Arhivă pentru 23 iulie 2018
Vanilia este originară din pădurile tropicale umede din America Centrală și în principal din Mexic. Planta poate ajunge până le 10 metri înălțime. Păstăile de vanilie sunt fructele unei orhidee numită Vanilla planifolia, singura dintre zecile de specii de orhidee care produce fructe comestibile. Calitatea și aroma vaniliei variază în funcție de locul unde a fost cultivată, deoarece unele zone produc boabe cu un conținut mai mare de vanilină.
Citește în continuare ‘Păstaia de vanilie alungă oboseala fizică și intelectuală’
Există în Vechiul Testament, în cartea Facerii mai exact, un fragment care, aparent, nu are nici o legătură cu viața noastră. Și asta pentru că Geneza este o carte pur istorică, unde sunt relatate creația și istoria omenirii de la Adam până la moartea patriarhului Iosif, fiul lui Iacov.
Citește în continuare ‘Visul lui Faraon și agonisirea obiceiurilor bune de viață’
Trezirea duhovnicească
Poate că cel mai vibrant, cel mai harismatic și universal cuvânt al vremurilor de pe urmă i s-a dat Cuviosului Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai recenți sfinți ai Bisericii noastre, pe care l-am prăznuit cu câteva zile în urmă. Îndemnul său constant la trezire, la înțelegerea vremurilor și a asumării unei atitudini mărturisitoare străbate prin toate scrierile sale, precum și în prețioasele mărturii care ni s-au păstrat despre el. Cuvântul său adânc, dar fără sofisticării pretențioase, nu se adresează doar lumii monahale, ci atinge corzile inimii tuturor ortodocșilor, indiferent de locul unde viețuiesc. Pentru toți Cuviosul Paisie are graiul și cuvântul potrivit. Însă, învățăturile sale profunde rostite sub forma dialogului sau a sfatului părintesc aș zice că reprezintă darul vădit al lui Dumnezeu mai cu seamă pentru mireni. Iar aceasta se simte din mângâierea harului care se revarsă prin simpla lectură a cărților sau fie și numai prin privirea uneia dintre fotografiile sale.
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut.” Matei 18, 1–11
Citește în continuare ‘Smerenia te face cel mai mare în Împărăția cerurilor’
Comentarii recente