Postul Adormirii Maicii Domnului

În cursul anului, Biserica ne invită la patru perioade speciale de reflecție duhovnicească prin post. Mâine începe Postul Adormirii Maicii Domnului, timp în care ne pregătim prin înfrânarea de la bucate, spovedanie și fapte bune pentru sărbătoarea dedicată celei pe care o numim cu evlavie Maica Vieții.

Este un păcat să nu postim dacă suntem plecați în concediu [ TRINITAS TV ] 25.07.2018

Prea mult a plouat! într-adevar pot fi semne apocaliptice! – Părintele Calistrat 31.07.2018

Chibzuința nebunului

Odinioară, viaţa monarhilor, a stăpânilor diferitelor țări, se desfășura potrivit unui ceremonial care, pe măsura trecerii timpului, a devenit din ce în ce mai complicat şi la care participau toţi curtenii şi slujitorii respectivului stăpân. Acest ceremonial avea în vedere și modul în care curtea participa la baluri și la seratele unde invitații se bucurau de divertisment. Un rol aparte la aceste manifestări îl avea nebunul (măscăriciul sau bufonul); acesta era singura persoană care, distrându-şi stăpânul, spunea multe adevăruri neplăcute despre oamenii importanţi ai vremii şi chiar despre monarh. Nebunul era o fire născocitoare, vesel, voios, cu un cuvânt adeseori spus în glumă, dar foarte înțepător, în stare să facă pe toți să zâmbească. Oricui îi era îngăduit să râdă de el, dar nimeni nu avea voie să se atingă de viața lui, oricât de critice ar fi fost remarcile sale referitoare la unul sau la altul dintre supuși sau chiar la rege. Istorioara următoare vorbește despre înțelepciunea nebunului de la curtea unui rege scandinav.

Fiul Omului

„În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” Matei 21, 23-27

31 iulie – Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 23-27)

n vremea aceea, venind Iisus în templu, în timp ce învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?“ Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?“ Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet“. Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim“. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…

Apostolul Zilei: 2018-07-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 29-38)

raţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei? De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul? Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu, ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte, iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.

Sunt trei întrebări pe care trebuie să ți le pui! – Părintele Calistrat 30.07.2018

Folosul Privegherii în viaţa creştinului

Auzim adesea de privegheri în slujbele bisericeşti şi participăm la acestea cu diferite ocazii. Privegherile sunt astăzi diferite şi pot include, pe lângă Vecernia unită cu Litia, şi Utrenia sau chiar Dumnezeiasca Liturghie. În Tipicul Sfântului Sava, rânduiala privegherilor este dedicată tuturor duminicilor de peste an, praznicelor împărăteşti şi unor sfinţi la care creştinii au avut întotdeauna evlavie deosebită. Tipicul numără astfel în jur de 70 de privegheri pe tot parcursul anului. Privegherea în tipic înseamnă slujba de noapte, care se încheie cu Liturghia. Din cauza neputinţelor noastre, rânduiala Privegherii se opreşte astăzi, de cele mai multe ori, la săvârşirea Vecerniei unită cu Litia şi urmată uneori de Utrenie. Ideea Privegherii însă rămâne peste veacuri aceeaşi: starea de rugăciune de seară, în care omul leapădă grijile lumeşti şi încearcă să se adune pentru a se lipi mai mult cu inima de sfântul pomenit în acea zi. Mergem la Priveghere şi ne rugăm preţ de câteva ore la lumina lumânărilor pentru că aceasta este starea firească de rugăciune, aşa cum ne îndeamnă şi Mântuitorul. Atmosfera de cameră de rugăciune din biserică ne face să ne apropiem mai mult de cântările şi lecturile biblice rostite la strană sau de către preot.

Cum trebuie să postim

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii: „Să ţinem toate posturile de peste an”. Porunca postului o găsim în Sfânta Scriptură. Timpul pentru îndeplinirea acestei îndatoriri îl hotărăşte însă Bise­rica. Postul este mijloc potrivit pentru înfrânarea poftelor rele, pentru biruirea ispitelor şi păcatelor, precum şi pentru stăruirea în rugăciunea curată. Folosul postului este desăvârşirea în virtute. Zilele de post şi posturile de peste an sunt următoarele: miercurea şi vinerea din fiecare săptămână; Ziua Înăl­ţării Sfintei Cruci (14 septembrie); Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august); ­Ajunul Bobotezei (5 ianuarie); Postul Paştelui; Postul Cră­ciu­nului; Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. Sfintele Sinoade şi canoanele date de Sfinţii Părinţi condamnă pe cei care nu păzesc posturile. Creştinul trebuie să postească nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi pocăinţă.

Cum să-I cerem lui Dumnezeu

„În vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul de îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi.” Matei 21, 18-22

30 iulie – Sfântul Apostol Sila [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 18-22)

n vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“… Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi“.

Apostolul Zilei: 2018-07-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 12-19)

raţilor, dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră; ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă, deci, morţii nu înviază. Căci, dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre; şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos, au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

Despre spontaneitate, credinta si libertate

Umblarea pe mare şi potolirea furtunii: Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, jăcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei lisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zţs: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către lisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar lisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinaosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului. (Matei 14,22-34. Duminica a 9-a după Rusalii)

Prin credinta, poti merge pe apa ca pe uscat

In Evanghelia din Duminica a noua dupa Rusalii, se spune ca dupa ce Mantuitorul a inmultit cele cinci paini si doi pesti in pustiu, „i-a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca de cealalta parte a marii, pe celalalt tarm” (Mt. 14, 22). Raspunsul la intrebarea: de ce Mantuitorul i-a trimis pe ei sa inainteze pe mare, in timp ce El a ramas pe munte sa se roage, il gasim la Evanghelistul Marcu – Apostolii „nu pricepusera minunea cu inmultirea painilor pentru ca inima lor era impietrita” (Marcu VI, 52).

Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii) – Părintele Calistrat 29.07.2018

Să biruim cu Hristos valurile vieții

În vremea aceea, Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.  Matei 14, 22-34

29 iulie – Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-29

DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIV, 22-34)

n vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“. El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.

Apostolul Zilei: 2018-07-29

DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (III, 9-17)

raţilor, noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu; iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar, de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa, ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.

A doua rușine bărbații schimbă femeile precum şosetele – Părintele Calistrat 28.07.2018

Numai dacă ai poftit femeie străină, preacurvie ai săvârşit ! – Părintele Calistrat 28.07.2018

Definiția iubirii – prin ochi de copil

Între hârtiile mele am păstrat compunerea unui băieţel de zece ani, pe care-l chema Teodor. Este o compunere pentru şcoală pe tema: „Ce este iubirea”. Există în ea trei lucruri în care, cu absolută siguranţă, se întrevede fericirea viitoare:

Când divorţezi, de tine divorţezi

La un preot vine un bărbat căsătorit de câţiva ani, cu doi copii: „Părinte, m-am gândit să divorţez. Eu cu soţia nu mă mai înţeleg de multă vreme, abia dacă mai vorbim. Toată ziua e prinsă cu treburile casei. Când îi reproşez că nu-mi acordă şi mie atenţie, spune că acum copiii sunt pe primul loc. Iar când termină cu ei, e obosită: ba vrea să facă ceva să se relaxeze, ba vrea să doarmă. Iar eu… sunt şi eu bărbat; nu pot sta lângă ea, aşa, fără să o ating. Am şi găsit o fată cu care cred că mi-aş putea reface viaţa. Lucrează la noi la firmă, la birouri. E drăguţă mereu, îşi face timp să mă asculte, îmi place să stau de vorbă cu ea. Zilnic vorbim. Cred că ne-am înţelege foarte bine. Ce spuneţi, ce mă sfătuiţi?”. Preotul stă atent, ca şi cum ascultă ce urmează să-i şoptească Cineva. Brusc, îl întreabă: „Dragul meu, ce meserie ai?”. „Mecanic auto”. „Mda… Spune-mi, te rog, ai avut vreodată de reparat o maşină care s-a stricat pentru că nu a fost condusă cum trebuie? Proprietarul e vreun şofer care nu schimbă vitezele la timp, ori supraturează motorul, sau ceva de genul…”. „A, ba da – zâmbeşte tânărul mecanic – adesea vine câte unul cu probleme de genul ăsta. Mulţi iau carnetul de şofer, dar cum trebuie să aibă grijă de o maşină nu-i învaţă nimeni”. Preotul oftează: „Vezi, cam aşa e şi în căsnicie. Nu e chiar foarte greu să te căsătoreşti, mulţi fac pasul. Dar precum sunt şoferi care nu au grijă de maşina lor, dobândită poate cu multă cheltuială, tot aşa sunt persoane căsătorite care nu au grijă de căsnicia lor. Consideră că, odată ajunşi în faţa Altarului, munca a luat sfârşit şi ar vrea doar să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Numai că în poveşti nu ni se relatează niciodată continuarea, în ce anume a constat această fericire şi cât au avut de lucru mirii ca să o dobândească. Aşa şi tu. Crezi că dacă te căsătoreşti cu altcineva, lucrurile se vor schimba. Da, va fi altfel, pentru o vreme, poate. Dar, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge fix în acelaşi punct în care te afli acum, în căsnicia actuală. Încât e momentul să revizuieşti ceva la stilul tău de şofat – adică la modul de implicare în relaţia cu soţia. Şi, în primul şi în primul rând, e musai să schimbi atitudinea pe care o ai faţă de propriile tale reacţii şi trăiri, faţă de tot ceea ce iese din inima ta, prin interacţiunea cu ea”.

Spre căsătorie sau celibat, balanța va înclina prin rugăciune

Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori, vor veni zile în care veţi simţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alte zile în care aceste dorinţe vor scădea în intensitate, pentru că veţi avea dorinţe dumnezeieşti, mai presus de căsătorie. Când vor veni ispitele trupeşti, nu încercaţi să le alungaţi cu violenţă, căci satana le va face încă şi mai atrăgătoare şi, astfel, vă vor vătăma. E mai bine să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime. Să vă spuneţi, atunci: „Poate mă voi căsători şi mă voi bucura de plăcerile conjugale, aşa cum vrea Hristos”.

Soţul trebuie să-i dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte

Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Tre­buie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii ‒ acest lucru este foarte important! Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu des­partă. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fă­ră acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se des­part, ori rămân necăsătoriţi, şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge la căsătorie, înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu: fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngă­duitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discu­te despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii, pentru a nu exista neînţelegeri.

Despre o ființa neprețuită – femeia – Părintele Calistrat 28.07.2018

Chemaţi să intrăm în corabia Bisericii

După minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, Sfântul Evanghelist Matei ne spune că „Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să se roage singur” (Matei 14, 22-23). Domnul i-a „silit”, iar ei L-au ascultat, învăţându-ne „cum trebuie să fim cu Dumnezeu” (Sfântul Grigorie Palama), ascultându-L, supunându-ne voii Lui.

Fericirile

După rânduiala Vechiului Testament, pentru a împlini Legea, credinciosul trebuia să asculte de cele 10 porunci.

Hrana lumească și hrănirea duhovnicească

„În vremea aceea Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că, iată, sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale. Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini încât să se sature atâta mulțime? Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori. Și, poruncind mulțimii să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. Iar cei ce mâncaseră erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.” Matei 15, 32–39

28 iulie – Sfinții Apostoli și diaconi Prohor, Nicanor, Timon și Parmena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XV, 32-39)

n vremea aceea, Iisus chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale“. Şi ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mulţime?“ Şi Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori“. Şi poruncind mulţimii să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S’a suit în corabie şi S’a dus în ţinutul Magdala.

Apostolul Zilei: 2018-07-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XIV, 6-9)

raţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul; şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă și mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

Dacă o sageată lasă o cicatrice, vorba lasă o rană sufletească – Părintele Calistrat 27.07.2018

Charisticum: O secularizare a mănăstirilor în Imperiul Bizantin ?

În primele secole după încheierea domniei Sfântului Constantin cel Mare (†337), viața monastică s-a extins cu repeziciune în Imperiul Roman de Răsărit. Primirea Tainei Botezului de mulțimi nesfârșite de păgâni condusese, inevitabil, la tot mai multe pogorăminte spirituale, la o folosire pe scară tot mai largă a iconomiei în ceea ce privește ascetismul comuni­tăților crești­ne primare. Considerând că atingerea unei trepte spirituale înalte devenise cu neputință în cadrul vieții în lume, o parte a creștinilor râvnitori a luat drumul pustiei întemeind schituri, mănăstiri sau simple colibe unde, postind aspru și rugându-se neîncetat, urmând astfel și modelul exterior, nu doar interior, al vieților încărcate de suferințe, necazuri și neputințe ale Sfin­ților Apostoli și ale urma­șilor acestora.

Ajutorul sfinţilor

Sfinţii sunt cei care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi cei care le cerem ajutorul în nevoi şi în necazuri. De aceea la Botez este foarte important ca pruncul să primească nume de sfânt care să-l ocrotească şi căruia să-i ceară ajutorul.

Omul este într-o continuă căutare, „vrea să fie, să ştie şi să fie fericit – Părintele Calistrat 27.07.2018

Iosif cel răbdător

Despre acest patriarh al Vechiului Testament putem vorbi despre o îndoită frumuseţe, una fizică, exterioară, dublată de cea interioară, mult mai importantă. Prima este cea la care Iosif însuşi nu a muncit, frumuseţea fizică este un dat. Să ne întoarcem însă la frumuseţea sufletului lui Iosif cel împodobit cu multe virtuţi, la care el, fiul lui Israel, a lucrat din greu. Alături de o credinţă puternică în Dumnezeu, Iosif a fost un om cu o răbdare neclintită.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula.

Biserica – Trupul lui Hristos

„În vremea aceea a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: «Casa Mea, casă de rugăciune se va chema», iar voi o faceți peșteră de tâlhari! Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum de s-a uscat smochinul îndată?” Matei 21, 12–14; 17–20

27 iulie – Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-27

Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 12-14; 17-20)

n vremea aceea a intrat Iisus în templu şi i-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari“. Şi au venit la El în templu orbi şi şchiopi şi i-a vindecat. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi a rămas acolo peste noapte. Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“…

Apostolul Zilei: 2018-07-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Ap. I Corinteni (XIV, 26-40)

raţilor,  când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască, şi unul să tălmăcească. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. Iar prorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece, iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi. Căci puteţi să prorociţi toţi, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. Şi duhurile prorocilor se supun prorocilor. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? Dacă i se pare cuiva că este proroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a proroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

Despre abandonul bătrânilor, majoritatea vrea să scape de parinții – Părintele Calistrat 26.07.2018

Ce se întamplă cu sufletul omului după ce închide ochii – Părintele Calistrat 26.07.2018

Răsplătirea celor buni

„În vremea aceea, suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici și le-a spus lor pe cale: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte; și Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru Împărăția Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem. Și El a zis lor: Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și, auzind, cei zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii păgânilor domnesc peste ei și cei mari îi stăpânesc. Nu tot așa va fi între voi, ci acela care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru; și cel care între voi va vrea să fie cel dintâi să vă fie vouă slugă, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Matei 20, 17-28

26 iulie – Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 17-28)

n vremea aceea, suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia“. Atunci s’au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: „Ce voieşti?“ Ea I-a răspuns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta“. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s’a pregătit de către Tatăl Meu“. Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.

Apostolul Zilei: 2018-07-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 6-19)

raţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în prorocie, sau în învăţătură? Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? Şi, dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. Deci, dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte, barbar pentru mine. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Fiindcă, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu: «Amin», la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? Căci tu într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină.

Întunecarea minții și a gândurilor ! – Părintele Calistrat 25.07.2018

O floare și un grădinar

Iată o istorioară despre ceea ce se împlinește în noi, când vine vremea sau, mai degrabă, în ciuda vremurilor.

Neștiința receptivă

Există cel puțin două locuri în Patericul egiptean în care neștiința este aprobată și admirată. Prima dată îl vedem pe avva Antonie cel Mare, la care au venit niște monahi, iar bătrânul, ca să îi pună la încercare, le-a pus dinainte niște texte din Scriptură și i-a întrebat ce înseamnă. Fiecare, mai ales dintre cei tineri, a răspuns cum se pricepea, iar avva le spunea de fiecare dată „N-ai găsit”. În cele din urmă a răspuns avva Iosif: „Nu știu”. Iar Antonie zice: „Cu adevărat, avva Iosif a găsit calea, fiindcă a spus «Nu știu»”. În mod similar, despre avva Pamvo ni se spune: „Prin aceasta îi depășea pe mulți: când era întrebat despre vreun cuvânt din Scriptură sau vreun lucru duhovnicesc, nu răspundea îndată, ci spunea că nu știe. Și dacă stăruiai cu întrebările, nu-ți răspundea”.

Câteva cuvinte despre iertarea de păcat

Când omul își face planuri fără Dumnezeu, ca și când Acesta nu ar fi viu și în stare să intervină în viața lui, se abat necazurile asupra sa. Biserica arată compasiune și dăruiește iertarea de orice păcat prin duhovnic și prin împlinirea canonului primit. Dezlegarea nu se poate acorda însă înainte de încălcarea poruncii, ca și în cazul pogorămintelor la mâncare de dulce în post, pentru bolnavi sau neputincioși. În cadrul Tainei Spovedaniei, după mărturisirea păcatului, duhovnicul decide dacă dezleagă sau oprește (de) la Sfânta Împărtășanie.

Sinodul V Ecumenic

Astăzi se face pomenirea Sfin­ților 165 de Părinți care au participat la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol. Tradiția orto­doxă recunoaște șapte sinoade cu caracter ecumenic, între care s-au ținut alte numeroase sinoade locale sau regionale.

Cum răsplătește Dumnezeu

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie, și veți lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceștia de pe urmă au lucrat un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”  Matei 20, 1–16

25 iulie – Sfânta Cuvioasă Olimpiada [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-25

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 1-16)

is-a Domnul pilda aceasta: „asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. Iar ei s’au dus. Ieşind el iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul vostru. Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de la urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa… Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât şi ţie; oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun? Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi, la urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“.

Apostolul Zilei: 2018-07-25

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XII, 12-26)

raţilor, precum trupul unul este şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, pentru aceasta nu este ea din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte, ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.

Nenorocirile care vin pe pamânt, si noi ne mirăm de multe ori și spunem – Părintele Calistrat 24.07.2018

Recuperarea din păcat

În Noul Testament, Hristos nu teoretizează asupra păcatului. Să luăm ca exemplu episodul femeii adultere din Evanghelia după Ioan, capitolul al optulea. Atunci când iudeii voiau să o lapideze pe femeia desfrânată, după ce ei au plecat rușinați, Domnul i-a spus femeii doar câteva cuvinte: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi, de acum să nu mai păcătuiești”. Hristos pune accentul pe convertire, pe schimbare, pe recuperare. Meditația de astăzi își propune să abordeze tocmai această temă a recuperării, a ridicării din păcat.

Există subiecte tabu pentru Biserică ?

Percepția potrivit căreia viața spirituală nu are legătură cu ceea ce decide omul să facă cu trupul său este complet greșită, fiind chiar o formă nouă de nestorianism practic. Așa cum adepții acestei erezii (sec. al V-lea) credeau că naturile divină și umană ale Mântuitorului Iisus Hristos sunt complet separate, la fel, noii nestorieni separă aberant viața trupului de cea a sufletului. Sfântul Chiril se exprima edificator împotriva acestei absurdități: „Căci Unul și Unicul Hristos nu este dublu, chiar dacă este înțeles reunit într-o unitate de nedespărțit din două realități diferite, după cum și omul, de asemenea, deși este alcătuit din suflet și trup, nu este socotit dublu, ci mai degrabă unul din amândouă” („Scrisoarea a treia a Sfântului Chiril către Nestorie”, în Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice, pr. Sorin Șelaru (coord.), Editura BASILICA, București, 2018, p. 215).

Făgăduinţele Domnului

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos făgăduieşte celor care fac voia Tatălui ceresc viaţa veşnică, precum şi puterea, împreună cu mijloacele prin care se dobândeşte această fericire: harul dumnezeiesc, sprijin în necazuri şi ascultarea rugăciunii.

Iertarea ne aduce liniște

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer. Iarăși grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Iisus i-a răspuns: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. Iar după ce Iisus a sfârșit cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Și au mers după El mulțimi multe și i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I s-au adus copii, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage; iar ucenicii îi certau. Dar Iisus a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor. Și, punându-Și mâinile peste ei, S-a dus de acolo.” Matei 18, 18-22; 19 1-2; 13-15

24 iulie – Sfânta Mare Muceniță Hristina [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVIII, 18-22; XIX, 1-2; 13-15)

is-a Domnul ucenicilor Săi: adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?“ Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan. Şi au mers după El mulţimi numeroase şi i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile pe ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. Iar Iisus a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor“. Şi, punându-Şi mâinile pe ei, a plecat de acolo.

Apostolul Zilei: 2018-07-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XII, 12-26)

raţilor, precum trupul unul este şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, pentru aceasta nu este ea din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte, ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.

Cuvântul lui Dumnezeu. Cartea Iov și problema suferinței [ TRINITAS TV ] – 22.07.2018

Încrederea – Trădarea – Iertarea – Părintele Calistrat 23.07.2018

Păstaia de vanilie alungă oboseala fizică și intelectuală

Vanilia este originară din pădurile tropicale umede din America Centrală și în principal din Mexic. Planta poate ajunge până le 10 metri înălțime. Păstăile de vanilie sunt fructele unei orhidee numită Vanilla planifolia, singura dintre zecile de specii de orhidee care produce fructe comestibile. Calitatea și aroma vaniliei variază în funcție de locul unde a fost cultivată, deoarece unele zone produc boabe cu un conținut mai mare de vanilină.

Tratamentele naturiste combat pofta de tutun

În dorinţa de a găsi remedii de combatere a tabagismului, populaţia a apelat cu încredere şi la remediile oferite de natură. Au fost căutate acele specii de plante care modifică gustul nicotinei şi care acţionează împotriva tulburărilor provocate de lipsa acestui drog, în perioada sevrajului nicotinic.

Trebuie să știi asta! Nu crezi că există iad şi Rai – Părintele Calistrat 23.07.2018

Visul lui Faraon și agonisirea obiceiurilor bune de viață

Există în Vechiul Testament, în cartea Facerii mai exact, un fragment care, aparent, nu are nici o legătură cu viața noastră. Și asta pentru că Geneza este o carte pur istorică, unde sunt relatate creația și istoria omenirii de la Adam până la moartea patriarhului Iosif, fiul lui Iacov.

Trezirea duhovnicească

Părintele Paisie Aghioritul

Poate că cel mai vibrant, cel mai harismatic și universal cuvânt al vremurilor de pe urmă i s-a dat Cuviosului Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai recenți sfinți ai Bisericii noastre, pe care l-am prăznuit cu câteva zile în urmă. Îndemnul său constant la trezire, la înțelegerea vremurilor și a asumării unei atitudini mărturisitoare străbate prin toate scrierile sale, precum și în prețioasele mărturii care ni s-au păstrat despre el. Cuvântul său adânc, dar fără sofisticării pretențioase, nu se adresează doar lumii monahale, ci atinge corzile inimii tuturor ortodocșilor, indiferent de locul unde viețuiesc. Pentru toți Cuviosul Paisie are graiul și cuvântul potrivit. Însă, învățăturile sale profunde rostite sub forma dialogului sau a sfatului părintesc aș zice că reprezintă darul vădit al lui Dumnezeu mai cu seamă pentru mireni. Iar aceasta se simte din mângâierea harului care se revarsă prin simpla lectură a cărților sau fie și numai prin privirea uneia dintre fotografiile sale.

Smerenia te face cel mai mare în Împărăția cerurilor

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceș­tia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut.” Matei 18, 1–11

23 iulie – Sfântul Mucenic Apolinarie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVIII, 1-11)

n vremea aceea s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăţia cerurilor?“ Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia cerurilor. Şi cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte. Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr’aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-şi atârne de gât o piatră de moară şi să se înece în adâncul mării. Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l şi aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în gheena focului. Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut.

Apostolul Zilei: 2018-07-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XI, 31-34; XII, 1-6)

raţilor, de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi. De aceea, vă fac cunoscut că, precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus!, tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi.

Intuiția adevărului și lipsa modelelor

Insuficiențele societății de astăzi sunt multiple, iar în vârful enumerării se află, fără îndoială, absența modelelor. A acelor personalități capabile să insufle tinerilor valori autentice: bunătate, cinste, încredere, respect, corectitudine, bună-cuviință, înțelepciune. Îmi vine în minte Tudor Vianu, pentru care meseria de dascăl era un sacerdoțiu, după cum spunea Zoe Dumitrescu-Bușulenga, ea însăși intelectual remarcabil și model de viață creștin-ortodoxă. Înaintată în vârstă, aceasta vorbea deseori despre lipsa modelelor, despre intuiția adevărului care se găsește în fiecare om și expectația tinerilor ca această intuiție să li se confirme de către personaje ancorate în moralitate. Era îngrijorată că sistemul de valori s-a „zguduit” și compara această perioadă cu prăbușirea Imperiului Roman, doar că atunci „zguduirile erau provocate de venirea Mântuitorului Iisus; era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată”.

Cuvânt de învățătură la Duminica Înmulțirii pâinilor – Părintele Calistrat 22.07.2018

Duminica a VIII-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor) – Părintele Calistrat 22.07.2018

Hristos, hrana noastră

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Matei 14, 14-22

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-22

DUMINICA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIV, 14-22)

n vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare“. Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce“. Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“. Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“ Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Apostolul Zilei: 2018-07-22

DUMINICA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (I, 10-17)

raţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere; căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apolo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau ați fost botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefanas; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.

De ce nu putem face cununia în aer liber [ TRINITAS TV ] – 18.07.2018

Azi, copilul nici n-a ieșit bine din mă-sa și el are tot ce vrea – Părintele Calistrat 21.07.2018

Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg ?

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

Bărbatul învaţă să iubească. Femeia, să asculte

La slujba Cununiei, se citeşte din Epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 5, versetele 22-33). Rareori veţi vedea pe mire tresărind, când aude îndemnul: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea” (v. 25); „bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor” (v. 28); „fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi” (v. 33). Dar adesea poţi vedea un soi de satisfacţie în zâmbetul mirelui şi disconfort sau chiar dezaprobare pe chipul miresei, când se spune: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (…) Femeia să se teamă de bărbat” (v. 22-24 şi 33). Semn că nici unul, nici altul nu au aflat care este tâlcul acestor cuvinte şi, prin urmare, nu ştiu ce lucrare sunt chemaţi să-şi asume prin Taina Nunţii.

Copiii resimt acut abandonul mamei

Printre cauzele duhovniceşti ale bolilor care apar la copii din vina părinţilor sunt şi unele mai puţin evidente. În practica sa, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a lovit de o boală de neînţeles a vremii noastre: copiii abandonaţi. Gestul mamei îi aruncă pe aceştia într-un şoc duhovnicesc-moral. Reacţia lor la abandonul părintesc este caracteristică.

Există prietenie adevărată între bărbat și femeie – Părintele Calistrat 21.07.2018

Umorul Părinților

Atunci când gândim la Părinții Bisericii, mai noi sau mai vechi, îi socotim adesea a fi niște oameni sobri, fără simțul umorului, cu capul plecat în jos și destul de inabordabili. Este o imagine falsă, iar aceasta ne-o demonstrează și cei care l-au cunoscut pe părintele Sofronie Saharov, marele teolog și ascet rus din secolul trecut, ucenicul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul. Despre părintele Sofronie cunoscuții spun că avea un simț foarte dezvoltat al umorului. Era o persoană sensibilă, care a suferit mult din cauza criticilor ce i s-au adus și din cauză că era rău înțeles, dar nu și-a pierdut starea de bucurie și capacitatea de a glumi atunci când era cazul.

Judecata particulară

După Învăţătura de credinţă a Bisericii noastre, primul lucru ce se întâmplă fiecărui suflet, îndată după moarte, este o judecată. Această judecată care se face cu fiecare suflet în parte se numeşte judecata particulară şi ea se deosebeşte de judecata cea de obşte, sau universală, care se va face cu toţi oamenii, în acelaşi timp, la sfârşitul lumii după învierea trupurilor celor adormiţi.

Omul bun

„Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. De aceea vă zic: Orice păcat și orice blasfemie se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul este rău și rodul lui e rău, căci după roade se cunoaște pomul. Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, când sunteți răi? Căci din prisosul inimii grăiește gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12, 30–37

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XII, 30-37)

is-a Domnul: cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneţi pom bun şi roadă bună, ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.

Apostolul Zilei: 2018-07-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XI, 8-23)

raţilor, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung, şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări şi, în parte cred. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi. Când vă adunaţi deci laolaltă nu se poate mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă.

Plăcerea egoistă, baza idolatriei moderne

Recrudescența idolatriei în lumea modernă este o realitate tristă. Deși idolatria în forma ei clasică așa cum o cunoaștem are un număr relativ mic de adepți la nivel european, este clar că varianta modernă a acesteia a căpătat noi forme, diferite de cele din perioada pre-creștină. Astăzi, oamenii se închină în fața noilor plăceri puse la dispoziție de tehnologie, a confortului crescut și comodității care permite să-ți desfășori activitatea într-un mod independent de tot și de toate, inclusiv de Dumnezeu. Idolatria modernă slujește unui singur zeu, unul foarte pretențios, cel al plăcerii egoiste.

Cuvânt de Învățătură la Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul – Părintele Calistrat 20.07.2018

Cine erau prorocii ?

„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” Luca 4, 22–30

20 iulie – Sfântul și slăvitul proroc Ilie Tesviteanul [ TRINITAS TV ]