„Dacă eşti fată, nu uita: Dumnezeu v-a făcut fete şi El este peţitorul vostru. Nu vă fie teamă că rămâneţi nemăritate. Nici voi, băieţi, că rămâneţi neînsuraţi”

Îl cântăreşti bine, vezi câte kilograme are, câţi centimetri, dacă are maşină, dacă are casă… câţi ani are, unde stă, cum sunt părinţii, băieţii se vor uita cum e soacra – cam aşa are să fíe şi fata, eventual vedeţi cum stă cu ADN-ul, că acum vedeţi cum e cu genele astea, sunt pericole mari!

Părinte eu mă topesc după el mor ! , Dar el te place ? – Părintele Calistrat 14.07.2018

Copiii învață ceea ce trăiesc

Suntem părinţi răi, nepăsători. Şi femeile nu folosesc vremea sarcinii pentru a începe educaţia nu numai duhovnicească, ci pur şi simplu morală. Iar după aceea ne mirăm cum se face că avem asemenea copii. Or, purtarea acestora, tendinţele lor sunt, pe lângă toate celelalte, şi urmare a educaţiei primite de la noi. Pentru că nu făcând morală se educă copiii. Dacă în familie este pace şi înţelegere, linişte şi dragoste, copilul capătă deja o experienţă duhovnicească normală. Dacă în casă sunt neînţelegeri, certuri, rivalitate între părinţi − pe scurt, orice manifestare a neiubirii, copilul capătă răni sufleteşti care apoi vor trebui tratate toată viaţa şi vindecarea lor stă sub semnul întrebării. În felul acesta, cu nechibzuinţă, ne putem mutila proprii copii.

Educarea copilului începe cu nouă luni înainte de naștere

Grija pentru soarta copilului începe cu mult înainte de zămislirea lui, iar educarea lui începe cu nouă luni înainte de naştere. Legea eredităţii duhovniceşti implică multe răspunderi pentru oamenii căsătoriţi. Părinţii sunt datori să se pregătească atât fizic, cât şi duhovniceşte, întrucât sunt părtaşi la actul creator al lui Dumnezeu. Parafrazându-l pe Apostolul Pavel, putem spune că tatăl şi mama sunt împreună-lucrători (colaboratori) ai lui Dumnezeu. Ei dau început unei noi persoane umane, ce reprezintă un ogor al lui Dumnezeu, o zidire a lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 9).

Totul își lasă amprenta pe copil încă din pântece

Când femeia este gravidă, trebuie să se împărtăşească mai des dacă există posibilitatea, să primească Sfântul Maslu şi să citească literatură duhovnicească, pentru că totul îşi lasă amprenta în copil încă din pântecele mamei; acolo se formează deja viitorul lui caracter.

Cum educăm tinerii pentru viață și comunitate

La clasa ei de preșcolari, Rodica Andrei, o învățătoare din București, are șase elevi agitați și chiar agresivi. La oră vorbesc neîncetat, fac cu totul altceva și îi deranjează pe ceilalți. Discutând cu colegele, a aflat că fiecare are în medie câte două-trei astfel de cazuri la clasă. Ceilalți copii aveau o autonomie redusă și relaționau destul de greoi: „Nu se îmbrăcau singuri la ora de educație fizică, nu știau să-și lege șireturile, să îmbrace jacheta, să spună «mulțumesc», «te rog frumos», «îmi pare rău»”. În ultimul deceniu, multe studii din psihologie și neuroștiințe au demonstrat că generozitatea, iubirea, reziliența, iertarea, compasiunea, întrajutorarea au efecte benefice nu doar la nivelul relațiilor sociale, ci și asupra sănătății personale, spune diac. Adrian-Sorin Mihalache.

Primii pași în educarea copilului

Primii paşi în realizarea educaţiei corecte sunt în sarcina mamei. Rugăciunea şi trezvia duhovnicească nu trebuie să lipsească în perioada cât ea este însărcinată. Un număr impresionant de femei evlavioase, începând cu Ana, mama prorocului Samuil, Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi terminând cu însăşi Maica Domnului, trec în faţa ochilor noştri, ca purtătoare ale rodului creştinesc. În timpul alăptării, mama îl însemnează pe prunc cu semnul sfintei cruci, iar mai târziu ea îl va învăţa să se închine înainte de mâncare. Tot ea este cea care îl învaţă primele rugăciuni etc.

Iubirea – Părintele Calistrat 14.07.2018

Pregătirea părinţilor pentru botezul copiilor

Botezul nu se face pentru ca pruncul să poată fi scos din casă, să doarmă mai bine, să nu fie deocheat sau să-i meargă bine în viaţă… Toate acestea sunt super­sti­ții şi nu au nimic în comun cu Biserica.

Luarea crucii și urmarea lui Hristos

„Zis-a Domnul: Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ține la viața sa o va pierde, iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va afla. Cine vă primește pe voi pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primește proroc în nume de proroc, plată de proroc va lua, și cine primește pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Și cel ce va da de băut unuia din aceștia mai mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: Nu-și va pierde plata sa. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.” Matei 10, 37-42; 11, 1

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-14

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (X, 37-42; XI, 1)

is-a Domnul: cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Cel ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

Apostolul Zilei: 2018-07-14

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XII, 1-3)

raţilor, vă îndemn, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine-plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum i-a împărţit măsura credinţei.