Cum să biruim necazurile – Părintele Calistrat 18.07.2018

Dependența de a judeca și patima plăcerii de a lovi în celălalt – Părintele Calistrat 18.07.2018

Cum să te ferești de vrăji, magie albă, magie neagră – Părintele Calistrat 18.07.2018

Socialismul, o utopie

Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc astăzi s-a petrecut în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă. Acea grupă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea egală! Profesorul le-a spus: „În regulă, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât nici unul nu va pica și nici unul nu va primi, evident, nota maximă.”

Avva Pamvo din pustiul egiptean

Este greu de găsit o imagine bună pentru a ilustra comunitatea părinților din deșertul egiptean. Fiecare dintre cei de acolo are propria strălucire. În clipa în care îi citești cu atenție descoperi farmecul și caracterul profund personal al fiecărui bătrân. În 18 iulie, Biserica a așezat pomenirea avvei Pamvo, de la care s-a păstrat doar un corpus de 14 povestiri. Cu toate acestea, prezența lui este foarte puternică și nu poate trece neobservat. Are toate darurile unui mare ascet. Este smerit și caută smerenia neîncetat. Prima apoftegmă despre el spune că s-a rugat timp de trei ani lui Dumnezeu să nu îl facă slăvit pe pământ: „Dar Dumnezeu i-a dat o asemenea slavă, încât nimeni nu se putea uita la fața sa din pricina strălucirii ei”.

Îngăduința față de propria dezinformare valorică

Cea mai cumplită și, deopotrivă, seducătoare capcană: să fii vorbit de bine mai mult decât lucrarea ta o arată. Atunci e nevoie să-ți pui picioare de ghepard de dinaintea unor asemenea guri. Să negi totul. Nu ești nici pe departe atât de bun. De aici începe lecția smereniei, cu o fugă dinaintea vorbelor dulci, mai ales când multe dintre ele vin din lejeritatea cu care persoanele respective obișnuiesc să-și câștige alianțe. Ne-am pierdut exercițiul acesta, pentru că ne-am pierdut identitatea. Suntem specialiști pentru, experți în, intelectuali, directori, președinți, manageri, judecători, medici, dar de cele mai multe ori fără: cultură generală; apetit pentru spiritul liber al celui de lângă noi și al nostru, când trebuie să-l câștigăm și să-l păstrăm; dorința de a descoperi autenticul în alții, pesemne mai buni decât noi, chiar dacă nu au beneficiat de conjuncturile și zbaterile noastre pentru funcții și demnități; toleranță și blândețe; inteligență aplicabilă, care să înfrângă inteligența de paradă: „ia te uită, știu să fac asta și asta, și asta…” Mi-e teamă că rolurile și pozițiile noastre zilnice au preluat covârșitor locul personalității umane reale, predând-o pe aceasta exclusiv exultațiilor în preajma unor persoane-cheie care ne cunosc trecutul și ne amintesc, prin însăși prezența lor, că suntem aceia, în forma trăită a faptelor, gesturilor și cuvintelor noastre, și nu aceștia, obsedați de încadrarea în tiparul mental de ocazie și în convenția meschină a fluxului de imagine.

Conştiinţa morală

Conştiinţa morală este glasul lui Dumnezeu în sufletul omului, glas care-l îndeamnă la împlinirea legii morale a lui Dumnezeu. Glasul acesta îl poate cunoaşte fiecare, căci după credinţa noastră conştiinţa s-a născut deodată cu omul. Ea este de obârşie dumnezeiască. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecată nemincinoasă a binelui şi a răului, adică regula conştiinţei”.

Sminteala sau de unde vine ispita …

„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Matei 16, 20-24

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-18

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVI, 20-24)

n vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învie. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, zicându-I: „Fie-#i milă de Tine, Doamne!, asta să nu #i se întâmple!“ Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!“ Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Apostolul Zilei: 2018-07-18

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (X, 12-22)

raţilor, cel ce crede că stă bine, să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun. Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu Trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. Priviţi pe Israel după trup: cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului? Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?