Dacă o sageată lasă o cicatrice, vorba lasă o rană sufletească – Părintele Calistrat 27.07.2018

Charisticum: O secularizare a mănăstirilor în Imperiul Bizantin ?

În primele secole după încheierea domniei Sfântului Constantin cel Mare (†337), viața monastică s-a extins cu repeziciune în Imperiul Roman de Răsărit. Primirea Tainei Botezului de mulțimi nesfârșite de păgâni condusese, inevitabil, la tot mai multe pogorăminte spirituale, la o folosire pe scară tot mai largă a iconomiei în ceea ce privește ascetismul comuni­tăților crești­ne primare. Considerând că atingerea unei trepte spirituale înalte devenise cu neputință în cadrul vieții în lume, o parte a creștinilor râvnitori a luat drumul pustiei întemeind schituri, mănăstiri sau simple colibe unde, postind aspru și rugându-se neîncetat, urmând astfel și modelul exterior, nu doar interior, al vieților încărcate de suferințe, necazuri și neputințe ale Sfin­ților Apostoli și ale urma­șilor acestora.

Ajutorul sfinţilor

Sfinţii sunt cei care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi cei care le cerem ajutorul în nevoi şi în necazuri. De aceea la Botez este foarte important ca pruncul să primească nume de sfânt care să-l ocrotească şi căruia să-i ceară ajutorul.

Omul este într-o continuă căutare, „vrea să fie, să ştie şi să fie fericit – Părintele Calistrat 27.07.2018

Iosif cel răbdător

Despre acest patriarh al Vechiului Testament putem vorbi despre o îndoită frumuseţe, una fizică, exterioară, dublată de cea interioară, mult mai importantă. Prima este cea la care Iosif însuşi nu a muncit, frumuseţea fizică este un dat. Să ne întoarcem însă la frumuseţea sufletului lui Iosif cel împodobit cu multe virtuţi, la care el, fiul lui Israel, a lucrat din greu. Alături de o credinţă puternică în Dumnezeu, Iosif a fost un om cu o răbdare neclintită.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula.

Biserica – Trupul lui Hristos

„În vremea aceea a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: «Casa Mea, casă de rugăciune se va chema», iar voi o faceți peșteră de tâlhari! Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum de s-a uscat smochinul îndată?” Matei 21, 12–14; 17–20

27 iulie – Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-27

Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.“

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 12-14; 17-20)

n vremea aceea a intrat Iisus în templu şi i-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari“. Şi au venit la El în templu orbi şi şchiopi şi i-a vindecat. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi a rămas acolo peste noapte. Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s’a uscat. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?“…

Apostolul Zilei: 2018-07-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON Ap. I Corinteni (XIV, 26-40)

raţilor,  când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască, şi unul să tălmăcească. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. Iar prorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece, iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi. Căci puteţi să prorociţi toţi, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. Şi duhurile prorocilor se supun prorocilor. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? Dacă i se pare cuiva că este proroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a proroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.