A doua rușine bărbații schimbă femeile precum şosetele – Părintele Calistrat 28.07.2018

Numai dacă ai poftit femeie străină, preacurvie ai săvârşit ! – Părintele Calistrat 28.07.2018

Definiția iubirii – prin ochi de copil

Între hârtiile mele am păstrat compunerea unui băieţel de zece ani, pe care-l chema Teodor. Este o compunere pentru şcoală pe tema: „Ce este iubirea”. Există în ea trei lucruri în care, cu absolută siguranţă, se întrevede fericirea viitoare:

Când divorţezi, de tine divorţezi

La un preot vine un bărbat căsătorit de câţiva ani, cu doi copii: „Părinte, m-am gândit să divorţez. Eu cu soţia nu mă mai înţeleg de multă vreme, abia dacă mai vorbim. Toată ziua e prinsă cu treburile casei. Când îi reproşez că nu-mi acordă şi mie atenţie, spune că acum copiii sunt pe primul loc. Iar când termină cu ei, e obosită: ba vrea să facă ceva să se relaxeze, ba vrea să doarmă. Iar eu… sunt şi eu bărbat; nu pot sta lângă ea, aşa, fără să o ating. Am şi găsit o fată cu care cred că mi-aş putea reface viaţa. Lucrează la noi la firmă, la birouri. E drăguţă mereu, îşi face timp să mă asculte, îmi place să stau de vorbă cu ea. Zilnic vorbim. Cred că ne-am înţelege foarte bine. Ce spuneţi, ce mă sfătuiţi?”. Preotul stă atent, ca şi cum ascultă ce urmează să-i şoptească Cineva. Brusc, îl întreabă: „Dragul meu, ce meserie ai?”. „Mecanic auto”. „Mda… Spune-mi, te rog, ai avut vreodată de reparat o maşină care s-a stricat pentru că nu a fost condusă cum trebuie? Proprietarul e vreun şofer care nu schimbă vitezele la timp, ori supraturează motorul, sau ceva de genul…”. „A, ba da – zâmbeşte tânărul mecanic – adesea vine câte unul cu probleme de genul ăsta. Mulţi iau carnetul de şofer, dar cum trebuie să aibă grijă de o maşină nu-i învaţă nimeni”. Preotul oftează: „Vezi, cam aşa e şi în căsnicie. Nu e chiar foarte greu să te căsătoreşti, mulţi fac pasul. Dar precum sunt şoferi care nu au grijă de maşina lor, dobândită poate cu multă cheltuială, tot aşa sunt persoane căsătorite care nu au grijă de căsnicia lor. Consideră că, odată ajunşi în faţa Altarului, munca a luat sfârşit şi ar vrea doar să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Numai că în poveşti nu ni se relatează niciodată continuarea, în ce anume a constat această fericire şi cât au avut de lucru mirii ca să o dobândească. Aşa şi tu. Crezi că dacă te căsătoreşti cu altcineva, lucrurile se vor schimba. Da, va fi altfel, pentru o vreme, poate. Dar, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge fix în acelaşi punct în care te afli acum, în căsnicia actuală. Încât e momentul să revizuieşti ceva la stilul tău de şofat – adică la modul de implicare în relaţia cu soţia. Şi, în primul şi în primul rând, e musai să schimbi atitudinea pe care o ai faţă de propriile tale reacţii şi trăiri, faţă de tot ceea ce iese din inima ta, prin interacţiunea cu ea”.

Spre căsătorie sau celibat, balanța va înclina prin rugăciune

Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori, vor veni zile în care veţi simţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alte zile în care aceste dorinţe vor scădea în intensitate, pentru că veţi avea dorinţe dumnezeieşti, mai presus de căsătorie. Când vor veni ispitele trupeşti, nu încercaţi să le alungaţi cu violenţă, căci satana le va face încă şi mai atrăgătoare şi, astfel, vă vor vătăma. E mai bine să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime. Să vă spuneţi, atunci: „Poate mă voi căsători şi mă voi bucura de plăcerile conjugale, aşa cum vrea Hristos”.

Soţul trebuie să-i dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte

Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Tre­buie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii ‒ acest lucru este foarte important! Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu des­partă. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fă­ră acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se des­part, ori rămân necăsătoriţi, şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge la căsătorie, înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu: fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngă­duitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discu­te despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii, pentru a nu exista neînţelegeri.

Despre o ființa neprețuită – femeia – Părintele Calistrat 28.07.2018

Chemaţi să intrăm în corabia Bisericii

După minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, Sfântul Evanghelist Matei ne spune că „Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să se roage singur” (Matei 14, 22-23). Domnul i-a „silit”, iar ei L-au ascultat, învăţându-ne „cum trebuie să fim cu Dumnezeu” (Sfântul Grigorie Palama), ascultându-L, supunându-ne voii Lui.

Fericirile

După rânduiala Vechiului Testament, pentru a împlini Legea, credinciosul trebuia să asculte de cele 10 porunci.

Hrana lumească și hrănirea duhovnicească

„În vremea aceea Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că, iată, sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale. Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini încât să se sature atâta mulțime? Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori. Și, poruncind mulțimii să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. Iar cei ce mâncaseră erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.” Matei 15, 32–39

28 iulie – Sfinții Apostoli și diaconi Prohor, Nicanor, Timon și Parmena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-07-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XV, 32-39)

n vremea aceea, Iisus chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale“. Şi ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mulţime?“ Şi Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori“. Şi poruncind mulţimii să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S’a suit în corabie şi S’a dus în ţinutul Magdala.

Apostolul Zilei: 2018-07-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XIV, 6-9)

raţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul; şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă și mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.