Arhivă pentru 25 iunie 2018
Pe lângă tratamentul medicamentos, respectarea unei diete alimentare stricte și o activitate fizică menținută zilnic reprezintă factori terapeutici de primă importanță pentru bolnavii de diabet, având efecte de stimulare a secreției insulinei pancreatice și de reducere concomitentă a glicemiei sangvine, în urma consumului sporit de glucoză la nivelul sistemului muscular.
Citește în continuare ‘Cum se gestionează caloriile bolnavilor de diabet’
Leușteanul este o plantă perenă, originară din bazinul Mediteranei, care crește atât spontan, pe câmpuri necultivate, pajiști și pășuni montane, cât și în cultură. Se folosesc toate părțile: frunze, semințe, rădăcina. Rădăcina de leuștean este bogată în zaharuri, minerale, precum zinc, magneziu, calciu, sodiu, fibre și uleiuri aromatice cu intens efect asupra sistemului nervos.
Citește în continuare ‘Leușteanul, benefic în curele de detoxifiere’
Nu cred că am greși dacă am afirma că viața omului este în fapt una extrem de simplă, de odihnitoare și de frumoasă dacă înțelegem să urmăm fără trufie și viclenie acel firesc al existenței lăsat lumii de Bunul Dumnezeu. Noi suntem cei care ne complicăm viața și apoi creăm alte complicații ca să ieșim, chipurile, din încurcăturile create. În acest sens aș remarca un simptom extrem de răspândit în viața omului modern cu preocupări religioase, anume acela ca la un moment dat să cadă într-un fel de spațiu limitativ al existenței, reprezentat de psihologizarea credinței sale. E un fenomen specific civilizației contemporane, care coincide și cu apariția psihologiei ca știință destinată maselor. Fenomenul e necunoscut însă în culturile tradiționale, unde orice fel de terapie sau îndreptare existențială se făcea în principal prin raportarea la un principiu supramundan, divin. În mod diferit, perspectiva psihologică vine să propună echilibrarea individului prin folosirea exclusivă a puterilor omenești, recurgând în acest scop la analize psihice, anamneză, autocunoaștere, cogniție, reorientări ale sensului vieții etc. Desigur, aceste practici reprezintă deja un fond extrem de util pentru omul modern, care a încetat să mai trăiască prin raportarea la datele revelate ale unui Creator, întrucât acestea îl ajută să se reechilibreze pe calea unei existențe care se limitează voit la realitatea orizontală a relației sale cu lumea și cu oamenii. Ba chiar, folosind aceste practici, individul poate ajunge la izbânzi notabile în cadrul societății seculare. Însă nimic din toate acestea nu-l poate ajuta pe om să-și dezvolte o autentică relație de tip eclesial, întrucât, în ciuda unor asemănări cu anumite practici ascetice, „sistemul” psihologic are o proveniență diferită de cea a învățăturilor creștine și de aceea se plasează undeva în afara lucrărilor dumnezeiești, adică a harului. Or, în cadrul vieții duhovnicești a creștinului, harul reprezintă miza esențială, întrucât prin mijlocirea acestuia se realizează legătura sa cu Dumnezeu. Iar această legătură în har este cea care asigură, potrivit învățăturii Bisericii, cadrul înțelegerii sănătății trupești și sufletești, dar și a mântuirii sufletului. Din această cauză orice disecție a sufletului, oricât de complexă ar fi și de orice asistență s-ar bucura, atâta vreme cât rămâne în afara harului, ea nu poate aduce foloase decât în cadrul vieții lumești, fără să poată năzui și la un sens veșnic.
Citește în continuare ‘Problema psihologizării vieții religioase’
Cele şapte Laude sunt slujbe bisericeşti care se săvârşesc în toate zilele săptămânii. Numele lor sunt: Miezonoptica; Utrenia cu Ceasul întâi; Ceasul al treilea; Ceasul al şaselea; Ceasul al nouălea; Vecernia; Pavecerniţa. Referindu-se la cele şapte Laude, Sfântul Simion al Tesalonicului dă următoarea lămurire: „Sfinţii Părinţi bine au socotit de au aşezat să se zică slujbele Bisericii dimpreună una după alta şi la o anumită vreme rânduită. Drept aceea, în trei vremi nepărăsite au orânduit să se facă toate slujbele celor şapte Laude: întâi au rânduit vremea cea de după miezul nopţii, până dinspre ziuă; într-această vreme se fac trei slujbe: Miezonoptică, Utrenia şi Ceasul întâi (Ceasul întâi e rânduială deosebită, nu se numără între cele şapte Laude, dar se slujeşte odată cu Utrenia). După a treia oră din zi se cântă slujba Ceasului al treilea, a Ceasului al şaselea şi Obedniţa (Obedniţa iar nu se numără printre cele şapte Laude, dar se citeşte odată cu Ceasul al şaselea şi, uneori, cu Ceasul al nouălea). Iar la sfârşitul zilei se zice Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa”.
Citește în continuare ‘Cum se oficiază cele șapte Laude în Biserica Ortodoxă’
Omul
„În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.” Matei 12, 9–13
Comentarii recente