Arhivă pentru 27 iulie 2018
Dacă o sageată lasă o cicatrice, vorba lasă o rană sufletească – Părintele Calistrat 27.07.2018
În primele secole după încheierea domniei Sfântului Constantin cel Mare (†337), viața monastică s-a extins cu repeziciune în Imperiul Roman de Răsărit. Primirea Tainei Botezului de mulțimi nesfârșite de păgâni condusese, inevitabil, la tot mai multe pogorăminte spirituale, la o folosire pe scară tot mai largă a iconomiei în ceea ce privește ascetismul comunităților creștine primare. Considerând că atingerea unei trepte spirituale înalte devenise cu neputință în cadrul vieții în lume, o parte a creștinilor râvnitori a luat drumul pustiei întemeind schituri, mănăstiri sau simple colibe unde, postind aspru și rugându-se neîncetat, urmând astfel și modelul exterior, nu doar interior, al vieților încărcate de suferințe, necazuri și neputințe ale Sfinților Apostoli și ale urmașilor acestora.
Citește în continuare ‘Charisticum: O secularizare a mănăstirilor în Imperiul Bizantin ?’
Ajutorul sfinţilor
Sfinţii sunt cei care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi cei care le cerem ajutorul în nevoi şi în necazuri. De aceea la Botez este foarte important ca pruncul să primească nume de sfânt care să-l ocrotească şi căruia să-i ceară ajutorul.
Iosif cel răbdător
Despre acest patriarh al Vechiului Testament putem vorbi despre o îndoită frumuseţe, una fizică, exterioară, dublată de cea interioară, mult mai importantă. Prima este cea la care Iosif însuşi nu a muncit, frumuseţea fizică este un dat. Să ne întoarcem însă la frumuseţea sufletului lui Iosif cel împodobit cu multe virtuţi, la care el, fiul lui Israel, a lucrat din greu. Alături de o credinţă puternică în Dumnezeu, Iosif a fost un om cu o răbdare neclintită.
Sfântul Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula.
Citește în continuare ‘Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon’
Biserica – Trupul lui Hristos
„În vremea aceea a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: «Casa Mea, casă de rugăciune se va chema», iar voi o faceți peșteră de tâlhari! Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum de s-a uscat smochinul îndată?” Matei 21, 12–14; 17–20
Comentarii recente