Distrugerea tinereții … pentru cuplurilor tinere ! – Părintele Calistrat 22.03.2018

Faceți totul pentru a evita uciderea familiei prin divorț

Faptul că încă nu aţi divorţat de soţul legiuit şi binecuvântat pentru dumneavoastră de Dumnezeu arată că încă vă mai este vie conştiinţa creştinească şi aceasta nu vă lasă să vă omorâţi duhovniceşte soţul bolnav.

Încă din leagăn, copiii îi copiază pe părinți

Copiii îi copiază pe părinţi încă din leagăn. Imită ceea ce fac cei mari şi le înregistrează pe toate în „caseta” lor goală.

Părinți nervoși ? Copii nervoși ! – casa voastră poate fi Rai sau iad

Părinte. ce-i sfătuiți pe părinții ai căror copii sunt apatici sau, dimpotrivă, hiperexcitați? Cum poate fi ajutat copilul sau adolescentul să-și afle echilibrul sufletesc?

Baza dezvoltării copilului este contactul cu un adult apropiat

Baza dezvoltării copilului este, de la cea mai fragedă vârstă, contactul cu un adult apropiat. Până la vârsta de un an, acesta este o condiţie indispensabilă. După cel de-al Doilea Război Mondial, psihologii au făcut cercetări pe scară largă asupra comportamentului copiilor orfani şi s-a dovedit că manifestări cum ar fi ostentaţia, comportamentul sâcâitor, abrutizarea exterioară, frânarea dezvoltării intelectuale apar la copil într-un singur caz: în condiţiile absenţei sau insuficienţei contactului cu un adult, cel mai important – şi nu este deloc obligatoriu ca adultul acesta să fie mama!

Minunea învierii lui Lazăr, prefigurare a învierii de obște

Sărbătoarea Floriilor este timpul bucuriei pentru întreaga Biserică. Aceasta din urmă Îl primeşte cu ramuri de finic pe Hristos Care intră în Ierusalim smerit pentru mântuirea noastră. Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi Sâmbăta lui Lazăr, iar mâine va sărbători Duminica Floriilor. Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele. La ambele sărbători, Hristos este cântat și slăvit ca biruitor al morții. Ramurile de finic pe care oamenii le țin în mâini în această zi simbolizează biruința și triumful datorat învierii lui Lazăr, preînchipuire a Învierii lui Hristos și a învierii celei de obște, a tuturor oamenilor.

„Lazăre, vino afară”

„În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, iar fratele ei, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit, deci, că Lazăr este bolnav, Iisus a rămas două zile în locul în care era. Apoi a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, iar Tu iarăși Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, iar după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Însă atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți, că n-am fost acolo. Deci, să mergem la el. Însă Toma, care se numește Geamănul, a zis celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit (pe Lazăr) pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta I-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. Când a auzit aceea, s-a ridicat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și îi spuneau cuvinte de mângâiere, văzând pe Maria că s-a ridicat degrabă și a ieșit din casă, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată, cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci, suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra! Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El.” Ioan 11, 1-45

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-31

SÂMBĂTA SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR Evanghelia de la Ioan (XI, 1-45)

n vremea aceea era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav“. Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu“. Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?…“. A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el“. Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“. Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa“. Iisus însă vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi… Dar să mergem la el“. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!“ Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor. Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit. Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia“. Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi“. Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“ Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“ Şi zicând aceasta, s’a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. Aceea, de cum a auzit, s’a sculat degrabă şi a venit la El. Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s’a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit“. Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S’a tulburat întru Sine. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi“. Iisus a lăcrimat. Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“ Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?…“. Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi…“. Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M’ai ascultat; Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis“. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“ Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.

Apostolul Zilei: 2018-03-31

SÂMBĂTA SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR Ap. Evrei (XII, 28; XIII, 1-8)

raţilor, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie şi cu sfială.   ămâneţi întru dragostea frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi, căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci Însuşi Dumnezeu a zis: «nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi». Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: «Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?». Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 28.03.2018

Libertate și raționalitate

În colecția alfabetică a Patericului egiptean avem un grupaj de apoftegme așezate sub numele generic al avvei Megethios. Zic nume generic pentru că, așa cum putem să înțelegem chiar din text, au fost cel puțin doi asceți care au purtat acest nume. Cele patru apoftegme rămase de la cei doi bătrâni sunt centrate în jurul a două idei mari: pe de o parte, libertate, iar pe de altă parte, raționalitate și măsură.

Sfântul Ioan Scărarul – Despre patima clevetirii

Viaţa Sfântului Ioan Scărarul a fost ascunsă, smerită şi aprinsă de dumnezeiescul dor. Vreme de patruzeci de ani a trăit sihăstreşte, pururea fiind aprins de râvna înflăcărată şi de focul dumnezeieştii iubiri. S-a nevoit vieţuind în rugăciune neîncetată şi în nemăsurată dragoste de Dumnezeu. De aceea s-a făcut pildă a toată virtutea şi doctor sufletesc iscusit, plin de înţelepciune, căci Duhul Sfânt vorbea prin gura lui, ajungând ca o îstea nerătăcită şi luminând până la marginile lumii”.

Sâmbăta lui Lazăr şi învierea celor adormiţi

Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Florii, în sâmbăta numită a lui Lazăr. La fiecare pomenire a celor ador­miți, Lazăr este chemat să se roage pentru ei: „…pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți…”

Valoarea omului

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 320

„Fă-ți o idee de vrednicia ta din prețul ce s-a dat pentru tine! Uită-te la schimbul ce s-a făcut și cunoaște-ți vrednicia! Ai fost cumpărat cu preacinstitul Sânge al lui Hristos! Nu ajunge rob păcatului! Înțelege ce cinste ai, ca să nu te asemeni cu dobitoacele cele necuvântătoare!”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-30

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-30

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cerul și pământul – Părintele Calistrat 29.03.2018

Învierea lui Lazăr

În sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor prăznuim învi­e­rea Sfântului și Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos. Biserica a rânduit ca să se sărbă­torească în această zi învierea lui fiindcă „sfinții și de Dumnezeu purtători Părinții noștri, sau, mai bine spus, Sfinții Apostoli, voind să pună, pentru curățire după postul cel de patruzeci de zile, Sfintele Pă­timiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus această minune mai presus de fire. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos și a trăit din nou, tot așa și noi, deși am murit, la trâmbița cea din urmă vom învia și vom trăi veș­nic”, se menţionează în Sinaxarul Triodului din această zi.

Ce este omul ?

Origen, Despre principii, Cartea a IV-a, X, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 8, p. 311

„(…) Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa (Facerea 1, 26-27). E limpede că semnele acestui chip dumnezeiesc din om pot fi recunoscute nu în starea sa trupească pieritoare, ci în cumințenia minții, în dreptate, în stăpânire de sine, în curaj, în înțelepciune, în dorul după cunoaștere, pe scurt, în tot acel complex de virtuți care în Dumnezeu sunt prezente în chip substanțial și pe care la oameni le putem întâlni numai în ne­voințele lor și dorința de a păși pe urmele lui Dumnezeu, după cum ne dă Domnul să înțelegem în Evanghelia Sa: Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este (Luca 6, 36) și fiți, dar, desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este (Matei 5, 48). Prin aceasta se dovedește limpede că în Dumnezeu toate aceste însușiri sunt prezente, iar nu în sensul că ar putea apărea ori dispărea cu timpul, pe câtă vreme la oameni ele pot fi dobândite numai treptat de către fiecare în parte. Prin aceasta se vede așadar că există între Dumnezeu și om o oarecare înru­dire.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-29

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-29

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Primirea regală a Domnului în Ierusalim

Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea Floriilor, care reprezintă sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Acest eveniment ne este prezentat de toţi cei patru Sfinţi Evanghelişti de la care aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos a fost primit triumfal în Ierusalim ca urmare a minunii învierii lui Lazăr, care fusese mort vreme de patru zile.

Urmarea lui Hristos

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia XII, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 143

„Toți drepții au mers pe drumul cel strâmt și plin de încercări, au fost prigoniți, au fost puși la cazne, au fost ocărâți (s-au îmbrăcat) în piei de capră, au trăit în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evrei 11, 37-38). Tot așa și Apostolii, până în ceasul de acum, spune (Apostolul Pavel), flămânzim, însetăm, suntem goi, ocărâți și pribegim (I Corinteni 4, 11). Unora dintre ei li s-a tăiat capul; alții au fost răstigniți, iar alții în diferite feluri au suferit. Dar Stăpânul lor și al Profeților și al Apostolilor cum a viețuit? Nu ca și când ar fi uitat de slava Sa divină? El S-a făcut pildă nouă prin faptul că a fost ocărât, că a purtat coroană de spini pe cap, că a fost scuipat, că a fost pălmuit și răstignit.

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-28

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-28

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Ce este şi cum ne poate afecta sănătatea aditivul alimentar E536, ferocianura de potasiu, din sarea de bucătărie

Antiaglomerantul E536 este adăugat în sare într-o doză maximă admisă (prin reglementare europeană) de 20 de miligrame pe kilogramul de produs. În acelaşi timp, legislaţia UE (adoptată şi de România) stabileşte că doza zilnică admisibilă (DZA) nu trebuie să fie mai mare de 0,025 miligrame pe kilogram corp.

Mărturisirea păcatelor ! Orice păcat trebuie dezlegat – Părintele Calistrat 27.03.2018

Conceptul Creștin despre viață și o viziune asupra suicidului – Părintele Calistrat 26.03.2018

„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”

Suntem în ultima săptămână din Postul Mare şi ne pregătim pentru Duminica Floriilor, iar mai apoi pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri. De Florii sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim. În Sinaxarul din Duminica Floriilor ni se spune că „Cel Care are cerul de tron S-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim”. Copiii evreilor, şi ei chiar, aşterneau înaintea lui haine şi ramuri de finic; unii le aruncau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: „Osana, Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”.

Să călcăm pe treptele care ne duc spre cer !

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a V-a, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 126

„Dumnezeu ridică la înălțime gândurile noastre și nu le lasă aruncate la pământ și vrednice de a fi călcate în picioare. Apoi, ca prin niște cârcei, prin legăturile dragostei ne ține strâns uniți de semenii noștri; și, rezemați pe ei, să tindem mereu spre înălțime; și asemenea viței de vie agățătoare să ne urcăm spre culmile celor mai înalte virtuți. Dumnezeu cere apoi de la noi să primim a fi săpați (precum sunt săpați pomii pentru a aduce roade); iar sufletul este săpat atunci când leapădă grijile lumești, care sunt poveri pe inimile noastre. Deci, cel care leapădă dragostea trupească și dragostea de bani sau socotește vrednică de disprețuit admirația pentru această ticăloasă slavă deșartă, acela, ca și cum și-ar fi scăpat sufletul, ca și cum ar fi răsuflat, descarcă de pe el povara deșartă a gândului pământesc. Și, după cum spune proverbul, nu trebuie nici să te grozăvești, să faci adică totul de ochii lumii, nici să cauți lauda celor din afară, ci să fii cu rod, strângând pentru bunul Lucrător (Ioan, 15, 1) arătarea faptelor tale (Matei, 6, 4; 6, 18). Să fii ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu (Psalmi 51, 7). Să nu-ți pierzi niciodată nădejdea, ci să ai totdeauna, prin credință înfloritoare, mântuirea.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Sparanghelul sau leguma regilor

Sparanghelul este o plantă de cultură care face parte din familia liliaceelor, originară din America de Nord, dar s-a aclimatizat foarte bine și în Europa. Se cultivă și în România, dar în sere. Este o legumă fără frunze, pe care o găsim în trei culori – alb, verde și violet – și care trăiește între 10 și 20 de ani. Are un ­rizom puternic, pe care apar mugurii din care ies lăstari.

Spovedania în Postul Sfintelor Paşti

Biserica recomandă credin­cioşilor ei ca în timpul Postului Mare să se spovedească, iar dacă vor primi dezlegare de la preotul duhovnic, să se împărtăşească. Din nefericire sunt mulţi creştini care nu respectă acest îndemn al Bisericii şi vin să se spovedească în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, chiar dacă ei nu au ţinut nici o zi din Postul Mare. Postul Mare propriu-zis ţine până în Sâmbăta lui Lazăr, iar din seara Duminicii Floriilor începe postul din Săptă­mâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, când ar trebui să se spovedească cei care doresc să se împărtăşească în Joia Mare, în Sâmbăta Mare sau de Înviere.

Pericolul desfrânării

Sfântul Ioan Casian, Așe­zămintele mânăstirești, Cartea a VI-a, Cap. 12-13, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, pp. 192-193

„Dumnezeu, creatorul și ziditorul neamului omenesc, cunoscând mai înainte de toți natura creaturii sale și mijlocul de a o îndrepta, i-a adus tămăduire tocmai acelei părți de unde știa că izvorăsc cauzele îmbolnăvirilor, căci zice: Oricine se uită la o femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28). Cunoscând zburdălnicia ochilor, vina n-o dă pe seama lor, cât pe acest simț lăuntric, care se folosește nesănătos de slujba văzului acestora. Căci bolnavă de rana făcută de săgeata poftei desfrânate este inima, care vede pentru a se învăpăia de dorințe. Darul văzului, dăruit cu rost de Ziditor ea îl întoarce din cauza viciului spre ticăloase slujiri și la orice prilej aduce la lumină boala ascunsă a poftei desfrânate. De aceea adresează inimii din vina căreia iese la iveală prin văz cea mai rea boală, această poruncă mântuitoare: căci nu se zice: Păzește mai mult decât orice ochii tăi, care, firește, ar fi trebuit să fie păziți în mod deosebit, dacă din ei ar fi izvorât pofta noastră – ochii, negreșit, nu fac altceva decât să ofere sufletului slujirea lor – dar zice: Păzește inima ta mai mult decât orice (Pilde 4, 23). I se impune tămăduire mai degrabă ei, care poate abuza pretutindeni de slujirea ochilor.

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-26

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului – Părintele Calistrat 25.03.2018

Buna Vestire – Părintele Calistrat 25.03.2018

O întâlnire care ne-a deschis tuturor Cerul

Deși este al șaptelea praznic împărătesc al ciclului liturgic anual, Buna Vestire este primul dintre ele, dacă avem în minte cronologia istoriei mântuirii noastre. Ea rămâne, spunea un mare predicator grec, cea mai importantă vestire din istorie, ­fiind legată de Mesia, cea mai așteptată persoană din istorie. Despre importanța acestei dumnezeiești zămisliri ne vorbesc tainic atât Apostolul Pavel, cât și pericopa evanghelică a acestei sfinte sărbători.

Pocăința sinceră naște renunțarea la păcat

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Marcu 10, 32-45

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (I, 24-38)

n zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…“. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Ierarhului de la Marcu (X, 32-45) n vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple, zicând: iată ne ducem sus în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori; şi-L vor bate şi-L vor scuipa şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Atunci au venit la Dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu şi i-a zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a întrebat: ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au spus: dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, în slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei au zis: putem. Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza; dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât acelora pentru care s-a rânduit. Când au auzit ceilalţi zece, au început să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan; iar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc; dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru; şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor, pentru că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi.

Apostolul Zilei: 2018-03-25

Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Galateni (III, 23-29)

raţilor, înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. În aceiaşi zi se citeşte şi Ap. Evrei (IX 11-14) raţilor, Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!

Dragostea ca jertfă, și nu ca plăcere

Două maladii ale vremii noastre, la care sunt expuși mai ales tinerii, sunt libertinajul sexual și puritanismul. Abordarea relației dintre dragoste și sexualitate suscită numeroase polemici, încărcate de animozitate. Cauzele acestei stări de fapt sunt variate: identificarea la nivelul mentalului colectiv a iubirii autentice cu sexul; viziunile antropologice diferite, modelul de dragoste vehiculat în mass-media. Iubirea, scrie părintele Filotei Pharos, „este pasiunea pentru cineva și nu pentru ceva, dorirea celuilalt ca persoană, și nu ca obiect”.

Minunea Acatistului Bunei Vestiri

Acatistul Bunei Vestiri are o uriașă însemnătate pentru mântuirea noastră, atunci când îl citim sau îl rostim pe de rost cu evlavie. Ne dăruiește ajutor grabnic în strădania și în ne­voin­ța noastră, pe care o facem în fiecare zi ca să ne biruim pati­mile; ca să biruim răul, păcatul care ne împresoară. De altfel, Maica Domnului ne îndeamnă și ne spune mereu: „Chemați-mă!”, „Chemați numele meu și eu vă voi ajuta întotdeauna”. Părintele Arsenie Papacioc spunea ade­sea: „Maica Domnului este su­părată pe noi, fiindcă nu apelăm la ea, fiindcă nu-i cerem nimic”. Așadar, să cerem, să ne rugăm și ni se va da. Ocrotirea ei e minunată, cum veți asculta și în pilda care urmează. Mai demult, adică mai înainte de anul 1800, existau mulți tâlhari, așa cum este cunoscut, care se as­cundeau pe la răscrucile dru­mu­rilor și atacau prin surprin­dere pe trecători. Unul dintre aceștia, un căpitan de tâlhari, pusese pe unii din tovarășii săi la o astfel de răscruce pe unde treceau oamenii dintr-un oraș în altul. Și cei care treceau, fie unul singur, fie mai mulți, erau atacați și jefuiți. Nu le făceau nici un rău, nu-i răneau, nu-i băteau, ci le luau banii și îi lăsau să plece. Odată a trecut pe la acea răscruce și un monah cu viață îmbunătățită. Tâlharii l-au oprit, dar neavând ce să-i ia, l-au lăsat să plece. Acela însă nu a plecat, ci i-a rugat pe tâlhari să-l ducă acolo unde se ascunsese căpitanul lor. Atunci aceia l-au întrebat: „Ce vrei de la el?” „Vreau să vă spun ceva foarte important. Peste puțin timp va trece pe aici un negustor foarte bogat, încărcat cu dia­man­te. Iar căpitanului vostru vreau să-i descopăr cum este îmbrăcat acela, ca să vă fie ușor să-l prin­deți.” Așa s-a și făcut, nu pentru ca să-i facă hatârul monahului, ci pentru câștigul ce-l nădăjduiau. Și astfel l-au dus la șeful lor. De îndată ce s-au întâlnit, monahul i-a spus căpitanului să-i cheme pe toți oamenii lui. Acela a po­runcit și toți au venit de față. „Unul lipsește, a spus monahul. Aduceți-l și pe acela aici!” „Nu poate veni, pentru că acum face mâncare pentru amiază.” „Nu se poate, trebuie să-l aduceți și pe acela!” Atunci căpitanul a trimis pe unul dintre ei să-l cheme, dar acela nu voia să vină, însă l-a apucat cu sila și astfel l-a adus înaintea monahului. De îndată ce bucătarul l-a zărit pe monah, nici nu voia să se uite la el. Însă nici monahul nu s-a întors să-l pri­veas­că. Deodată bucătarul a început să tremure din totul trupul lui. Atunci monahul l-a întrebat: „Bucătare, de ce tre­muri?” Acela, fiind silit, a fost nevoit să mărturisească că este diavol și s-a prefăcut în om, ca să-l urmărească de aproape pe căpitanul de tâlhari. De ce?

„Fie mie după cuvântul tău”

Buna Vestire este ziua în care sărbătorim evenimentul petrecut în Nazaret, când Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea Bunei Vestiri este deopotrivă una împă­rătească şi una a Maicii Domnului. Este praznic împărătesc pentru că se referă la Împăratul Hristos, Care a fost zămislit în pântecele Născătoarei de Dumnezeu şi este sărbătoare a Maicii Domnului pentru că se referă la acea per­soană care a contribuit la zămis­lirea şi la Înomenirea Cuvântului lui Dumnezeu, adică la Preasfânta Fecioară Maria.

„ … cine ziceți că sunt Eu ?”

„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre proroci. Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristos. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Și a început să-i înve­țe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărtu­rari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.”

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. VI, L, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 15, pp. 147-148

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-24

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VIII, 27-31)

n vremea aceea au ieşit Iisus şi ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“ Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi“. Şi El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?“ Răspunzând Petru, I-a zis: „Tu eşti Hristosul!“ Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învie.   În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2018-03-24

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IX, 24-28)

raţilor, Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini, închipuire a celei adevărate, ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori – ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa. Şi precum este rânduit oamenilor, o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.

O vorbă care izbește și rănește, nu o să treacă niciodată – Părintele Calistrat 23.03.2018

Cand vine vorba de Spovedanie …

Cand vine vorba de Spovedanie,

Harul lui Dumnezeu și străduința oamenilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 933-934

„…strădania omului nu e îndestulătoare, dacă omul nu se bucură de ajutorul cel de sus; și iarăși: nu câștigăm nimic de pe urma ajutorului de sus dacă nu ne străduim. (…) Din acestea două se împletește virtutea: din ajutorul cel de sus și din strădania noastră. De aceea, vă rog, nici să nu dormiți lăsând totul pe seama lui Dumnezeu, dar nici, străduindu-vă și muncind, să socotiți că toate faptele voastre se datorează numai ostenelilor voastre. Dumnezeu nu vrea să fim nepăsători; de aceea nu face El totul; dar nici nu vrea să fim îngâmfați; de aceea n-a lăsat totul în puterea noastră, ci, înlăturând ce este vătămător și dintr-o parte și din alta, ne-a lăsat ce ne este de folos.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-23

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-23

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Puterea Sfintei Împărtăşanii – Părintele Calistrat 22.03.2018

Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Un prieten al dvs. vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu există Dumnezeul Cel viu şi atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul dumnezeu atotputernic. Atunci toate făpturile vii din lume sunt jucării în ghearele morţii atotputernice, ca un şoricel în ghearele unei pisici flămânde.

Să primim Lumina care alungă teama și patimile !

Domnul stă la uşa sufletului tău cu o mătură, gata, la invitaţia ta, să cureţe mizeria cumplită din sufletul tău, spre a-ţi face sufletul nou, curăţit, înmiresmat de tămâie şi bună mireasmă, şi spre a-l împodobi cu podoaba sa feciorelnică – Domnul stă şi aşteaptă invitaţia ta.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Venirea lui Dumnezeu în lume şi între oameni prin Întruparea Fiului Său este chipul cel mai înalt al iubirii Preasfintei Treimi faţă de neamul omenesc.

Dobândirea virtuților

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 506-507

„Care fapt de pe lumea asta nu-i în stare să te îndemne spre virtute? Nu vezi cât de trecător e traiul pe pământ? Nu vezi cât de puțin ești sigur de ziua de mâine? Nu vezi cât te obosești pentru lucrurile de pe lumea aceasta? Nu vezi cât efort? Săvârșești, oare, virtutea cu osteneală, iar păcatul, fără osteneală? Nu! Ei bine, dacă și pentru virtute și pentru păcat trebuie să te ostenești, pentru ce nu vrei să te ostenești pentru virtute, care îți aduce mare câștig? Dar, mai bine spus, sunt virtuți care nu cer nici o osteneală. Ce oboseală cere să nu vorbești de rău, să nu minți, să nu te juri, să lași ura ce o porți semenului tău? Nici o oboseală!

Dimpotrivă, săvârșirea acestor păcate cere oboseală și aduce peste tine multe griji. Ce cuvânt de apărare mai putem avea noi, ce iertare, când nu facem nici aceste fapte bune care nu ne costă nici un pic de oboseală? De aici se vede că noi din lene și trândăvie nu facem nici acele fapte bune care nu ne cer vreo osteneală.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-22

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-22

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Roadele iubirii – Părintele Calistrat 21.03.2018

Semnal de alarmă privind nocivitatea ţigărilor „electronice”

Secretarul de stat în MAI Raed Arafat a atras recent atenţia asupra ofensivei mediatice a fabricanţilor şi a comercianţilor de tutun care difuzează „reclame agresive” pentru aşa-numitele ţigări „electronice” şi a cerut interdicţia totală şi urgentă a promovării în public a acestor produse. Cele mai recente studii arată că ţigările electro­nice sunt la fel de nocive precum ţigările clasice.

Denia Canonului Mare

În această seară se oficiază în Bisericile Ortodoxe Denia Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Denia este, din punct de vedere liturgic, o utrenie care se săvârșește în seara zilei precedente. Așadar, Denia Canonului Mare este utrenia zilei de joi, oficiată miercuri seara.

Cântarea Sfintei Cruci

În anul 1904, ieroschimonahul Gherontie, care slujea la Schitul Darvari din București, pe atunci metoc al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, a publicat la București o broșură intitulată Cântări religioase, care cuprindea cântări selectate din manuscrisele muzicale din biblioteca schitului. Cărțulia cuprinde mai multe cântări alese sau calofonice, la loc de frunte fiind lunga și frumoasa cântare O, preafrumoasă pustie, cântată mai ales de monahi, cuprinși de dorința de însingurare și de viețuire în liniște pentru a putea contempla mai bine și a se ruga lui Dumnezeu.

Lupta cu păcatul – sfaturi pentru despătimire

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 306-307

„Omul este dator să arate toată silința, să se lupte și să se împotrivească totdeauna celui viclean și cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor și cugetul cel rău al trupului să nu-și arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până ce se vindecă, să nu puroieze cât de puțin; – tratând-o, însă, ea se vindecă, dar netratând-o poate infecta întregul trup – tot așa și patimile sufletului, până ce se vindecă, ele rămân, totuși, înlăuntrul lui. Ele se vindecă, doar, în urma unei intense conlucrări cu harul lui Hristos.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-21

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-21

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Sunt liber să fac ceea ce vreau eu cu viața mea ! NU – Părintele Calistrat 20.03.2018

Sensul suferinței

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Întrebarea 55, Răspunsul II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 18, pp. 297-298

„(…) Să știm că Domnul sau nu va lăsa să fim încercați mai mult decât putem suporta (I Corinteni 10, 13) sau, ca atunci când câteodată pregătea tină și ungea pe bolnavi și le poruncea să se spele în Siloam (Ioan 9, 6-7), sau ca altădată când se mărginea la simplă voința Lui, spunând: Voiesc, fii curățit (Matei 8, 3), iar pe unii îi lăsa să lupte cu suferințele, spre a-i face mai probați prin ispitire; la fel se întâmplă și cu noi: câteodată ne ajută în mod nevăzut și în ascuns, când socotește că aceasta este în folosul sufletelor noastre, iar altădată socotește de cuviință să întrebuințeze și mijloace materiale pentru bolile noastre (astfel) ca prin amânarea vindecării să ne facă mai puternică și mai constantă amintirea binefacerii sau, încă, precum am spus, să ne dea un model de imitat pentru îngrijirea sufletului. Căci precum în privința corpului este necesară fie îndepărtarea a ceea ce este străin, fie adăugarea a ceea ce este nevoie, la fel și în privința sufletului nostru, este necesar să îndepărtăm ceea ce este străin și să primim ceea ce este potrivit cu natura noastră. Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om drept (Ecclesiast 7, 29) și pe noi ne-a creat spre fapte bune, ca întru ele să umblăm.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-20

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-20

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Lipsa de iubire, provoacă durere celui de lângă noi ! – Părintele Calistrat 19.03.2018

Tratamente naturiste în afecţiunile urechii

În toate anotimpurile anului şi mai ales în sezoanele reci apar, cu frecvenţă sporită, diverse afecţiuni ale urechii cum ar fi otita, labirintita, oreionul, acufenele, Sindromul Ménière, otoscleroza, ceara în urechi sau chiar surditatea. Fitoterapia recomandă o multitudine de remedii, care ajută la restabilirea sănătăţii urechii.

Ciupercile champignon, sursă de proteine

Se cunosc aproximativ 14.000 de soiuri de ciuperci, din care doar 3.000 sunt comestibile, iar 700 au proprietăți medicinale. Se presupune că ciupercile au fost cultivate prima dată în secolul al XVII-lea, în Franța, în catacombele pariziene, de aceea sunt numite ciuperci pariziene sau „champignons de Paris”. Tot mai multe cercetări arată că ciupercile ar putea intra lejer în categoria superalimentelor, alături de broccoli și afine. Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine și minerale (A, B1, B2, B6, B12, E, D, acid folic, potasiu, seleniu, sodiu, cupru, fier, calciu, magneziu și fosfor).

Când aluneci pe o coajă de banană

Un englez, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a făcut lumea să se înfioreze trecând peste Cascada Niagara pe o frânghie, fără să sufere vreo vătămare. James Hardy, în anul 1896, a reuşit performanţa de a parcurge cei 550 de metri suspendat la 46 de metri deasupra cascadei în condiţii de ceaţă şi vânt puternic. După câţiva ani, acelaşi englez, mergând pe stradă, a alunecat pe o coajă de banană şi a ajuns la spital cu o gravă fractură de picior. Uneori, o mare ispită ce tună împrejurul nostru precum Niagara ne poate lăsa nevătămaţi; dar adeseori o întâmplare măruntă şi neînsemnată ne poate pricinui căderea tocmai fiindcă nu o băgăm în seamă.

Rânduiala întristării

Înclin să cred că cei mai mulți dintre noi acceptă faptul că omul nu poate trăi oricum, la voia întâmplării, că viața trebuie sau ar trebui dusă după anumite principii potrivite cu firea omului, dar și cu destinația lui finală, care este salvarea sufletului său nemuritor. Cu toate acestea, atunci când începem să ne punem concret problema viețuirii după o anumită rânduială, vedem că lucrurile se schimbă, devin mai complicate și din ce în ce mai puțini reușesc să trăiască până la capăt potrivit principiilor acceptate inițial. Și aici nu mă refer la adoptarea unor practici exterioare, formale, ci la acele lucruri care determină viața noastră lăuntrică. Să ne aplecăm, de pildă, asupra modului în care noi abordăm de obicei întristarea. E posibil ca unii să se mire, dar trebuie să afle că inclusiv în acest caz există o rânduială; noi nu ne putem întrista oricând și din orice pricină, cel puțin așa ne recomandă Sfinții Părinți, pentru că întristarea primită sub imperiul diverselor impresii ale vieții cotidiene nu ne ajută la rezolvarea problemelor și cu atât mai puțin ne este de vreun folos sufletesc. Întristarea este o emoție puternică care poate zdrobi inima, poate îmbolnăvi realmente tot trupul, poate duce la deznădejde, dar, de asemenea, poate învia un suflet nesimțitor. Cu toate acestea, simpla constatare a faptului că întristarea, în cele mai multe cazuri, nu este folositoare nu ne ajută s-o și dominăm. Întristarea este un sentiment pe care constatăm că nu-l putem ordona, că scapă puterii noastre de a-l controla, însă în mod firesc altfel ar trebui să stea lucrurile. Rațiunea ar trebui să aibă forța necesară să ordoneze acest sentiment ca să se manifeste doar în acele cadre benefice și ziditoare și numai într-o anumită măsură. Și pentru ca să nu lungim prea mult discuția, să vedem ce spune despre tema noastră, cu exemple, Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Ai pierdut bani? Te-ai întristat, dar prin aceasta nu ți-ai acoperit paguba. Ai pierdut un fiu? Te-ai întristat, dar pe mort nu l-ai înviat, şi nici n-ai fost de folos cu ceva răposatului. Ai fost biciuit, pălmuit, batjocorit? Te-ai întristat, dar n-ai ridicat ocara. Te-ai îmbolnăvit de o boală foarte grea? Te-ai întristat, dar boala nu ai alungat-o prin asta, ba încă şi mai grea ți-o faci. Vezi că la nici una dintre aceste nenorociri nu ți-a fost de folos întristarea? Însă ai păcătuit și te-ai întristat? Ți-ai șters păcatul, ți-ai dezlegat greșeala.”

Modelul pocăinţei izvorât din vieţile sfinţilor

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns în săptămâna a 5-a din Postul Mare, când, miercuri seară, în bisericile noastre ortodoxe, vom citi în cadrul Deniei, integral, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi vom asculta cu luare aminte Pilda bucuriei pocăinţei izvorâtă din lectura vieţii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

Înfrânarea – cale către cer

Sfântul Vasile cel Mare, ­Regulile mari, Cap. II, Întrebarea 19, Răspunsul I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 18, pp. 252-253

„În privința patimilor sufletului există o simplă măsură a înfrânării: îndepărtarea totală de (lucrurile) care duc la plăcere fatală. În privința alimentelor însă, așa cum nevoile oamenilor diferă ale unora de ale altora, după vârstă, îndeletnicire și obișnuința corpului, la fel și măsura și modul de folosire a alimentelor sunt diferite, după caz. Astfel, nu e cu putință să fie cuprinși într-o singură regulă toți cei care se exercită în pietate. Având însă stabilită măsura pentru asceții sănătoși, să lăsăm celor răspunzători cu mânuirea acestor probleme să deroge cu înțelepciune de la această măsură pentru cazurile speciale întâlnite. Căci nu este posibil să vorbim de fiecare caz în parte, ci de cele care depind de învățătura comună și generală. Căci întremarea celor bolnavi prin alimente (hrană), sau a celui extenuat de puteri în urma unei munci neîntrerupte, sau chiar a celui care se pregătește pentru o muncă obositoare, cum ar fi o călătorie sau orice altă muncă dintre cele obositoare, superiorii s-o rânduiască totdeauna potrivit cu nevoia, urmând celui care a zis că: Se dădea fiecăruia după trebuința pe care o avea (Fapte 4, 35). Așadar nu este posibil să se legifereze același timp de masă pentru toți, nici același fel sau aceeași măsură (de mâncare); însă scopul comun să fie îndestularea trebuinței. Căci umplerea peste măsură a pântecelui și încărcarea lui cu bucate merită să fie blestemate, deoarece Domnul a spus: Vai vouă, care sunteți sătui acum (Luca 6, 25); și (tocmai) aceasta face corpul greoi pentru lucru, foarte înclinat spre somn și mai dispus spre (lucruri) păgubitoare. Nu trebuie a face ca scop al mâncării, plăcutul, ci necesarul pentru viață, ferindu-ne de desfrâul plăcerii. Căci a servi plăcerilor (senzuale) nu este alt­ceva decât a-și face pântecele dumnezeu.”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-19

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2018-03-19

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Vindecarea fiului lunatic – Părintele Calistrat 18.03.2018

Duminica Sfântului Ioan Scărarul – Părintele Calistrat 18.03.2018

Postul și rugăciunea, armele omului duhovnicesc

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Marcu 9, 17-32

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-18

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (IX, 17-32)

n vremea aceea, a venit un om la Iisus şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare“. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!“ Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-#i milă de noi!“ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!“ Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?“ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post“. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului de la Matei (IV, 25; V, 1-12) n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

Apostolul Zilei: 2018-03-18

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 13-20)

raţilor, Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi». Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa. Pentru că oamenii se jură pe cel mai mare şi jurământul ca chezăşie este sfârşitul oricărei neînţelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul ca, prin două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.   În aceiaşi zi se citeşte şi Ap. Efeseni (V, 8-19) raţilor, altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

Torturarea soției – Părintele Calistrat 17.03.2018

Faceți soților mâncare de post, nu stați cu gura pe ei ! – Părintele Calistrat 17.03.2018

Copiii trebuie să se sature de afecţiune în sânul familiei

Copilul are nevoie de multă dragoste şi afecţiune, precum şi de multă povățuire. Vrea să stai lângă el să-ţi spună problemele lui, să-l mângâi, să-l săruţi. Atunci când copilul cel mic este câteodată neliniştit şi face zburdălnicii, dacă mama lui îl ia în braţe, îl mângâie şi-l sărută, se linişteşte. Dacă de mic copil se satură de dragosteşi afecţiune, mai târziu va avea putere să înfrunte toate problemele vieţii.

Vremurile sunt grele … mai merită să ne căsătorim și să avem copii ?

Părinte, astăzi mulţi oameni tineri nu vor să facă copii, deoarece se gândesc în ce fel de lume vor aduce pe copiii lor. Poluare de la chimicale, de la cen­trale nucleare, viaţă plină de stres, societate sălbatică, războaie… Dacă suntem deja în timpul lui Antihrist, mă gândesc şi eu, că nu s-ar merita ca cineva să se căsătorească şi să facă copii.

Afecţiunea – hrană sufletească pentru copilul tău

Apropierea în plan afectiv, care este mai importantă decât toate celelalte, este hrana sufletească pe care i-o dai copilului tău. Această afecţiune părintească este, de fapt, totul şi nu poate fi înlocuită de nimic: nici de jucării scumpe şi sofisticate, nici de bone ultra-competente, nici de filme de desene animate, nici de vacanţe exotice… de nimic!

Viaţa nu este „agăţare” și nici oportunism – cuvânt pentru fete

Marele vostru vis este un bărbat frumos, cu maşină scumpă şi modernă, cu portofelul plin, care să vă scoată la petreceri şi să vă ajute să promovaţi într-o „carieră artistică”–toate acestea, şi multe altele, aprind imaginaţia tinerelor fete. Nu trece mult şi se iveşte şi ocazia! Iată un tânăr sau un om mai bătrân, cu maşina corespunzătoare, care te invită la o plimbare… La început refuzi sau te prefaci că refuzi. După aceea, prinsă în mrejele cuvintelor lui frumoase, te şi trezeşti alături de el şi începe „aventura” …

Consecințele avorturilor în viața de familie

Care este urmarea practicării avorturilor asupra celor doi soţi ?

„Să apărăm familia, libertatea de a fi creştini”

Căsătoria s-a realizat dintotdeauna între un bărbat și o femeie, printr-un acord care, prin natura sa, este rânduit pentru procrearea și educarea copiilor rezultați, precum și pentru unitatea și bunăstarea familiei. De aceea, poporul creştin nu trebuie să accepte ca statul să se transforme în agent ideologic şi politic anticreştin, la presiunea unor minorităţi ideologice şi sexuale, afirmă Mihai Gheorghiu, președintele Coaliției pentru Familie. Potrivit acestuia, viaţa noastră nu se poate desfăşura în parametrii ideologici şi social-politici dictaţi de către minorităţi anticreştine, care dobândesc ilegitim o putere disproporţionată faţă de ponderea lor reală în societate.

Taina Crucii și a Iordanului

Punte de legătură între Vechiul și Noul Testament, Mănăstirea Sfintei Cruci este unul din locurile cele mai tainice, mai încărcate de istorie sfântă și mai vibrante duhovnicește ale Ierusalimului. Este unul din puținele locașuri păstrate aproape integral din Ierusalimul medieval. Refăcută de împăratul Iustinian I (sec. VI) peste ruinele bisericii construite de regii geor­gieni Sf. Mirian al III-lea cel Întocmai cu Apostolii și Vahtang Gorgasali, apoi distrusă de perși (sec. VII) și de arabi (sec. VIII), mănăstirea este rezidită cu sprijinul regelui Bagrat al IV-lea al Georgiei (sec. XI), devenind centrul comunității georgiene din Ierusalim până în secolul al XIII-lea.

Scara care ne urcă la Dumnezeu

În cea de-a patra duminică din Postul Mare, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ioan Sinaitul sau „Scărarul”. Acest supranume îi este acordat Sfântului Ioan pentru că el este autorul unei scrieri intitulate Scara dumnezeiescului urcuș sau Scara raiului, pe scurt Scara. Deși este o scriere orientată cu precădere către viața călugărească, la o lectură atentă se vede că nu este necesar să fim călugări pentru a o înțelege și a încerca să aplicăm îndemnurile din ea. Găsim aici sfaturi importante pentru orice creștin privind, de exemplu, blândețea, smerenia și discernământul sau darul dreptei socoteli, care este o intuiție clară a binelui ce trebuie făcut în orice împrejurare.

Omul lui Dumnezeu

În calendarul Bisericii noastre avem sfinţi care au apelativul de mucenici, ierarhi, cuvioşi, dar astăzi găsim în dreptul Sfântului Alexie numele de omul lui Dumnezeu. El este singurul sfânt din calendarul bisericesc pe care îl întâlnim cu acest nume binecuvântat.

Toate prin El s-au făcut …

„În vremea aceea, ieșind din părțile Tirului și Sidonului, a venit Iisus la Marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. Atunci Iisus, luându-l la o parte, din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, S-a atins de limba lui. Apoi, privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatá!, ceea ce înseamnă: Deschide-te! Și îndată urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat și vorbea limpede. Însă Iisus le-a poruncit să nu spună cuiva. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.” Marcu 7, 31–37

EVANGHELIA ZILEI: 2018-03-17

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VII, 31-37)

n vremea aceea, plecând Iisus din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“ Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească“. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2018-03-17

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 9-12)

raţilor, despre voi, deşi vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui, voi, care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor. Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit, ca să nu fiţi leneşi, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenesc făgăduințele.