Şi tatăl este responsabil pentru creşterea armonioasă a copiilor

În familiile noastre, care au pierdut temeiurile duhovniciei, taţii au încetat de mult să mai fie cei care ar trebui să fie. Totodată, a fost pierdut şi sensul a ceea ce înseamnă să fii fiu cu adevărat.

Să nu uităm niciodată sacrificiile mamelor noastre !

Să nu uităm de îndatorirea pe care o avem să ne amintim de mama noastră și după ce moare, adică să nu uităm să-i împlinim ultimele dorințe bineplăcute lui Dumnezeu. Să ne amintim de virtuțile și de luptele ei, dar și de durerile pe care le-a suferit pentru noi. Dumnezeu ne poruncește: „Nu uita niciodată durerile mamei tale!” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 7, 28).

Rolul tatălui în educația copiilor

Dacă e să ne gândim serios la viitorul fiu, atunci nu trebuie să-i protejăm fiecare pas. Fiecare părinte stabileşte individual limita riscului, în funcţie de caracterul propriu şi de cel al copilului. O cunoștință, o femeie cu mână de fier, îşi educă fiii după exemplul vechilor spartani. Sub un soare torid, micuţul ei de 2 ani urcă alături de ea pe munte, deşi până în vârf sunt nici mai mult, nici mai puţin decât un kilometru şi jumătate! Şi merge peste nouă mări şi nouă ţări să se scalde cu fratele său mai mare, care abia a împlinit 6 ani. Mi-e groază să aud aşa ceva, dar pentru ea nici nu poate fi vorba să-ţi educi altfel fiii. Pentru majoritatea mamelor, lucrurile nu stau la fel. Mai bine să căutăm calea de mijloc.

Este nevoie ca tatăl să se implice mai mult în viața copilului

Aş vrea să arăt şi un alt lucru. Mai mult pentru taţi. Este nevoie şi de taţi în zona școlii şi a învăţatului, să nu cadă doar pe umerii mamelor responsabilitatea aceasta. În toate ale familiei este nevoie şi de taţi, trebuie să se implice mai mult şi aceştia, şi nu ca „torţionari”, când mamele nu mai fac faţă, după ce mama se străduieşte cu lecţiile, tatăl să vină cu impunerea legii. Nu este acesta rolul lui.

Copiii găsesc în Ortodoxie modele de credință și de viață

Concepţia societăţii contemporane face rău copiilor. (…) Această concepţie duce la samavolnicie. Şi vedeţi roadele la copii şi la tineri. Tinerii strigă astăzi, zicând: „Trebuie să ne înţelegeţi!”. Însă nu trebuie să mergem noi la ei. Dimpotrivă, ne vom ruga pentru ei, vom spune ce-i bine, vom trăi binele, îl vom propovădui, dar nu ne vom adapta duhului lor. Să nu stricăm măreţia credinţei noastre. Nu se cuvine ca, încercând să-i ajutăm, să dobândim felul lor de a gândi. Trebuie să fim cine suntem, şi să propovăduim adevărul, lumina.

Vorbirea de rău sau denigrarea Aproapelui ! – Părintele Calistrat 02.06.2018

Sunt credincioți care se cred mai sfinți decât sfinții, Dumnezeu ! – Părintele Calistrat 02.06.2018

EVANGHELIA ZILEI: 2018-06-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (V, 42-48)

is-a Domnul: celui care cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s’a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare vameşii nu fac şi ei la fel? Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!

Apostolul Zilei: 2018-06-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (I, 7-12)

raţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Mulţumesc întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun har duhovnicesc, spre întărirea voastră. Şi aceasta, ca să mă mângâi împreună cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.