
Citește în continuare ‘Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi !’
Citește în continuare ‘Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi !’
Fătul percepe impresiile exterioare. Sistemul său nervos se formează în uterul matern, devenind apt să reacţioneze la stimulii externi şi să acumuleze „experienţă de viaţă”. Copilul trebuie să se simtă bine în corpul mamei. Aici, el este protejat şi primeşte toate cele necesare pentru dezvoltare. In aceste condiţii confortabile, fătul este cât se poate de activ. El înghite lichidul amniotic, şi în acest fel tubul digestiv îşi realizează funcţiile; copilul îşi mişcă membrele, înoată, iar muşchii pectorali susţin, astfel, respiraţia. E vital ca mamele să nu uite că viaţa pruncului lor nu se limitează doar la activităţile nentionate anterior, că dezvoltarea funcţiilor creierului său nu se realizează doar în baza unui „program strict delimitat”, ci, mai ales, prin receptarea unui set complex de impresii din lumea exterioară. Copilul aude, pentru că lichidul amniotic transmite fluctuaţiile sonore. El percepe nu doar sunetele sau cuvintele, ci şi stările mamei care îl poartă. Plânsul sau ţipetele mamei pot să-l influenţeze negativ, iar un cuvânt blând, un cântec, o mângâiere sunt receptate de el drept dovezi de iubire.
Citește în continuare ‘Comportamentul mamei in timpul sarcinii’
Citește în continuare ‘Aduceți pe lume copiii ca pe o bucurie pentru viață’
Cum ar fi să trăim într-o lume în care toți oamenii ar avea aceeași înfățișare (fizionomie)? Ce fel de relații ar putea exista între ei? Răspunsurile la această întrebare sunt menite să ne facă mai atenți la înțelepciunea lui Dumnezeu care nu a lăsat pe lume nimic întâmplător. Iar de pe treapta aceasta a meditației, să putem înainta spre rugăciunea aducătoare de laudă și recunoștință: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut” (Ps. 103, 24).
Citește în continuare ‘Chipul omului este perla înțelepciunii Domnului’
Miezonoptica este cea mai veche dintre cele şapte Laude bisericești. Aşezarea ei în cultul Bisericii este întemeiată pe porunca Mântuitorului: „Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa” (Marcu 13, 35), sau pe pilda celor zece fecioare, ieşite întru întâmpinarea mirelui (Matei 25, 1-13). Troparele: „Iată Mirele vine la miezul nopţii…” şi „La ziua cea înfricoşată gândind…”, ce se cântă la Miezonoptică, întăresc acest lucru, care este susţinut şi de Sfântul Simion al Tesalonicului. Simbolic, Miezonoptica ne amintește de începutul patimilor Domnului, în special de rugăciunea Sa din Grădina Ghetsimani, și de prinderea și aducerea Sa în fața arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării Mântuitorului de către Iuda, după Cină. Totodată, ne aduce aminte și de venirea îngerului care a dat piatra la o parte de la mormântul Domnului, arătând Învierea Sa din morți, după cum ne spune sinaxarul din ziua Sfintelor Paşti: „Învierea Domnului aşa s-a petrecut: La miezul nopţii, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat şi un înger s-a pogorât şi a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostaşii, văzând aceasta, s-au înspăimântat şi au fugit…”.
„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” Matei 7, 24-29; 8, 1-4
Comentarii recente