Ortodoxul practicant și ortodoxul nepracticant – Părintele Calistrat 15.06.2018

Riscurile automedicației

Conform Dex-ului, autome­dicația reprezintă practica de a lua medicamente din pro­prie inițiativă, fără prescripție medicală. Aceasta implică riscul de a se administra un tratament nepotrivit, în lipsa unui consult medical. Cea mai cunoscută situație de abuz de medicamente este cea a antibioticelor.

Justinian I – dependență de muncă sau responsabilitate desăvârșită ?

În zilele noastre, depen­dența de muncă a devenit o problemă tot mai acută. Foarte multe persoane, fie din dorința de a progresa cât mai repede, fie pentru a fi remarcate și apreciate sau pentru a câștiga un salariu mai atractiv, ajung să lucreze foarte mult. Din nefericire, dependența de muncă a ajuns astăzi să destrame familii, să creeze conflicte tot mai mari și să-i transforme pe oameni în ființe absolut solitare. Însă ce trebuie să faci atunci când munca ta presupune o responsabilitate crucială: să renunți la aceasta sau, din contră, să te ridici la nivelul cerut? Un răspuns interesant ne este oferit de împăratul Justinian I (527-565).

Proscomidiarul

În partea stângă a Altarului se află proscomidiarul, adică o nişă, o firidă în peretele de nord al Altarului, o masă din marmură sau din lemn pe care se pregătesc Sfintele Daruri pentru Sfânta Jertfă, în cadrul rânduielii numite Proscomidie. În multe locuri, proscomidiarul are forma unei peșteri, care simbolizează, după Sfântul Simeon al Tesalonicului, peștera din Betleem, unde S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, cât şi mormântul în care a fost îngropat. Taina Naşterii Domnului Iisus Hristos în Bet­leem este reprezentată în chip simbolic şi duhovnicesc în Litur­ghia euharistică ortodoxă, mai întâi prin rânduiala Proscomidiei, când se pregătesc darurile liturgice (pâine şi vin) care vor fi aduse, la momentul potrivit al Sfintei Liturghii, pe Sfânta Masă din Altar pentru a fi sfinţite.

Mărturisirea Evangheliei

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.” Matei 10, 32-36; 11, 1

EVANGHELIA ZILEI: 2018-06-15

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 32-36; XI, 1)

is-a Domnul ucenicilor Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

Apostolul Zilei: 2018-06-15

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IX, 6-19)

raţilor, nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi; nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi, adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu». Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru; şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă, i s-a zis ei că «cel mai mare va sluji celui mai mic», precum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât». Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! Căci grăieşte către Moise: «Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur». Așadar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. Căci Scriptura zice lui Faraon: «Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul». Deci, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice, dar: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?