Duminica a VI-a după Rusalii (vindecarea slăbănogului din Capernaum) – Părintele Calistrat 08.07.2018

Boala ca prilej de sporire duhovniceasca

In neputinta si suferinta trupului, omului i se fac simtite si vadite slabiciunea fapturii sale pamantesti, caracterul efemer al existentei sale in aceasta lume si, in general, fragilitatea, relativitatea, limitele si intreaga sa nevolnicie, spune Sfantul loan Gura de Aur. Pentru aceasta, boala si suferinta, dupa cum constata Sfantul loan Gura de Aur si loan Scararul, sunt leacuri ale mandriei si prilej de smerire. Sfantul Nichita Stimatul, in ceea ce-l priveste, spune ca ele „subtiaza simtirea pamanteasca a sufletului”, adica il scot din alipirea si impovararea cu cele pamantesti, ridicandu-l la o existenta mai inalta.

„Ce vă împiedică să vă apropiaţi cu credinţă de Iisus Hristos şi să primiţi de la El vindecare ?”

Străbătând oraşele şi satele cu propovăduirea despre Împărăţia Cerurilor, Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos a intrat odată în casa unui locuitor al Capernaumului şi, după obiceiul Său, a rostit acolo cuvânt. S-a adunat mulţime de popor, încât era cu neputinţă să mai ajungă cineva până şi la uşă. Patru oameni îl duc la această casă pe cel bolnav de paralizie ca să-l pună înaintea ochilor Celui Care vindeca toată boala şi toată neputinţa din popor (Matei 9, 35) – dar întrucât nu puteau deloc să-şi croiască drum până la Hristos prin mulţime, s-au ridicat cu bolnavul pe acoperişul casei, au desfăcut ţiglele şi, după ce au făcut o deschizătură destul de mare ca să poată trece bolnavul, l-au coborât cu patul pe duşumea, înaintea Domnului Însuşi. Văzând credinţa lor, Domnul i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”, iar după aceea, ca prin minunea învederată a vindecării să le arate cărturarilor necredincioși că El este Dumnezeu-Omul, Care are stăpânire pe pământ să ierte păcatele, i-a zis: „Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor (Marcu 2, 11-12). Tot poporul care a fost martor al acestei minuni s-a minunat şi, proslăvindu-L pe Dumnezeu, a dat mărturie că nu a văzut niciodată aşa ceva. Iată răsplata pe care a dat-o Dumnezeu-Omul credinței celor care l-au adus pe slăbănog!

Întâlnirea cu Hristos ca judecată personală

În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Şi Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul şi mergi la casa ta. Şi ridicân­du-se, s-a dus la casa lui. Iar mulțimile, văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere. Matei 9, 1-8

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-08

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (IX, 1-8)

n vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!“ Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta blasfemiază. Şi Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?: A zice: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, – i-a zis atunci slăbănogului -: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi ridicându-se, s’a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, s’au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce dă oamenilor o astfel de putere.

Apostolul Zilei: 2018-07-08

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XII, 6-14)

raţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem prorocie, să prorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă întru nădejde; în suferinţă fiţi răbdători, la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc. Binecuvântați-i şi nu-i blestemaţi.