Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Condac 1:

Părinte, Nu vi se pare ca biserica face un Abuz – Părintele Calistrat 02.07.2018

Informarea și Manipularea, duse la extrema răului ! – Părintele Calistrat 02.07.2018

Scrisoarea trimisă de Sfântul Ştefan principilor creştini, după ce i-a înfrânt pe turci

„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.

Sfântul Ştefan cel Mare – model de credință în Dumnezeu, iubire de popor, jertfă, smerenie și demnitate

În timpul domniei sale, după ce a rânduit pace cu Matei Corvin, regele Ungariei, pe care de altfel îl învinsese în bătălia de la Baia, acesta, în semn de respect şi de prietenie, i-a dăruit lui Ştefan cel Mare o moşie în părţile Ciceului, o moşie mare cu 40 de sate, să o stăpânească. Iar Ştefan cel Mare n-a găsit că are ceva mai bun de făcut pe această moşie, pe acest pământ românesc aflat sub stăpânire străină, decât să zidescă două biserici şi să întemeieze o Eparhie. Aşa a luat fiinţă, sub domnia lui, Episcopia Vadului, pe care a aşezat-o sub jurisdicţia Mitropoliei de la Suceava.

Cum și cu cine să ne sfătuim ?

Toată lumea se pricepe la dat sfaturi. Cu această realitate facem cunoștință în fiecare zi, fără excepție. Iar unii au atât de multe în desagă, că-ți dau sfaturi și fără să le ceri. Cu totul altă temă este însă oportunitatea și calitatea lor! Dar și cei care cer sfaturi sunt destui și discută fără discernământ cu oricine și oriunde despre problemele lor, fără să sesizeze că simpla împăr­tășire a problemelor nu duce și la rezolvarea lor, ba chiar poate să le complice în chip nebănuit. Dar și aici o altă temă este dispo­ziția cu care cer sfatul și obiectivul urmărit după primirea lui. Totuși, de ce recurg oamenii la această vorbire despre problemele lor? Ca să scape de presiunea unor conținuturi sufle­tești neplă­cute acumulate în timp, să aibă subiect de discuție, caută cumva postura de ucenic sau caută justificare pentru propria stare cu care s-au obișnuit și nu mai vor s-o schimbe?

Poziţia de aruncare a pietrei, la comandă, în Biserică

Remarcăm, de ceva timp, o avalanşă de atacuri împotriva Bisericii, pornind de la anumite erori (reale sau imaginare) ale unor clerici, continuând cu idei pseudoprogresiste şi sfârşind cu aventura unora de a interpreta, pe înţelesul lor, anumite învăţături de credinţă, insistând până dincolo de pragul migrenei. Şi nu e nici o mirare că acest atac – pornit din mass-media şi, mai ales, din new media, prăvălit în mulţime, cu scopul de a afecta tot mai multe persoane – a fost declanşat pe fondul iminentului referendum pentru familie. Deoarece, evident, sunt mult mai multe în joc decât îndelung-clamatul statut social al câtorva persoane. Iar arsenalul ideatic, fie el şi second hand, are o forţă deosebită, întrucât a fost utilizat, ani de-a rândul, pentru manipularea maselor.

Epitrahilul

Toată lumea se pricepe la dat sfaturi. Cu această realitate facem cunoștință în fiecare zi, fără excepție. Iar unii au atât de multe în desagă, că-ți dau sfaturi și fără să le ceri. Cu totul altă temă este însă oportunitatea și calitatea lor! Dar și cei care cer sfaturi sunt destui și discută fără discernământ cu oricine și oriunde despre problemele lor, fără să sesizeze că simpla împăr­tășire a problemelor nu duce și la rezolvarea lor, ba chiar poate să le complice în chip nebănuit. Dar și aici o altă temă este dispo­ziția cu care cer sfatul și obiectivul urmărit după primirea lui. Totuși, de ce recurg oamenii la această vorbire despre problemele lor? Ca să scape de presiunea unor conținuturi sufle­tești neplă­cute acumulate în timp, să aibă subiect de discuție, caută cumva postura de ucenic sau caută justificare pentru propria stare cu care s-au obișnuit și nu mai vor s-o schimbe?

Vedere, înțelegere, cunoaștere …

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei». Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit. Voi, deci, ascultați pilda semănătorului: De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel-viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.” Matei 13, 10-23

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-02

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 10-23)

n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: „de ce le vorbeşti în parabole?“ Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s’a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are. De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă. Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n’au auzit. Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului: La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum. Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de’ndată cu bucurie, dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte. Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci“.

Apostolul Zilei: 2018-07-02

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XVI, 17-24)

raţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei, căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi, prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşală inimile celor fără de răutate. Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, deci, de voi şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi! Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine. Vă îmbrăţişez în Domnul, eu, Tertius, care am scris epistola. Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele Cvartus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!