una. Da! Ortodoxia ne-a unit! Ortodoxia ne-a deșteptat dorința de unire, ea ne-a menținut acest dor al unității și tot ea ne-a dat putere să suferim atâtea răstigniri cu necurmata nădejde în bucuria Învierii.

Lupta cu ispitele

Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXVI-a, IV, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești, vol. 7, p. 118

„Ispitele descoperă din marea grămadă a credincioșilor că unii sunt pleavă, iar alții grâu. Căci, câtă vreme sufletul vostru este lăsat să fie stăpânit de vreo ispită, nu ispita este cea care se schimbă în grâu, ci pentru că voi erați din pleavă, adică ușuratici și fără credință, ispita este cea care a descoperit firea voastră cea ascunsă. Dimpotrivă, când înfrun­tați curajos ispita, nu ea este cea care vă face evlavioși și răbdători, ci ea va fi cea care descoperă în ziua cea mare virtuțile răbdării și ale puterii, care de fapt existau în voi, dar într-un mod ascuns.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-02-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cine nu postește în Postul Mare, nu-L iubește pe Dumnezeu – Parintele Calistrat

Tratamente naturiste pentru anxietate şi panică

Omul modern a devenit mai vulnerabil în faţa stresului general, a vieţii sedentare şi a viciului supraalimentaţiei necontrolate. Toţi aceşti factori afectează sănătatea fizică şi psihică, provocând modificări – de la o uşoară nelinişte până la disperare. Tratamentele naturiste pot remedia aceste stări, contribuind la vindecare.

Pocăința și schimbarea lumii

A purta o discuție despre pocăință în cadrul lumii prezente reprezintă un demers extrem de subtil și de dificil în același timp. Mai întâi, întrucât termenul s-a demonetizat din cauza conotațiilor sale înguste de tip neoprotestant, și apoi pentru că cel care abordează această temă vizează nu lămurirea unei noțiuni sau a unei idei abstracte, ci are în vedere atingerea și sensibilizarea inimii, străduindu-se să-l facă pe om să simtă cât de puțin în ce anume constă starea de pocăință. Poate că ar fi mult mai simplu de rezolvat tema cu pricina dacă am participa la slujbele din timpul Postului Mare, în special la Canonul Sfântului Andrei Criteanul, și ne-am lăsa cuprinși de atmosfera și de sensurile cuvintelor inspirate din aceste slujbe. Astfel n-ar mai fi nevoie să adăugăm vorbe de prisos, deoarece problema pocăinței nu stă în demonstrații, ci în hotărârea de a pune început faptei. Fiecare om are lipsă tocmai de trăirea sau de retrăirea pocăinței, despre care tradiția ascetică ortodoxă vorbește nu ca despre un moment oarecare, ci ca despre o stare continuă, ca despre un proces ce durează întreaga viață, întrucât este o permanentă luare aminte la sinele propriu, ca nu cumva păcatul cel cu multe chipuri din adâncul nostru să ne rămână necunoscut și, prin urmare, nepocăit. De asemenea, așa cum se vede din Canonul Sfântului Andrei, pocăința mai are și o dimensiune istorică. Axa pe care s-a sprijinit întreaga succesiune a generațiilor lumii din punct de vedere calitativ este constituită în principal din oameni care au făcut experiența pocăinței de-a lungul întregii lor vieți. Dar și reversul acestei perspective: latura decăzută, stricată a omenirii, nu în principal datorită păcatelor, ci întrucât nu a îmbrățișat și nu a cunoscut prin proprie trăire efectele înnoitoare ale pocăinței, este compusă din cei care nu s-au pocăit. Iar Canonul oferă pilde emblematice ale unor persoane concrete din amândouă aceste categorii. De aici reiese limpede că vigoarea lumii stă în pocăință. Acesta este, în mare, specificul ortodox al pocăinței, care diferă de orice abordare sentimentalistă limitativă de tip sectar.

Să iertăm tuturor toate !

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. XIV, 85.2., în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 5, p. 530

„Cel care se silește să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipse de răutate, iartă de șaptezeci de ori câte șapte (Matei 18, 22), adică tot timpul vieții și în tot circuitul cosmic, că aceasta înseamnă numărul șapte.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-02-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica Ortodoxiei – prima Duminică din Postul Mare – Parintele Calistrat

Adam și Eva. „Căderea” de dinainte de cădere

Prin greșeala protopărinților noștri înțelegem exclusiv faptul că ei au ales să asculte de satana (de șarpe), în loc să rămână în comuniune cu Dumnezeu. Dar tind să cred că acest gest al lor de neascultare este doar o consecință a unei alte greșeli, deloc evidente. Ca să-l crezi pe șarpele cel demonic, să dai crezare cuvintelor lui trebuie ca, în prealabil, să nu fi cultivat suficient această relație cu El. Încât, nu cumva cei doi, Adam și Eva, au ales să mănânce din fructul oprit gândind ceva de genul: „Iată, acest șarpe este cu noi și ne învață ceva bun, el vrea să fim ca niște dumnezei (cum apare în ediția din 1688 a Bibliei, n.n.). Dar unde este Dumnezeu acum, de ce nu e lângă noi? Dacă ne-ar iubi, ar fi aici. Dar așa, suntem îndreptățiți să alegem să credem pe altcineva, căruia îi pasă de noi”.

Rostul si intelesul duhovnicesc al icoanei

Daca icoana este o forma de arta, atunci ea nu este o arta obisnuita, oricare ar fi ea, ci o arta sacra, atat in ceea ce priveste rostui ei, cat si modul de realizare. Icoana are rostul de a fi cinstita de catre credinciosi in cadrul liturgic al bisericii sau in cadrul privat al caminului, „biserica de acasa”, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.

Icoana, deosebirea intre ea si idol

Deosebirea radicala si esentiala intre idol si icoana sta in faptul ca idolul e reprezentarea confectionata a fortelor imanente ale naturii. Omul insusi e conceput ca fiind cu totul stapanit de ele sau incadrat in ele, chiar daca sta pe treapta cea mai inalta in cadrul naturii care le totalizeaza. Idolul nu e un mijloc prin care inchinatorul transcende (trece peste) natura fatala, in care este el insusi incadrat. Idolul este concluzia religioasa a conceptiei panteiste, careia Spinoza i-a dat ex­presia cea mai pregnanta in formula : Deus sive natura.

Experienţa lăuntrică a întâlnirii cu Fiul lui Dumnezeu

În vremea aceea a vrut Iisus să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a spus: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și a grăit: Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului. Ioan 1, 43-51

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-25

DUMINICA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Ioan (I, 44-51)

n vremea aceea a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?…“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într’adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“

Apostolul Zilei: 2018-02-25

DUMINICA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (XI, 24-26; 32-40)

raţilor, prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. i ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în războaie, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea.

Pildă – era o femeie frumoasă într-un sat! – Parintele Calistrat

Sarcina este perioada în care relația mamei cu Dumnezeu este vitală pentru copil

Pentru o viitoare mamă, Sfânta Euharistie este hrana duhovnicească, ce îşi manifestă efectele sale asupra întregii ei fiinţe, dar şi asupra pruncului pe care femeia îl poartă în pântece. Sfânta Euharistie o întăreşte sufleteşte şi trupeşte pe femeia însărci­nată, cu atât mai mult cu cât este primită în curăţie şi cu vrednicie şi, în acelaşi timp, îl hrăneşte spiri­tual şi pe pruncul căreia aceasta îi va da viaţă.

Dacă te duci când eşti gravidă la biserică, copilul trăieşte în atmosfera de Liturghie

Al doilea aspect este starea din timpul gravidităţii, atitudinea faţă de spovedanie a părinţilor. Este nevoie de Sf. Liturghie în tot timpul acesta, apoi şi după creşterea copilului, impregnând viaţa lui cu harul Duhului Sfânt. Asta înseamnă că dacă te duci când eşti gravidă la biserică, copilul trăieşte în atmosfera de Liturghie, el nu ştie, dar simte; nu înţelege, dar este acolo. Dacă-l tot duci la biserică duminical, chiar şi mai des şi-l împărtăşeşti, apoi vine vremea şi de spovedanie pentru mamă, el nu ştie, dar simte, nu ştie ce simte. Apoi încep lucrurile de atenţie: cum I-l împărtăşeşti pe Dumnezeu, ce-i spui despre Dumnezeu, cât îi spui, cât de mult îl atragi, este educaţia din prima copilărie! Apoi urmează fereala – cât de mult îl fereşti de nebunia lumii acesteia. Tu îi cumperi televizor, dar tu nu-i controlezi emisiunile, tu îi cumperi calculator, dar tot tu i-l schimbi că nu mai este mulţumit de el, tu îi dai acces la internet, tu nu-i controlezi accesul la internet. Deci îţi stă în mână, ţie ca părinte, să faci ce trebuie pentru copilul tău. Dacă-l iubeşti. Dacă nu-l iubeşti, îl laşi liber. Şi atunci el face ce vrea, pe de-o parte, şi ce poate, pe de altă parte, cât poate el să înţeleagă.

Femeia gravidă trebuie să se împărtăşească foarte des !

Sfinţii Părinţi văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau ce păcat ar fi făcut ea. Deci, femeia când este gravidă să se împărtăşască în fiecare lună măcar cu 2-3 zile de post dacă nu poate să ţină mai multe zile. Acea Împărtăşanie ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca să se împărtăşească, ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îl luminează, îi dă sănătate, îl fereşte de boli. Copilul, prin Sfânta Împărtăşanie, pe de o parte se împărtăşeşte cu Hristos, iar pe de altă parte îşi începe viaţa duhovnicească încă din pântece. Începe să-L cunoască pe Hristos înainte de naşterea sa pe acest pământ. Este păcat să-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obişnuit de atunci.

Sâmbăta colivelor

Prima sâmbătă din Postul Mare este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu această zi încep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuți la cele veşnice. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare, până în Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

Când întrerupem postul ?

„În vremea aceea, pe când mergea Iisus într-o sâmbătă prin holdele de grâu, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Iar Iisus le-a răspuns: Oare niciodată n-ați citit ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el? Și zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Și iarăși a intrat în sina­gogă. Era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus, să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Apoi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie și întris­tân­du-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, iar mâna lui s-a făcut sănătoasă.” Marcu 2, 23–28; 3, 1–5

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-24

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 23-28; III, 1-5)

n vremea aceea, pe când mergea Iisus într’o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice. Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?“ Şi Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n’aţi citit ce a făcut David când a fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?“ Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă; aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei“. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!“ Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Iar ei tăceau. Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă.   În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Mucenicului de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2) is-a Domnul ucenicilor Săi: aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2018-02-24

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (I, 1-12)

raţilor, după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele preaînalte, făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut»; şi iarăşi: «Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu»? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel Întâi-Născut, El zice: «Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu». Şi de îngeri zice: «Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc»; iar către Fiul: «Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi». Şi: «Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi».

Furia ! Răutatea ! Ura ! Răzbunarea ! – Parintele Calistrat

Calitățile păstorului iscusit

Păstorirea preotului în mijlocul credin­cio­șilor se bazează atât pe fapte, cât și pe îndrumarea duhovnicească prin intermediul predicilor, catehezelor și cuvântărilor ocazionale. Întotdeauna Sfinții Părinți au luat în considerare atât scrierile timpului în care au trăit, limbajul adecvat, dar și puterea sufletească a cre­din­cioșilor în fața cărora predicau. În prezent, timpul redus avut la dispoziție, lipsa lecturilor și a unor perioade de pregătire temeinică a cuvântărilor creează unele difi­cultăți care pot fi, însă, surmontate, acolo unde viața duhovnicească a preotului este una intensă și care reverberează în exterior prin cuvinte uneori simple, însă pline de viață spirituală.

Vița și mlădițele

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.” Ioan 15, 1–7

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-23

VINERI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Ioan (XV, 1-7)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.“

Apostolul Zilei: 2018-02-23

VINERI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică în a patra zi din prima săptămână a Postului Mare – Parintele Calistrat 22.02.2018

Plângând cu amar… aidoma celor de odinioară

Canonul Mare al Sfân­tului Andrei Criteanul, care se citeşte în aceste zile în biserici, ne îndeamnă la smerenie și po­căință. Sunt zile de umilinţă şi tăcere, în care trebuie să ne sporim viaţa cu fapte bune, cu lacrimi şi post, nu pentru a fi lăudaţi de oameni, nici pentru a ne arăta altora că am reuşit întru cele duhovniceşti. Cântările liturgice ne îndeamnă în această perioadă la o privire interioară întru întâmpinarea marii sărbători a Învierii Domnului. În aceste zile ne sunt amintite chipurile celor care s-au întors către Dumnezeu plângând cu amar păcatele lor, dar şi ale celor care au rămas departe de El, în împietrire şi iubire nemăsurată de sine.

Pavecerniţa Mare

La începutul Postului Mare remarcăm rânduiala liturgică numită Pavecerniţa Mare în cadrul căreia în primele patru zile din post se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Lecții de rugăciune

„Zis-a Domnul: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide. Sau cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!”  Matei 7, 7-11

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-22

JOI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Matei (VII, 7-11)

is-a Domnul: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide. Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră?; sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!“

Apostolul Zilei: 2018-02-22

JOI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică în a treia zi din prima săptămână a Postului Mare – Parintele Calistrat 21.02.2018

Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – pentru iertarea păcatelor

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care eşti Răscumpărător al celor păcătoşi şi ai lăsat Cerurile pentru mântuirea neamului omenesc, şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult păcătoasă a plângerii, şi ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre, şi ai purtat durerile noastre; Sfinte Pătimitorule, Care ai fost rănit şi chinuit pentru păcatele şi pentru fărădelegile noastre, înălţăm către Tine, … Iubitorule de oameni, smeritele noastre rugăciuni.

Postul este doctorul sufletelor noastre !

Omul cu frică de Dumnezeu nu nesocotește legea postului. Vă voi vorbi despre această problemă, căci diavolul cel viclean, care urăște tot binele, merge la fiecare creștin și, legându-l nevăzut cu nesârguința și lenea, îl silește să nesocotească sfântul post, care dă naștere atâtor bunătăți duhovnicești și care contribuie la mântuirea noastră. De aceea, vă rog să nu-l ascultați pe vrăjmașul mântuirii noastre, nici să vă supuneți patimii… îmbuibării pântecelui și nici să vă întoarceți la obiceiul cel rău din trecut.

Este nevoie sa fie modificate regulile referitoare la post ?

Propunerile de modificare a regulilor postului, în direcţia unei îmblânziri a lor, făcute de anumiţi credincioşi263, dar şi de anumite comisii pregătitoare pentru „Marele Sinod”, ni se par în mare măsură nejustificate.

Ce este important in post

Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, iată că au trecut câteva zile, aproape o săptămână de când am intrat în post. De obicei, când intrăm în post, ne facem nişte socoteli de nevoinţă, pe care le ţinem sau nu le ţinem. De fapt, lucrul de căpetenie este altceva, ceva la care nu ne prea gândim.

Canonul cel Mare – chemarea la pocainta

La inceputul Postului, ca un „debut” al acestuia, ca un „acordaj” inainte de „armonia” deplina, gasim Marele Canon de pocainta al Sfantului Andrei Criteanul. Impartit in patru parti, este citit la Vecernia cea Mare, in serile primelor patru zile ale Postului. Canonul poate fi descris cel mai bine ca o plangere de pocainta care ne vorbeste despre proportiile si adancimea pacatului, tulburand sufletul cu jale, cainta si nadejde. Cu o maiestrie unica, Sfantul Andrei impleteste marile teme biblice – Adam si Eva, Raiul si caderea in pacat, Noe si Potopul, David, Pamantul fagaduintei si, in cele din urma, Hristos si Biserica – cu marturisirea pacatului si cu pocainta. Evenimentele istoriei sfinte sunt dezavluite ca evenimente ale vietii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte indreptate spre mine si mantuirea mea, tragedia pacatului si a tradarii ca drama mea personala. Viata mea imi este prezentata ca o parte a luptei marete si atotcuprinzatoare dintre Dumnezeu si puterile intunericului care s-au razvratit impotriva Lui.

Libertatea de a întina ?

Principala preocupare a creștinului a fost dintotdeauna aceea de a se nevoi pentru curățirea de patimi și de a dobândi harul. Din această pricină, el urmărește ca cea mai mare parte a efortului și a atenției sale să fie îndreptată spre ordonarea sinelui său lăuntric. Chiar și atunci când își pune problema libertății, credinciosul vizează înainte de orice dobândirea libertății duhov­ni­cești, mai exact libertatea față de robia exercitată de patimile sale egoiste, pentru că doar în acest fel se poate bucura de relația sa cu Mântuitorul său Hristos. Or, tocmai din aceste cauze și interesul său pentru societatea exterioară se dezvoltă abia în al doilea rând și numai în măsura în care vine într-o relație de un anume fel cu viața lăuntrică. Există însă momente în istoria umanității când creș­tinul este nevoit să se repozi­țio­neze în fața societății. Iar aceasta nu din pricina apariției unor interese noi față de lume – pentru că aceasta ar însemna o secularizare a experienței creștine –, ci din pricina invaziei socie­tății în viața lăuntrică a credinciosului. Putem observa acest lucru încă din timpul primelor prigoane asupra Bisericii din secolul I. Atunci, reprezentanții im­pe­riului le-au poruncit creș­tinilor să se închine și să jertfească zeilor păgâni sau împăratului roman divinizat, iar refuzul, firesc, al celor din urmă a constituit și motivul principal al prigoanelor. Dar de ce creș­tinii s-au împotrivit? Pentru că gesturile cerute de autoritățile imperiale reprezentau întinarea trupească și sufletească a creș­tinului, ceea ce însemna tăgăduirea propriei credințe, fapt ce conducea direct la pierderea harului și, prin urmare, la încetarea legăturii cu Dumnezeu. După aceleași principii s-au des­fășurat lucrurile și mai târziu, în vremea recentei prigoane comuniste. Obiectivul declarat al torționarilor din pușcăriile comuniste era acela de a determina, prin orice mijloace, lepădarea de credință a deți­nu­ților. Iar una dintre modalitățile cele mai subtile ale torționarilor a fost efortul concertat de a întina sufletul și trupul celor închiși prin cele mai inimaginabile blasfemii. Apoi, se urmăreau reac­țiile celor supuși acestor experimente și testele se repetau. Dar, deși astăzi, odată cu căderea regimului comunist, teroarea a încetat și ne bucurăm de o libertate fără margini, nu au încetat și acțiunile de a întina conștiința creștină. Ba chiar s-au perfecționat, pentru că acum sunt destinate nu unor persoane încarcerate, ci întregii umanități. Întreaga societate este câmpul de activitate al noilor atentate asupra conștiinței umane. Iar în fruntea acestora se află mediatizarea excesivă a grupurilor LGBT, cu un vădit caracter invaziv. Prezența acestor manifestări în filme, în reclame, în emisiuni și mai ales în public reprezintă cea mai gravă întinare a conștiinței creștine și în special a copiilor și a tinerilor. Iar ceea ce este stupefiant în promovarea acestor practici blasfemiatoare este faptul că ele nu respectă nici tradițiile locului, nici vârsta, nici familia, nici nu țin seama de opinia Bisericii dintr-o țară majoritar creștină. Ar putea exista însă o explicație. Pătrunderea acestor noi menta­lități în societatea românească tradițională se realizează tot potrivit principiului libertății, dar al acelei libertăți nihiliste, exprimat cel mai bine de Dostoievski prin gura lui Ippolit Terentiev, care reprezentând un grup de nihiliști își legitima acțiunile prin sloganul: „Noi pretindem! Noi nu cerem, noi pretindem!”.

Trupesc sau duhovnicesc ?

În apoftegmele rămase de la părinții pustiei, tensiunea între trup și duh, între ceea ce este material și ceea ce este spiritual apare puternic accentuată. Se merge până acolo, încât la o lectură neatentă am putea ajunge la concluzia că asceza practicată în deșert viza uciderea trupului pentru a putea elibera duhul, ca în doctrinele gnostice. Părinții însă nu gândesc în termeni antagonici, pentru ei nu este vorba de o alegere radicală între spirit și corp, ci este vorba doar de o bună ierarhizare a lor, care să instituie echilibru în mijlocul acestei tensiuni.

Liturghia Darurilor înainte sfinţite

Astăzi este prima zi din Postul Mare în care se săvârşeşte Liturghia Darurilor înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul. Această Liturghie se săvârşeşte în Postul Mare de luni până vineri, cu excepţia zilelor aliturgice, adică luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare şi Vinerea Mare, când nu se săvârşeşte nici o Liturghie din cele trei ale cultului creştin ortodox.

Credința face minuni

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.” Marcu 11, 22-26; Matei 7, 7-8

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-21

MIERCURI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la (Marcu XI, 22-26; Matei VII, 7-8)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide.“

Apostolul Zilei: 2018-02-21

MIERCURI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică în a doua zi din prima săptămână a Postului Mare – Parintele Calistrat 20.02.2018

Postul mare – prima săptămână – Parintele Calistrat

Canonul cel Mare

În primele patru zile din Postul Mare se citeşte în bisericile ortodoxe Canonul cel Mare alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul.

Tatăl nostru

„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.” Matei 6, 1-13

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-20

MARŢI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Matei (VI, 1-13)

is-a Domnul: „Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşallele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.“

Apostolul Zilei: 2018-02-20

MARŢI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Canonul Cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul

Proprietățile terapeutice ale rădăcinii de brusture

Ca plantă medicinală, brusturele este cunoscut încă din Antichitate. Este utilizat în medicina naturistă pentru proprietățile sale hipoglicemiante, antireumatismale, antibacteriene, astringente.

Pocăinţa ca bucurie duhovnicească

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns la începutul Postului Mare, când, în prima săptămână, în bisericile noastre ortodoxe, se citeşte Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Cu luare aminte ascultăm pilda bucuriei pocăinţei izvorâtă din exemplele biblice şi patristice pe care ni le pune îna­inte Sfântul Andrei Criteanul, mai ales pe cel al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

Astăzi începem Postul Mare

Astăzi am intrat în Postul Mare, vremea potrivită pocăinţei. Biserica în ansamblul ei îmbracă o haină cernită ce trimite la aspectul penitenţial al vieţii liturgice și duhovnicești. Suntem chemaţi la călătoria postului, prin rânduieli şi slujbe speciale, dar şi prin autentică viețuire în Hristos. Să cerem şi să dăm iertare tuturor şi să ne îndreptăm cu paşii rugăciunii către sărbătoarea Învierii Domnului!

Apostolii, misiunea lor și dificultățile întâmpinate

„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de tulburări, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți, și de frați, și de rudenii, și de prieteni și vor ucide dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; însă nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, veți dobândi sufletele voastre. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el, iar cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Și le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii; când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că este aproape Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să se îngreuieze inimile voastre de îmbuibare și de beție și de grijile vieții, iar ziua aceea să vină peste voi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. Privegheați, deci, în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.”  Luca 21, 8–36

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-19

LUNI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Luca (XXI, 8-36)

is-a Domnul: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“. Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie; şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“. Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape. Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“.

Apostolul Zilei: 2018-02-19

LUNI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica izgonirii lui Adam din Rai – Parintele Calistrat

Cuvant in Duminica Lasatului sec de branza

Duminica, 18 februarie 2018, se lasa sec de branza pentru Postul Sfintelor Pasti care incepe la data de 19 februarie. Acest post precede Praznicul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, serbat anul acesta pe 8 aprilie.

Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – a lăsatului sec de brânză – Pr. Nicolae Tănase

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - a lăsatului sec de brânză

Omul a atras multe asupra lui din cauza neorânduielii.

Două căi nasc două slujiri: a sinelui și a aproapelui

Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Matei. 6, 14-21

EVANGHELIA ZILEI: 2018-02-18

DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Matei (VI, 14-21)

is-a Domnul: „Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre. Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!“

Apostolul Zilei: 2018-02-18

DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Romani (XIII, 11-14; XIV, 1-4)

raţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. rimiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.

Izgonirea lui Adam din Rai

Duminica lăsatului sec de brânză este numită şi a Izgonirii lui Adam din Rai. Această denumire totalizează întreaga pregă­tire pentru post. Acum știm că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Adam a pierdut Raiul pentru că nu a ţinut porunca postului, iar noi îl câşti­găm postind. Încă din zilele lui Adam şi ale Evei, am uitat cine suntem cu adevărat. Vorbim, de obicei, despre ceea ce primii noştri părinţi au pierdut atunci când nu s-au supus poruncii lui Dumnezeu de a nu mânca din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului; spu­nem că neascultarea lor a dus la căderea omenirii şi a afectat în mod negativ întreaga creaţie. Urmarea păcatului lor a fost că au devenit muritori și astfel au cu­noscut stricăciunea şi moartea trupească, dar Dumnezeu, în mila Lui, i-a acoperit cu „îmbrăcăminte de piele” pentru a-i ajuta să su­pravieţuiască. Cu alte cuvinte, au trecut de la viaţa veşnică la viaţa de supravieţuire din cauza păca­tului neascultării.

Numai dacă ai poftit femeie străină, preacurvie ai săvârșit ! – Parintele Calistrat

Rugăciune a mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Soțul și soția – chip al Sfintei Treimi în Taina Căsătoriei

Prin Taina Sfintei Căsătorii, soţul şi soţia închipuiesc Treimea într-o modalitate foarte frumoasă şi profundă. Modul trinitar de existenţă este iubire şi dăruire chenotică sau de-sine-lepădătoare, prin care Persoanele Treimii sunt una în chip absolut în Fiinţa dumnezeiască. Această unitate din Treime este, de asemenea, definită drept perihoreză – ‘întrepătrundere, împreună locuire’. Prin perihoreză, fiecare dintre Persoanele dumnezeieşti locuieşte în lăuntrul celeilalte, prin darul chenotic, în fiinţa cea una. Această absolută unitate de fiinţă dezvăluie tot mai profunda diversitate absolută a celor trei Persoane.

Legătura dintre Taina Cununiei, căsătoria civilă şi petrecerea de nuntă

Pentru a defini unirea bărbatului cu femeia în viața de familie, se întrebuințează de regulă trei termeni: cununie, nuntă, căsătorie, fiecare având un sens aparte care însă, de multe ori, se întrebuințează necorespunzător. Greșita lor întrebuințare pornește de la faptul că se confundă, de cele mai multe ori, aspectul religios al unirii bărbatului cu femeia, cu cel civil și cu petrecerea de după oficierea acestora.

Căsătoria civilă, un garant al cununiei religioase

Sunt unii credincioşi care solicită să se cunune numai religios iar la Primărie nu, invocând diferite motive. Este bine să se facă acest lucru ?

Bărbatul și femeia – care este căsătoria care nu se va rupe niciodată ?

Atunci când în căsătorie bărbatul şi femeia devin „un trup”, dacă amândoi sunt membri ai Trupului lui Hristos, unirea lor este pecetluită de Sfântul Duh sălăşluit în fiecare dintre ei. Iar Euharistia este cea care îi face pe ei să fie membri ai Trupului lui Hristos.

Nunta închipuie unirea tainică dintre Hristos și Biserică

Sfântul Apostol Pavel consideră unirea dintre soţ şi soție drept o imagine a lui Hristos Mirele şi mireasa Sa, Biserica. Aici, prototipul este Hristos = mirele, Biserica = mireasa. Relaţia analogă este cea a soţului şi soţiei, în timp ce arhetipul este Hristos şi Biserica. Dar putem înţelege relaţia dintre Hristos, Dumnezeiescul Mire, cu mireasa Sa, Biserica, doar fiindcă la nivelul existenţei noastre omeneşti suntem atât de familiarizaţi cu relaţia dintre soţ şi soţie.

Dragostea adevărată este o permanentă căutare

În definitiv, iubirea nu este ceva care se adresează în mod exclusiv persoanei umane, ci ţine de o anumită stare sau dispoziţie de viaţă. Nu poţi fi cu adevărat afectuos faţă de semenul tău dacă nu iubeşti în general toată creaţia. Dragostea adevărată nu are legătură cu animalitatea. Ea nu înseamnă cucerire, posedarea celuilalt, ci o permanentă căutare. Socrate ne spune acelaşi lucru în Banchetul: „Simţi dragostea pentru acela care nu este încă la dispoziţia ta şi nici în posesia ta”.

Dragostea adevărată este dezinteresată

Unii pot pune întrebarea legitimă: „Dacă dragostea înseamnă «primeşte», şi-l vom iubi pe om fără să cerem nimic în schimb, nu va veni oare o vreme când el doar va lua fără să ne dea nimic, când va înceta să mai preţuiască dragostea noastră şi o va lua ca pe ceva de la sine înţeles?”.

Cea mai importantă perioadă duhovnicească din timpul anului

Luni, 19 februarie, începem cea mai importantă perioadă duhovnicească din cursul anului bisericesc, Postul Mare. Acest post este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. El a fost rânduit iniţial pentru pregătirea catehumenilor de odinioară care urmau să primească botezul la Paşti, apoi a devenit un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a celei mai mari sărbători creştine din an, Învierea Domnului. Totodată, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de începerea activităţii Sale mesianice.