Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi !

De câte ori ţi-am spus cum să procedezi, şi tu parcă tot n-ai şti? Nu, copilă, tu le ştii pe toate, şi din cuvântul nostru, şi din propria experienţă; dar nu te lasă inima să faci cum ar trebui. Vrei libertate în distracţii, pentru a fi ca ceilalţi. Dar azi, „ca ceilalţi” înseamnă a fi după duhul lumii acesteia, iar nu după Dumnezeu. A fi ca ceilalţi îţi aduce o boală înfricoşătoare în viitor şi o nenorocire, pe care nu o vei putea ocoli.

Comportamentul mamei in timpul sarcinii

Fătul percepe impresiile exterioare. Sistemul său nervos se formează în uterul matern, devenind apt să reacţioneze la stimulii externi şi să acumuleze „experienţă de viaţă”. Copilul trebuie să se simtă bine în corpul mamei. Aici, el este protejat şi primeşte toate cele necesare pentru dezvoltare. In aceste condiţii confortabile, fătul este cât se poate de activ. El înghite lichidul amniotic, şi în acest fel tubul digestiv îşi realizează funcţiile; copilul îşi mişcă membrele, înoată, iar muşchii pectorali susţin, astfel, respiraţia. E vital ca mamele să nu uite că viaţa pruncului lor nu se limitează doar la activităţile nentionate anterior, că dezvoltarea funcţiilor creierului său nu se realizează doar în baza unui „program strict delimitat”, ci, mai ales, prin receptarea unui set complex de impresii din lumea exterioară. Copilul aude, pentru că lichidul amniotic transmite fluctuaţiile sonore. El percepe nu doar sunetele sau cuvintele, ci şi stările mamei care îl poartă. Plânsul sau ţipetele mamei pot să-l influenţeze negativ, iar un cuvânt blând, un cântec, o mângâiere sunt receptate de el drept dovezi de iubire.

Aduceți pe lume copiii ca pe o bucurie pentru viață

Dumnezeu îl lasă pe om să acţioneze după cum îi e firea, numai aşa se aleg bunii şi răii, în funcţie de cum se poartă cu semenii lor. Dumnezeu nu-l biciuieşte pe om, nu-l hărţuieşte, Dumnezeu îl învaţă binele şi răul, după care îl lasă în lume. Tatăl şi mama nu sunt toată ziua cu fiii şi fiicele lor, ca să-i împingă de la spate în lume, ci doar îi învaţă de mici, ce trebuie să facă, cum să facă, după care ei trebuie să se descurce singuri, să audă în minte glasul părinţilor, să vadă în minte modelul şi pilda părinţilor în ceea ce i-au învăţat. Aşa şi Dumnezeu, El seamănă lucrul şi fapta şi cuvântul bun în mintea omului, dar omul se face că nu le vede, omul le neglijează sau le ignoră şi face după cum îl sfătuieşte diavolul.

Viaţa trebuie să aibă un logos şi un rost ! – Părintele Calistrat 16.06.2018

Botezul – Ușa Tainelor ! – Părintele Calistrat 16.06.2018

Chipul omului este perla înțelepciunii Domnului

Cum ar fi să trăim într-o lume în care toți oamenii ar avea aceeași înfățișare (fizionomie)? Ce fel de relații ar putea exista între ei? Răspunsurile la această întrebare sunt menite să ne facă mai atenți la înțelepciunea lui Dumnezeu care nu a lăsat pe lume nimic întâmplător. Iar de pe treapta aceasta a meditației, să putem înainta spre rugăciunea aducătoare de laudă și recunoștință: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut” (Ps. 103, 24).

Miezonoptica

Miezonoptica este cea mai veche dintre cele şapte Laude bisericești. Aşezarea ei în cultul Bisericii este întemeiată pe porunca Mântuitorului: „Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa” (Marcu 13, 35), sau pe pilda celor zece fecioare, ieşite întru întâmpinarea mirelui (Matei 25, 1-13). Troparele: „Iată Mirele vine la miezul nopţii…” şi „La ziua cea înfricoşată gândind…”, ce se cântă la Miezonoptică, întăresc acest lucru, care este susţinut şi de Sfântul Simion al Tesalonicului. Simbolic, Miezonoptica ne amintește de începutul patimilor Domnului, în special de rugăciunea Sa din Grădina Ghetsimani, și de prinderea și aducerea Sa în fața arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării Mântuitorului de către Iuda, după Cină. Totodată, ne aduce aminte și de venirea îngerului care a dat piatra la o parte de la mormântul Domnului, arătând Învierea Sa din morți, după cum ne spune sinaxarul din ziua Sfintelor Paşti: „Învierea Domnului aşa s-a petrecut: La miezul nopţii, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat şi un înger s-a pogorât şi a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostaşii, văzând aceasta, s-au ­înspăimântat şi au fugit…”.

Înțelepciunea ne oferă libertate

„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” Matei 7, 24-29; 8, 1-4

EVANGHELIA ZILEI: 2018-06-16

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (VII, 24-29; VIII, 1-4)

is-a Domnul: tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea n’a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea!“ Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi numeroase au mers după El. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi Iisus, întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată i s’a curăţit lepra. Şi i-a zis Iisus: „Ia seama să nu spui la nimeni, ci mergi de te arată preotului şi să duci darul pe care l-a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“.

Apostolul Zilei: 2018-06-16

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (III, 28-31; IV, 1-3)

raţilor, socotim că prin credinţă se va îndrepta omul fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor, de vreme ce este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta, din credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim legea. Deci, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup? Dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce spune Scriptura? «Şi Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate».