Sufletul e frate cu îngerul ! Sunt de acelaşi neam ! – Părintele Calistrat 31.05.2018

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 30.05.2018

Canonul de la spovedanie

După ascultarea mărturisirii tale, preotul îţi poate da să îndeplineşti un canon. Un canon (în limba greacă, epitimia) este o acţiune pe care o faci ca jerfă lui Dumnezeu, ca un semn al pocăinţei şi al părerii tale de rău şi, câteodată, pentru ca să te ajute să învingi una din patimile împotiva căreia te lupţi. Ar putea fi ceva destul de simplu, precum un anumit număr de metanii sau rugăciuni, un post special, sau poate chiar oprirea de la primirea Sfintei împărtăşanii pe o perioadă de timp. Este important să realizezi că aceasta nu este precum plătirea unei amenzi de circulaţie şi ştergerea dosarului tău. Canonul nu ar trebui văzut ca o penalizare legală, ci ca parte a tratamentului pentru boala spirituală, pentru a ajuta şi a îndrepta pe penitent pe drumul spre mântuire. Sfântul Nicodim Aghioritul a descris scopul unui canon în acest fel:

Dumnezeul care crede in om

Pentru atei si pentru multi alti liber cugetatori, fenomenul credintei reprezinta o realitate lipsita de sens. Faptul ca ei nu vad un rost al credintei arata ca este o realitate mai degraba necunoscuta de catre acestia, una straina lor, dar nu si un neadevar. In Biserica Ortodoxa insa credinta este inteleasa si traita nu plecand dinspre om catre Dumnezeu, ci de la Dumnezeu inspre om.

Lupta cu patimile

„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter!» Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și, dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.” Matei 5, 27–32

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-31

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 27-32)

is-a Domnul: aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi; Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţirea. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.

Apostolul Zilei: 2018-05-31

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 28-32; II, 1-9)

raţilor, precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului.

O pildă care te va pune pe gânduri ! – Părintele Calistrat 30.05.2018

O să schimbe Dumnezeu Legile Cerului și să-i facă pe cei săraci liberi și bogați – Părintele Calistrat 30.05.2018

Persoana și reducția genului

Luând pulsul mișcă­rilor din avanscena societății, putem cons­tata că gândirea modernă are tendința, bine determinată, de a coborî tot mai mult ștacheta în ceea ce priveș­te capacitatea de înțelegere a făpturii umane. Deși subiectul predilect al curentelor actuale este omul, și în ciuda teoriilor multiple, acesta este abordat unilateral și cu predilecție din laturile cele mai puțin reprezentative ale personalității sale, cum ar fi trupul, genul, sexul, parametrii fizici etc. În acest sens, asistăm la o depreciere evidentă a omului, care este îndepărtat de valorile superioare ale spiritului și de perspectiva sensului său veșnic într-o împă­răție cerească, fiind redus la existența terestră, iar în ultima vreme și la caracteristica genului. Există astăzi un impuls aproape patologic de căutare a genului în afara sinelui, ba chiar în mod paradoxal în afara propriei identități! Există o goa­nă după gen ce trece printr-un parcurs fantasmatic maladiv până ajunge, în final, la ceea ce se numește „identificarea genului propriu”. Aceasta o dove­dește întregul sistem medical pus în slujba celor care prezintă „tulburări de gen”. Dar dincolo de problemele medicale grave, antrenate de această revoluție a genului, se pare că omenirea nu reușește să distingă aproape deloc marile probleme de natură etică și religioasă ce survin, în mod inevitabil, în cadrul acestui proces.

Biserica, Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ

Venirea lui Hristos a adus în lume Împărăția lui Dumnezeu. Iar spațiul unde se arată Împă­răția lui Dumnezeu este biserica. Ea este de la Cincizecime Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Schimbarea la Față și Învierea lui Hristos reprezintă arătări ale Împărăției lui Dumnezeu în lume. Împărăția lui Dumnezeu nu este așteptată doar ca una viitoare, ci devine prezentă și este trăită acum în Biserică, care există ca neîncetată revelare a lui Dumnezeu.

Iertarea – demonstrație de iubire

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul, slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.” Matei 5, 20–26

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 20-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă; adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.

Apostolul Zilei: 2018-05-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 18-27)

raţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei: fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea, Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Amin. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.

Orice ispită, dacă o înfruntăm, ne poate aduce cunună veșnică – Părintele Calistrat 29.05.2018

Virtuțile tămăduitoare ale mugurilor de brad

Bradul cuprinde cel puțin 40‑45 de specii de conifere din familia Pinaceae și sunt răspândite preponderent în zonele muntoase ale emisferei nordice. În România, bradul alb și molidul, ce fac parte din grupa coniferelor de talie mare, cresc de asemenea în zonele de munte. Se recunosc ușor după frunzele în formă de ac, care sunt scurte și rigide, precum și după conurile cu solzi asemănători peștilor. Pe lângă valoarea economică, ecologică și estetică deosebită, aceste rășinoase ascund virtuți tămăduitoare. Bradul se mai utilizează în cosmetică, alimentație și diverse tratamente. Mugurii de brad sau de molid, care se formează primăvara devreme, se recoltează din prima jumătate a lunii mai și pânî în luna iunie în zonele mai înalte, Sunt indicate pentru recoltare zonele mai nepoluate, iar acest proces are loc când dimensiunile au ajuns la 3 cm și nu depășesc 7 cm.

NASA știe unde stau extratereștrii, cum se înmulțesc pe unde umblă ozn-urile – Părintele Calistrat 29.05.2018

Sărbătoarea Sfintei Treimi

Biserica noastră a sărbătorit ieri Sfânta Treime: Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Preasfintei Treimi este în lunea Rusaliilor. Această sărbătoare a fost aşezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Sfintei Treimi, pentru a arăta că mântuirea oamenilor de păcat este opera Sfintei Treimi, adică a Tatălui, prin hotărârea şi făgăduinţa Răscumpărării, a Fiului, prin Sfintele Pătimiri şi Înviere, şi a Duhului Sfânt, prin venirea Sa la Cincizecime.

Cum ajungem fericiți

„În vremea aceea a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. Și s-a dus vestea despre El în toată Siria și aduceau la El pe toți cei ce se aflau în suferințe, fiind cuprinși de multe feluri de boli și de chinuri, pe demonizați, pe lunatici, pe slăbănogi, și El îi vindeca. Și mulțimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan. Văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte și, așezându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Și, deschizându-Și gura, îi învăța, zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți veți fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit și pe prorocii cei dinainte de voi. Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai este bună, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.” Matei 4, 23-25; 5, 1-13

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IV, 25; V, 1-13)

n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea-şi va pierde gustul, cu ce se va săra?; de nimic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

Apostolul Zilei: 2018-05-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 1-7; 13-17)

avel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin prorocii Săi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup, Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile, între care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos: Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am şi între voi vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor; astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: «Iar dreptul din credinţă va fi viu».

Sfânta Treime – Părintele Calistrat 28.05.2018

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVIII, 10-20)

is-a Domnul: luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut. Ce părere aveţi?: Dacă un om are o sută de oi şi una din ele se rătăceşte, nu le lasă el oare în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi, ducându-se, o caută pe cea rătăcită? Şi dacă se întâmplă s’o găsească, adevăr vă grăiesc că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s’au rătăcit. Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Celui din ceruri nu aceasta este, să piară vreunul din aceştia mici. De-ţi va greşi fratele tău, mergi, mustră-l numai între tine şi el. Şi de te va asculta, l-ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar dacă nici de Biserică nu va asculta, să-ţi fie ca un păgân şi ca un vameş. Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“.

Apostolul Zilei: 2018-05-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (V, 8-19)

raţilor, ca fii ai luminii să umblați! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci, luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

Mântuirea, o veșnică împreună viețuire cu Duhul Sfânt

Viața întregii existențe și a fiecăruia dintre noi în parte este dorită, îngăduită și susținută de Acela care ne-a și dat-o, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Acesta din urmă, deși numit îndeobște „a treia Persoană a Preasfintei Treimi”, nu este deloc mai puțin cinstit decât Tatăl și Fiul în Biserica dreptmăritoare, căci mai toate manifestările liturgice ale ei încep cu o rugăciune către Cel care de secole este cunoscut de cei ce cred ca „Domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin proroci”.

Predica la Duminica Rusaliilor

In duminica de astazi, numita Duminica Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, praznuim minunea Pogorarii Duhului Sfant peste Apostolii Domnului si, de asemenea, ziua intemeierii Bisericii crestine in lume.

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) – Părintele Calistrat 27.05.2018

RUSALIILE Pogorârea Sfântului Duh – Părintele Calistrat 27.05.2018

Cincizecimea, împlinirea făgăduinței Tatălui

În ziua cea din urmă − ziua cea mare a sărbătorii −, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Prorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din cetatea Betleem, de unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea?  Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat proroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui. Deci, iarăşi a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. Ioan 7, 37-53; 8, 12

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-27

DUMINICA POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH Evanghelia de la Ioan (VII, 37-53; VIII, 12)

n ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui“. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise. Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profetul!“ Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!“ Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem, unde a fost David?…“. Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El. Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?“ Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta“. Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?… Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!…“. A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?“ Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet?“. Şi s’a dus fiecare la casa lui. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“.

Apostolul Zilei: 2018-05-27

DUMINICA POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH Ap. Fapte (II, 1-11)

n zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc, toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.

Rusaliile

De Rusalii Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli. Acest praznic este sărbătorit întotdeauna duminica, la 10 zile după Înălţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşti. Totodată, această zi este sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci atunci, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism ca la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim.

Părinte, am greșit cu o femeie măritată ! – Părintele Calistrat 26.05.2018

Începi traiul unei vieți duble, conjugale ! – Părintele Calistrat 26.05.2018

Dragostea implică sânge, jerfă, răbdare, durere, suferință, necaz, primejdie – Părintele Calistrat 26.05.2018

Parinte, mi-am pus sufletul pe tavă în fața lui și m-a prostit, a dispărut – Părintele Calistrat 26.05.2018

Femeile sunt mai fidele decât bărbaţii ! – Părintele Calistrat 26.05.2018

Soțul și soția – chip al Sfintei Treimi în Taina Căsătoriei

Prin Taina Sfintei Căsătorii, soţul şi soţia închipuiesc Treimea într-o modalitate foarte frumoasă şi profundă. Modul trinitar de existenţă este iubire şi dăruire chenotică sau de-sine-lepădătoare, prin care Persoanele Treimii sunt una în chip absolut în Fiinţa dumnezeiască. Această unitate din Treime este, de asemenea, definită drept perihoreză – ‘întrepătrundere, împreună locuire’. Prin perihoreză, fiecare dintre Persoanele dumnezeieşti locuieşte în lăuntrul celeilalte, prin darul chenotic, în fiinţa cea una. Această absolută unitate de fiinţă dezvăluie tot mai profunda diversitate absolută a celor trei Persoane.

„După Dumnezeu, să-l cinsteşti pe bărbatul tău”

Şi desigur că o femeie serioasă, cu principii, cu o filozofie proprie, ştie să-l respecte, să-l aprecieze pe bărbatul ei, să-i împartă cu bucurie şi mândrie cuvenita cinstire şi cuvenitul respect. „O femeie respectabilă şi cuviincioasă nu este cea care stăpâneşte peste bărbaţi, ci cea care îi respectă. Dacă te supăr prin acestea pe care le spun, las să grăiască cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu, care spune: «atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni» (Facerea 3, 16). (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre poruncile de a nu stăpâni peste bărbaţi).

Rugăciune şi milostenie pentru strămoşi

Astăzi este Sâmbăta Moşilor de vară, care precede Duminica Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor. A fost rânduită această pomenire pentru ca şi ei să se bucure mâine împreună cu noi, cei vii, de venirea Duhului Sfânt. Rugăciunile pe care le facem pentru cei dragi, după ce au trecut la cele veşnice, ne ajută să fim în comuniune. Întâlnirea cu ei este şi întâlnirea cu Hristos Domnul, Cel care a biruit moartea prin Răstignirea şi Învierea Sa. Pr. asist. dr. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, ne-a vorbit despre importanţa acestei zile şi despre săvâr­şirea corectă a rânduielilor pentru cei adormiţi.

Cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu ?!

„În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți, și a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a lui: Paște mielușeii Mei! Iisus i-a zis iarăși, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? El I-a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstorește oile Mele! Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele! Adevărat, adevărat zic ție: Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești. Iar aceasta a zis-o însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie! Dar, întorcându-se, Petru a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui și I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde? Pe acesta, deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie! De aceea a ieșit cuvântul acesta între frați, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea, și știm că mărturia lui este adevărată. Dar sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, socotesc că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris. Amin.” Ioan 21, 15–25

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XXI, 15-25)

n vremea aceea s-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce s-a sculat din morţi şi i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?“ El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc“. Zisu-i-a lui: „Paşte mieluşeii Mei!“ Iisus i-a zis din nou, a doua oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?“ El i-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc“. Zisu-i-a lui: „Păstoreşte oile Mele!“ Iisus i-a zis a treia oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s’a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?“, şi I-a zis: „Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc“. Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele! Adevăr, adevăr îţi spun: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde tu nu vrei“. Iar aceasta a zis-o însemnând cu ce moarte Îl va preamări el pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: „Urmează-Mă!“ Dar Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă-i pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină se rezemase de pieptul Său şi-I zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?“ Pe acesta deci văzându-l, Petru I-a zis lui Iisus: „Doamne, dar cu el ce va fi?“ Zisu-i-a Iisus: „Dacă vreau Eu ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-Mă pe Mine!“ Ca urmare, a ieşit cuvântul acesta între fraţi, cum că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau Eu ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte?“ El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui adevărată este. Sunt încă şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s’ar fi scris una câte una, socotesc că lumea aceasta n’ar cuprinde cărţile ce s’ar fi scris. Amin.

Apostolul Zilei: 2018-05-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XXVIII, 1-31)

n zilele acelea, noi, cei ce eram cu Pavel, după ce am scăpat de pe corabie, am aflat că insula se numeşte Malta. Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei din pricina ploii care era şi a frigului. Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar, aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. Şi împrejurul acelui loc erau ţarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile. Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. Şi, întâmplându-se aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli, şi se vindecau; şi aceştia ne-au cinstit mult şi, când am plecat, ne-au pus la îndemână cele de trebuinţă. După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă şi care avea pe ea semnul Dioscorilor. Şi, ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile, de unde, înconjurând, am sosit la Regium. Şi, după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi. Găsind acolo fraţi, am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi aşa am venit la Roma. Şi de acolo, auzind fraţii cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius şi la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. Iar când am intrat în Roma, sutaşul a predat pe cei legaţi comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostaşul care îl păzea. Şi, după trei zile, Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii iudeilor. Şi, adunându-se, ziceau către ei: Bărbaţi fraţi, deşi eu n-am făcut nimic împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părinteşti, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor. Aceştia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. Dar iudeii împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aş avea de adus vreo pâră neamului meu. Deci, pentru această pricină v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanţ. Iar ei au zis către el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre fraţi ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine. Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândeşti; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulţi. Şi de dimineaţa până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i încredinţeze despre Iisus din Legea lui Moise şi din proroci. Şi unii credeau celor spuse, iar alţii nu credeau. Şi, neînţelegându-se unii cu alţii, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin Isaia Prorocul, către părinţii noştri, când a zis: «Mergi la poporul acesta şi zi: Cu auzul vei auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-vă veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile greu au auzit, iar ochii lor şi i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i vindec». Deci, cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis neamurilor, şi ei vor asculta. Şi, după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînţelegere. Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică.

Pildă cu operații estetice care te întinerește ! – Părintele Calistrat 25.05.2018

Părinte , demonstrează-mi că există Dumnezeu ! – Părintele Calistrat 25.05.2018

În apărarea libertății cuvântului

O serie de academicieni, medici, artiști, scriitori, jurnaliști au semnat o scrisoare deschisă adresată Consiliului Național de Combatere a Discriminării în cazul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, acuzat recent de două organizații nonguvernamentale de afirmații cu caracter rasist, după ce acesta a făcut declarații cu privire la minorele care devin mame.

Ce este tulburarea de personalitate

Tulburările de personalitate se caracterizează printr‑un model de trăiri interioare şi comportamente care se îndepărtează de la normele specifice mediului cultural din care provine individul, debutează în adolescenţă sau la vârsta de adult tânăr, este stabil în timp, pervaziv (generalizat în mai multe contexte), persistent și patologic.

Învestirea cu harul Duhului Sfânt

Înainte de patima Sa cea de bunăvoie, ştiind Domnul Iisus Hristos toate cele ce aveau să se întâmple cu El şi nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi. Şi va vesti cele viitoare, îi va mângâia şi Îl va preamări, căci „din al Meu va lua şi vă va vesti”.

Domnul de viaţă făcătorul

Sărbătoarea Rusaliilor este închinată cinstirii Duhului Sfânt, care este a treia Persoană a Sfintei Treimi, alături de Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Fiul. Atât în Duminica Cincizecimii, cât şi a doua zi, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh), Biserica Ortodoxă cin­steşte Persoana dumnezeiască a Sfântului Duh.

Ca toți să fie una

„În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.” Ioan 17, 18–26

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVII, 18-26)

n vremea aceea, ridicând ochii la cer, Iisus a zis: Părinte, aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M’ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, aşa cum una suntem Noi. Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârşiţi întru una; şi să cunoască lumea că Tu M’ai trimis şi că i-ai iubit pe ei aşa cum M’ai iubit pe Mine. Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi cei pe care Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M’ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău, şi cunoscut li-l voi face, pentru ca iubirea cu care Tu M’ai iubit să fie într’înşii, şi Eu întru ei“.

Apostolul Zilei: 2018-05-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XXVII, 1-44; XXVIII, 1)

n zilele acelea, după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva legaţi unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. Şi, întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; şi era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă. Şi, plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vântul era împotrivă. Şi, străbătând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Lichiei. Şi găsind sutaşul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea. Şi multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu ne slăbea, am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone. Şi abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape oraşul Lasea. Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii, care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre. Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel. Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus. Şi, suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând că sunt în stare să-şi împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta. Şi nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit). Şi, smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui. Şi trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie. Şi, după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Şi, temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos şi erau duşi aşa. Şi, fiind tare loviţi de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura. Şi, a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei. Şi nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, şi ameninţând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare. Şi, fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaţilor, ca, ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi, iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine. De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus. Şi trebuie să ajungem pe o insulă. Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii, corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm. Şi aruncând măsurătoarea în jos, au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni. Şi, temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă. Iar până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că niciunuia dintre voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi, zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. Şi, devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. Şi, săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. Şi, când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia. Şi, desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm. Şi, căzând pe un dâmb de nisip, au înţepenit corabia, şi partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat, iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat. Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 23.05.2018

Sfânta Cruce şi Cincizecimea

Duminică, la 50 de zile de la Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh, numită şi Cincizecime sau Rusalii. De ziua Cinci­zecimii, la Ierusalim S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli.

Cere și vei primi !

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe față vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci Însuși Tatăl vă iubește pe voi, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl. Au zis ucenicii Săi: Iată, acum vor­bești pe față și nu spui nici o pildă. Acum știm că Tu știi toate și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Acum credeți? Iată, vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea le-am grăit către voi, ca întru Mine pace să aveți.” Ioan 16, 23–33

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Luca (XVI, 23-33)

is-a Domnul către ucenicii Săi: adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum nimic n’aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl“. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă; acum ştim că Tu pe toate le ştii şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieşit“. Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum? Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!“

Apostolul Zilei: 2018-05-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XXV, 13-19)

n zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să salute pe Festus. Şi, rămânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicând: Este aici un bărbat, pe care Felix l-a lăsat închis, în privinţa căruia, când am fost în Ierusalim, mi s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să dea pe vreun om la pierzare înainte ca învinuitul să aibă de faţă pe pârâşii lui şi să aibă putinţa să se apere pentru vina sa. Adunându-se, deci, ei aici şi nefăcând eu nicio amânare, a doua zi am stat la judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul. Dar pârâşii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe care le bănuiam eu, ci aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Iisus mort, despre Care Pavel zicea că trăieşte.

Întemeierea Bisericii

Biserica se întemeiază pe Jertfa de pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos şi pe Pogorârea Duhului Sfânt, când ia fiinţă prima comunitate creştină, formată din peste 3.000 de persoane în Ierusalim.

Bucuria de a fi creștin

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu va lua și va vesti vouă. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci, unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea, și că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce zice. Și a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe și le-a zis: Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preschimba în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci, și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Și în ziua aceea nu Mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.” Ioan 16, 15-23

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVI, 15-23)

is-a Domnul către ucenicii Săi: toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua şi vă va vesti. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“. Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea; şi că: Mă duc la Tatăl?“ Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce grăieşte…“. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om pe lume. Aşadar, şi voi sunteţi trişti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.

Apostolul Zilei: 2018-05-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XXIII, 1-11)

n zilele acelea, Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, a zis: Bărbaţi fraţi, eu cu bun cuget am vieţuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu şezi să mă judeci pe mine după Lege şi, călcând Legea, porunceşti să mă bată? Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară? Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris: «pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău». Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat! Şi, grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat; căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii mărturisesc şi una şi alta. Şi s-a făcut mare strigare şi, ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau, zicând: Niciun rău nu găsim în acest om; iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se comandantul ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma.

Depresia va deveni o boală la egalitate cu cancerul și cu alte boli incurabile – Părintele Calistrat 22.05.2018

Tratamente împotriva intoxicării cu tutun

Nicotina este implicată în provocarea bolilor cardio­vasculare, cu acţiune directă asupra vaselor sanguine şi a celulelor nervoase din creier; creşte tensiunea arterială şi colesterolul din sânge, cu risc de congestie cerebrală şi trom­boze vasculare. Din cauza acestor efecte nocive, intoxicarea cu nicotină sau tabagismul este considerată o maladie cu atributele unei epidemii grave, într-o continuă extindere.

Corcodușele – subestimate, dar uimitor de benefice pentru organism

Corcodușul înflorește primăvara devreme, fiind printre primii copaci ale căror fructe se coc. Se întâlnește aproape peste tot, chiar și pe marginea drumurilor, de aceea avem tendința de a-l subestima. Trebuie știut însă că aceste fructe sunt foarte sănătoase, având efecte benefice uimitoare asupra organismului. Corcodușele sunt bogate în vitamine precum cele din grupa B (B1, B2, B3, B6), vitaminele C, A, E, K, mangan, seleniu, zinc, minerale-fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, acid citric, proteine, zaharuri, acizi, pectine. Deoarece conțin foarte multă apă (90%) și calorii puține, sunt recomandate în curele de slăbire, precum și persoanelor care suferă de diabet, întrucât au un conținut scăzut de zahăr, sub 10%. Trebuie consumate cu atenție de către persoanele care suferă de hiperaciditate gastrică, ulcer gastric sau duodenal.

Minunea, nevoie individuală și slujire comunitară

Minunile, tămăduirile, experințele mai presus de lume au fost prezente în viața Bisericii de la începutul ei. Mântuitorul Iisus Hristos devine cunoscut contemporanilor săi prin două elemente: predarea unei învățături noi, și minunile pe care le săvârșea, în special tămăduirile, după cum ne arată acest sumar evanghelic: „Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca” (Matei 4, 23-24).

Sinodul al II-lea Ecumenic

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic. Acest Sinod s-a desfăşurat la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol.

Să ne umplem de Duhul !

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus ca să vă aduceți aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Și acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc Eu; căci, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.” Ioan 16, 2-13

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XVII, 2-13)

is-a Domnul către ucenicii Săi: vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu. Şi pe acestea le vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, şi nici pe Mine. Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus de la’nceput, pentru că eram cu voi. Acum însă Mă duc la Cel ce M’a trimis, şi nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci pentru că v’am grăit acestea, întristarea v’a umplut inima. Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, odată venit, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată: de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu, iar voi nu Mă veţi mai vedea; şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar nu le puteţi purta acum. Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot adevărul; că nu de la Sine va grăi, ci cele ce va auzi va grăi şi pe cele viitoare vi le va vesti.

Apostolul Zilei: 2018-05-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 26-32)

n zilele acelea, Pavel, luând cu el pe cei patru bărbaţi, curăţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curăţirii, până când a fost adusă jertfa pentru fiecare din ei. Şi, când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el, strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta este omul care învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi a acestui loc; încă şi elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt. Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel l-a adus în templu. Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a alergat din toate părţile şi, punând mâna pe Pavel, îl trăgeau afară din templu şi îndată au închis porţile. Dar, când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, luând îndată ostaşi şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant şi pe ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.

Cuvânt de învăţătură la Praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena – Părintele Calistrat 21.05.2018

Acatistul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena

Troparul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena, glasul al 8-lea:

Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale a pus-o. Pe care păzeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Cerul a arătat oamenilor Crucea ! Era Triumful Creştinismului ! – Părintele Calistrat

Sfintii Împăraţi Constantin şi Mama sa, Elena – Părintele Calistrat 21.05.2018

Împăraţii cei întocmai cu Apostolii

Întocmai cu Apostolii este epitetul sau numirea pe care Biserica o dă câtorva sfinți a căror lucrare de propovăduire a Evangheliei este considerată asemănătoare cu cea a Sfinţilor Apostoli. Cum este cazul sfinţilor pe care îi cins­teşte astăzi Biserica şi pe care îi găsim în calendar sub numele de Sfinţii Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena. Ei au primit acest apelativ pentru că lucrarea lor de sprijinire, de răspândire a creştinismului în Imperiul Roman este la fel cu cea a Apostolilor.

Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena

Sfântul Constantin cel Mare (306-337) a fost fiul lui Constanţiu Chlor şi al cinstitei Elena.

Sfântul Constantin cel Mare, un păstor bun

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” Ioan 10, 1–9

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 27-31; XV, 1-7)

is-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v’am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M’aţi iubi, v’aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi pe acestea vi le-am spus acum, mai înainte ca ele să fie, pentru ca să credeţi atunci când vor fi. Multe nu voi mai grăi cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi; şi el întru Mine n’are nimic, ci pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că Eu fac aşa cum Tatăl Mi-a poruncit… Sculaţi-vă, să mergem de aici! Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

Apostolul Zilei: 2018-05-21

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Ap. Fapte (XXI, 8-14)

n zilele acelea, ieșind din Ptolemaida, noi, cei ce eram cu Pavel, am venit la Cezareea. Şi, intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte (diaconi), am rămas la el. Iar acesta avea patru fiice fecioare, care prooroceau. Şi, rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav; şi, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mâinile neamurilor. Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi şi localnicii să nu se suie la Ierusalim. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. Şi, neînduplecându-se el, ne-am liniştit, zicând: Facă-se voia Domnului!

Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic – Părintele Calistrat 20.05.2018

Biserica cea Una reflectă Treimea nedespărțită

În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceş­tia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei. Ioan 17, 1-13

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-20

DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI A SFINŢILOR PĂRINŢI Evanghelia de la Ioan (XVII, 1-13)

n vremea aceea, ridicându-Şi ochii la cer, Iisus a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M’ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M’am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării, ca să se plinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.

Apostolul Zilei: 2018-05-20

DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI A SFINŢILOR PĂRINŢI Ap. Fapte (XX, 16-18; 28-36 )

n zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Şi, trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii. Şi când ei au venit la el, le-a zis: Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, aur, sau haină n-am poftit de la nimeni; voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. Şi, după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu ei toţi.

De ce se feresc bărbații de femeile care au un copil …

Cum in ultimii ani rata divorturilor a crescut ingrijorator la nivel mondial, s-au inmultit si familiile monoparentale.

Cuvânt pentru cei care nu au timp să ajungă la Sfânta Slujbă ! – Părintele Calistrat 19.05.2018

Boala plăcerilor nestăpânite a simțurilor ! – Părintele Calistrat 19.05.2018

Diferențele dintre bărbați și femei – o piedică în calea fericirii ?

Ce este de făcut? Cum pot fi rezolvate aceste contradicţii dintre sexe?

Curăţia se păstrează și în căsnicie

Cel mai des, noi gândim castitatea din perspectiva relaţiilor trupeşti. Castitatea vine însă mult mai devreme decât începutul oricăror relaţii trupeşti dintre soţ şi soţie. Castitatea stă în a vedea în omul pe care îl priveşti frumuseţea pe care Dumnezeu a pus-o în el, a vedea chipul lui Dumnezeu, pe care nu este îngăduit să îl întinăm. Să-l vedem pe om în frumuseţea aceasta şi să slujim creşterii ei necurmate şi nepătate de nimic.

Ce înseamnă castitatea celor căsătoriți ?

Castitatea cuplului conjugal înseamnă inima curată, conștiința liberă de orice urmă de dorință nepotrivită. Sau, mai bine spus, castitatea conjugală înseamnă pentru un soț a nu avea decât o singură femeie în care să-și oglindească chipul, cea pe care și-a ales-o și care concentrează în sine toată feminitatea. Același lucru este valabil și pentru soție, care toată viața va încerca să-și împroprieze taina iubirii conjugale cucerindu-l spiritual pe bărbatul pe care și l-a ales. Cunoașterea reciprocă totală a două ființe de care vorbește Biblia este o comunicare de la suflet la suflet, de la duh la duh, în care trupul este un vehicul al celor spirituale. De aceea se spune „stăpâniți-vă vasul în sfințenie și cinste” (I Tesaloniceni 4,4) și de aceea Apostolul Pavel poate vorbi despre mântuirea oricărei mame prin castitate, ceea ce poate fi un nonsens, nu? (cf. I Timotei 2,15). Castitatea integrează toate elementele ființei umane într-un tot feciorelnic. Iubirea castă, spune Paul Evdokimov, este dobândită de inima care a rămas feciorelnică indiferent de actele trupului. Particularitatea legăturii de iubire la cuplul creștin constă în faptul că soții se raportează unul prin celălalt la Dumnezeu. Hristos este Cel Care înfrumusețează pe fiecare în parte și este sursa lor de iubire. În afară de Hristos, iubirea permanentă față de un om concret ar fi imposibilă. Și cum Hristos înseamnă Biserica Sa, cunoașterea naturii căsătoriei creștine devine posibilă numai în măsura în care avem acces la descoperirea tainelor lui Dumnezeu.

Familia și lumea creștinilor ca repere în artă

La 16 ani, Ilinca Țoța este deja la a doua expoziție personală. Intitulată „Chipuri”, aceasta este alcătuită din icoane și portrete ce sunt expuse în foaierul Sălii Media a Teatrului Național București, până la data de 27 mai. Impresionante prin număr și diversitatea tehnicilor, lucrările relevă plăcerea de a cerceta misterul chipului uman și al poveștilor care-l însuflețesc. „Arta pentru mine e o căutare a frumosului în sufletul fiecăruia”, spune tânăra. Provenind dintr-o familie cu șapte copii, Ilinca are și o poveste specială.

Sinodul I Ecumenic

În a șaptea duminică după Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic. Acest sinod a avut loc la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d. Hr. și a instituit regula pentru toate Sinoadele Ecumenice ulterioare. A abordat în primul rând problema arianismului, stabilind o primă formă a Crezului și o primă regulă pentru calcularea datei Paștilor (sau „Pascalia”).

Omul ipocrit este cel care își uită menirea

În mod obișnuit, când auzim de ipocrizie, ne gândim la fățărnicie, la omul viclean, prefăcut, cu mai multe fețe. Mântuitorul Iisus Hristos îi critică pe învățații farisei pentru că nu au inimă curată și bună, dar se laudă cu faptele lor bune: „Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate” (Luca 11, 41). Adică scopul faptelor bune este să dobândim o inimă bună. Nu urmărim răs­plata lui Dumnezeu, ci căutăm să fim autentici în iubirea noas­tră pentru oameni.

Dumnezeu vă caută !

În viaţa de zi cu zi suntem înconjuraţi de oameni pe care îi considerăm mai mult sau mai puţin importanţi pentru noi. Este oarecum opţiunea noastră de a determina cine este relevant în ceea ce ne privește. Dar uneori de la cine ne așteptăm mai puțin primim cele mai folositoare îndemnuri sau cuvinte care ne să ne aducă lumină în suflet. Pilda de astăzi ne vorbește tocmai despre persoanele aparent minore din existența noastră și cum ne pot ele schimba cursul vieții.

Păzirea poruncilor – o povară ușoară

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere în numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac: Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi însă Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.” Ioan 14, 10–21

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-19

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 10-21)

is-a Domnul ucenicilor Săi: cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. redeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul. Dacă veţi cere ceva întru numele Meu, Eu îl voi face. De Mă iubiţi, păziţi-Mi poruncile! Şi Eu Îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca’n veac să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nici nu-L cunoaşte; Îl cunoaşteţi voi, de vreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi. Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru Mine şi Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“.

Apostolul Zilei: 2018-05-19

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XX, 7-12)

n zilele acelea, adunându-se ucenicii să frângă pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii. Iar în camera de sus, unde se adunaseră, erau multe făclii aprinse. Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborând, s-a aplecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el. Şi, suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult, până în zori, şi atunci a plecat. Iar pe tânăr l-au adus viu şi foarte mult s-au mângâiat.

Îndrăzneala sfântă ne rezolvă problemele vieții ! – Părintele Calistrat 18.05.2018

Ajutorul social comoditatea și lenea – Părintele Calistrat 18.05.2018

Cum o fi …

Cum o fi să nu mai fim copii?, ne-am întrebat în fiecare zi din cei patru ani în care am fost colegi de bancă la liceu.

Rugăciunea e lucrătoare când îndeplinim câteva condiții

Nici o făptură de pe acest pământ, cu excepția omului, nu s-a învrednicit din partea lui Dumnezeu de un așa mare dar precum cel al rugăciunii.

„Ca toți să fie una !”

În duhul praznicului Suirii la Cer a Celui ce S-a pogorât din Cer, întru așteptarea venirii Duhului Sfânt, a Rusaliilor, dum­nezeieștii Părinți au rânduit a se citi în Duminica a 7-a după Paşti textul evanghelic de la Ioan, care evocă parte din rugăciunea arhierească rostită de către Mântuitorul Iisus Hristos înainte de sfânta Sa pătimire.