De ce nu putem face cununia în aer liber [ TRINITAS TV ] – 18.07.2018

Azi, copilul nici n-a ieșit bine din mă-sa și el are tot ce vrea – Părintele Calistrat 21.07.2018

Ce-i de făcut când soţii nu se mai înţeleg ?

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.

Bărbatul învaţă să iubească. Femeia, să asculte

La slujba Cununiei, se citeşte din Epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 5, versetele 22-33). Rareori veţi vedea pe mire tresărind, când aude îndemnul: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea” (v. 25); „bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor” (v. 28); „fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi” (v. 33). Dar adesea poţi vedea un soi de satisfacţie în zâmbetul mirelui şi disconfort sau chiar dezaprobare pe chipul miresei, când se spune: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (…) Femeia să se teamă de bărbat” (v. 22-24 şi 33). Semn că nici unul, nici altul nu au aflat care este tâlcul acestor cuvinte şi, prin urmare, nu ştiu ce lucrare sunt chemaţi să-şi asume prin Taina Nunţii.

Copiii resimt acut abandonul mamei

Printre cauzele duhovniceşti ale bolilor care apar la copii din vina părinţilor sunt şi unele mai puţin evidente. În practica sa, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a lovit de o boală de neînţeles a vremii noastre: copiii abandonaţi. Gestul mamei îi aruncă pe aceştia într-un şoc duhovnicesc-moral. Reacţia lor la abandonul părintesc este caracteristică.

Există prietenie adevărată între bărbat și femeie – Părintele Calistrat 21.07.2018

Umorul Părinților

Atunci când gândim la Părinții Bisericii, mai noi sau mai vechi, îi socotim adesea a fi niște oameni sobri, fără simțul umorului, cu capul plecat în jos și destul de inabordabili. Este o imagine falsă, iar aceasta ne-o demonstrează și cei care l-au cunoscut pe părintele Sofronie Saharov, marele teolog și ascet rus din secolul trecut, ucenicul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul. Despre părintele Sofronie cunoscuții spun că avea un simț foarte dezvoltat al umorului. Era o persoană sensibilă, care a suferit mult din cauza criticilor ce i s-au adus și din cauză că era rău înțeles, dar nu și-a pierdut starea de bucurie și capacitatea de a glumi atunci când era cazul.

Judecata particulară

După Învăţătura de credinţă a Bisericii noastre, primul lucru ce se întâmplă fiecărui suflet, îndată după moarte, este o judecată. Această judecată care se face cu fiecare suflet în parte se numeşte judecata particulară şi ea se deosebeşte de judecata cea de obşte, sau universală, care se va face cu toţi oamenii, în acelaşi timp, la sfârşitul lumii după învierea trupurilor celor adormiţi.

Omul bun

„Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. De aceea vă zic: Orice păcat și orice blasfemie se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul este rău și rodul lui e rău, căci după roade se cunoaște pomul. Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, când sunteți răi? Căci din prisosul inimii grăiește gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12, 30–37

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XII, 30-37)

is-a Domnul: cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneţi pom bun şi roadă bună, ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.

Apostolul Zilei: 2018-07-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XI, 8-23)

raţilor, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung, şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări şi, în parte cred. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi. Când vă adunaţi deci laolaltă nu se poate mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă.