Arhivă pentru 18 iulie 2018
Dependența de a judeca și patima plăcerii de a lovi în celălalt – Părintele Calistrat 18.07.2018
Socialismul, o utopie
Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc astăzi s-a petrecut în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă. Acea grupă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea egală! Profesorul le-a spus: „În regulă, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât nici unul nu va pica și nici unul nu va primi, evident, nota maximă.”
Avva Pamvo din pustiul egiptean
Este greu de găsit o imagine bună pentru a ilustra comunitatea părinților din deșertul egiptean. Fiecare dintre cei de acolo are propria strălucire. În clipa în care îi citești cu atenție descoperi farmecul și caracterul profund personal al fiecărui bătrân. În 18 iulie, Biserica a așezat pomenirea avvei Pamvo, de la care s-a păstrat doar un corpus de 14 povestiri. Cu toate acestea, prezența lui este foarte puternică și nu poate trece neobservat. Are toate darurile unui mare ascet. Este smerit și caută smerenia neîncetat. Prima apoftegmă despre el spune că s-a rugat timp de trei ani lui Dumnezeu să nu îl facă slăvit pe pământ: „Dar Dumnezeu i-a dat o asemenea slavă, încât nimeni nu se putea uita la fața sa din pricina strălucirii ei”.
Cea mai cumplită și, deopotrivă, seducătoare capcană: să fii vorbit de bine mai mult decât lucrarea ta o arată. Atunci e nevoie să-ți pui picioare de ghepard de dinaintea unor asemenea guri. Să negi totul. Nu ești nici pe departe atât de bun. De aici începe lecția smereniei, cu o fugă dinaintea vorbelor dulci, mai ales când multe dintre ele vin din lejeritatea cu care persoanele respective obișnuiesc să-și câștige alianțe. Ne-am pierdut exercițiul acesta, pentru că ne-am pierdut identitatea. Suntem specialiști pentru, experți în, intelectuali, directori, președinți, manageri, judecători, medici, dar de cele mai multe ori fără: cultură generală; apetit pentru spiritul liber al celui de lângă noi și al nostru, când trebuie să-l câștigăm și să-l păstrăm; dorința de a descoperi autenticul în alții, pesemne mai buni decât noi, chiar dacă nu au beneficiat de conjuncturile și zbaterile noastre pentru funcții și demnități; toleranță și blândețe; inteligență aplicabilă, care să înfrângă inteligența de paradă: „ia te uită, știu să fac asta și asta, și asta…” Mi-e teamă că rolurile și pozițiile noastre zilnice au preluat covârșitor locul personalității umane reale, predând-o pe aceasta exclusiv exultațiilor în preajma unor persoane-cheie care ne cunosc trecutul și ne amintesc, prin însăși prezența lor, că suntem aceia, în forma trăită a faptelor, gesturilor și cuvintelor noastre, și nu aceștia, obsedați de încadrarea în tiparul mental de ocazie și în convenția meschină a fluxului de imagine.
Citește în continuare ‘Îngăduința față de propria dezinformare valorică’
Conştiinţa morală
Conştiinţa morală este glasul lui Dumnezeu în sufletul omului, glas care-l îndeamnă la împlinirea legii morale a lui Dumnezeu. Glasul acesta îl poate cunoaşte fiecare, căci după credinţa noastră conştiinţa s-a născut deodată cu omul. Ea este de obârşie dumnezeiască. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecată nemincinoasă a binelui şi a răului, adică regula conştiinţei”.
Sminteala sau de unde vine ispita …
„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Matei 16, 20-24
Comentarii recente