Vrem o societate normală cu valori normale ! – Părintele Calistrat 31.08.2018

Nu căuta la trup care este trecător, ci poartă grijă de suflet ! – Părintele Calistrat 31.08.2018

Ultima zi din anul bisericesc

Ziua de 31 august este ultima din cursul anului bisericesc, iar la 1 septembrie, după cum au stabilit Sfinţii Părinţi ai Sinodului I Ecumenic de la Niceea, începe noul an bisericesc. Acest moment marchează, pe de o parte, începutul creării lumii conform tradiţiei iudaice, iar pe de altă parte, începutul propovăduirii Evangheliei de către Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, conform tradiţiei noastre creştine. Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sărbătoare la sfârşitul anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sărbătoare este Naşterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.

Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă

În această zi pomenim punerea în sfânta raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Domnul Hristos, Stăpânul morții și al vieții

„În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, anume Iair, și, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai-marele sinagogii zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și, intrând, le-a zis: De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce Îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.” Marcu 5, 22-24, 35-43; 6, 1

31 august – Așezarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 22-24; 35-43; VI, 1)

n vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască“. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?“ Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme“. Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila. Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“ Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire. Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

Apostolul Zilei: 2018-08-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (II, 6-10)

raţilor, cu privire la cei ce sunt mai de seamă – oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului – cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri şi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei, la cei tăiaţi împrejur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 29.08.2018

Ispita avvei Olimpiu

Una dintre poveștile memorabile ale Patericului se găsește la avva Olimpiu. Adesea, părinții sunt deosebit de ingenioși în lupta lor cu ispitele. Așa este și bătrânul Olimpiu, care „a fost ispitit de curvie. Gândul rău îi zice: «Du-te și ia-ți femeie!». El s-a sculat, a făcut lut și a plăsmuit o femeie. Apoi își zice în sine: «Iată femeia ta, trebuie să muncești mult pentru ea, ca să o hrănești»; și a început să muncească mai abitir decât înainte. A doua zi a făcut din nou lut și a plăsmuit o fată, zicându-și: «Femeia ta a născut. Trebuie să muncești și mai mult, ca să-ți hrănești și să-ți îmbraci copilul». Și făcând așa, a rămas fără vlagă. Atunci îi zice gândului: «Nu mai suport osteneala». Gândul i-a răspuns: «Dacă nu suporți osteneala, atunci nu-ți căuta femeie»; și văzându-i Dumnezeu chinul, i-a luat ispita și s-a potolit”.

Îndrumări pentru preoţi de la Mitropolitul Andrei Șaguna

În „Epistolie de învăță­tură cătră parohialnica preoțime” – 1 decembrie 1846, Mitropolitul Andrei Șaguna adresa preoților o serie de îndrumări, întărite cu citate din Sfânta Scriptură și sfintele canoane. Chiar din început insistă pe importanța lucrării învățătorești a preotului. În acest sens, citează canonul al 58-lea apostolic, care porun­cește ca preotul, nepurtând grijă de popor și neînvățându-l pe el, să se afurisească. Iar ca argument scripturistic invocă textul din Iezechiel 3, 18: „De voi zice celui rău: vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta”.

30 august – Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ]

De ce a îngăduit Dumnezeu existența iadului ?!

„În vremea aceea a venit Iisus de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri, pentru că de multe ori, fiind legat în obezi și în lanțuri, el rupea lanțurile și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; și neîncetat, noaptea și ziua, era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: Ieși, duh necurat, din omul acesta! Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți. Dar Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păștea. Și L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat de pe țărmul înalt în mare. Și erau ca la două mii și s-au înecat în mare. Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el, care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat. Iar cei ce au văzut le-au spus cum a fost cu demonizatul și despre porci. Și ei au început a-L ruga să plece din hotarele lor. Iar când a intrat El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu El. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, și spune-le câte a făcut pentru tine Domnul și cum te-a miluit. Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole cât bine i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau.” Marcu 5, 1-20

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 1-20)

n vremea aceea a venit Iisus în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor. Şi de’ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri, pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească; şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s’a închinat. Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!…“. Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!“ Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?“ Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, că suntem mulţi“. Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea. Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“. Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe stâncă’n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare. Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s’a întâmplat. Şi s’au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s’au înfricoşat. Iar cei care au văzut le-au povestit ce s’a făcut cu demonizatul şi despre porci. Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor. Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul. Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit“. Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau.

Apostolul Zilei: 2018-08-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (I, 1-3; 20-24; II, 1-5)

avel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei: har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. Şi după faţă eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea, ci numai auziseră că acela care ne prigonea pe noi odinioară acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea; şi slăveau pe Dumnezeu în mine. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur, din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească, cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.

Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul – Părintele Calistrat 29.08.2018

Cinstitul cap al Botezătorului

Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul de-a lungul anului bisericesc în zilele de 23 septembrie – „Zămis­lirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, 7 ianuarie – „Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, 24 iunie – „Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” şi 29 august – „Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”. Este cunoscut în mod special pentru sfinţenia vieţii lui, pentru severitatea ascezei, râvna înflăcărată după dreptate şi după cele cereşti. A fost denumit de imnologii Bisericii „înger în trup” sau „înger omenesc”.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul – „marele pustnic și marele celib”

Într-o compoziție amplă, cu 20 de scene desfăşurate în jurul unui cadru central, rezer­vat în exclusivitate Botezăto-­ ru­lui, distingem succesiv evenimente din viaţa marelui proroc, autentificate prin tra­diție și scrieri scripturistice, în acelaşi timp. Textele Vechiului Testament și ale Noului Testa­ment, precum și relatările ha­ghiografice ușor nuanțate la nivel descriptiv ne ajută la interpretarea icoanei prăznicar închinate Tăierii capului Sfân­tului Proroc Ioan Botezătorul.

(†) Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Post)

Martor al Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost mergător înaintea Domnului şi cel care I-a pregătit calea.

29 august – Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

Cum ajungem sfinți

„În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și, intrând îndată cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat.” Marcu 6, 14–30

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-29

Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Evanghelia de la Marcu (VI, 14-30)

n vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – şi zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii că este profet sau ca unul din profeţi. Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat…“. Că Irod, trimiţând, îl prinsese pe Ioan şi-l legase şi-l întemniţase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău“. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea’ndelung pe gânduri şi bucuros îl asculta. Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naştere le-a făcut ospăţ dregătorilor săi şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi intrând fiica Irodiadei şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi da“. Şi s’a jurat: „Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu“. Şi ea a ieşit şi a întrebat-o pe maică-sa: „Ce să cer?“ Iar aceea i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul“. Şi îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“. Şi regele s’a întristat mult, dar din pricina jurămintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, n’a vrut să spună nu. Şi regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul. Şi ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale. Şi auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s’au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut ei şi au învăţat.

Apostolul Zilei: 2018-08-29

Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Ap. II Corinteni (XIII, 3-13)

raţilor, voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi, căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

Părintele Calistrat despre Părintele Arsenie Boca 28.08.2018

Prima armată neiubitoare de sânge

Armatele sunt ne­miloase. Armatele sunt sângeroase. Armatele curajoase doresc să se lupte până la moarte. Toate afirmațiile anterioare se potrivesc pentru contingentele de luptă care au obținut succese în bătălii decisive. Însă, de asemenea, aceste caracteristici sunt diferite de cele care pot fi asociate armatelor bizantine. Pentru că oștile Imperiului Bizantin au fost cele mai eficiente dintre toate cele care au existat de-a lungul timpului: mai viclene decât cele ale hunilor, mai eficiente decât cele ale slavilor, mai numeroase decât cele ale goților, mai înclinate spre o pace iscusită decât spre un război ineficient decât cele ale per­șilor. Armata bizantină a câștigat cele mai multe bătălii care n-au avut loc. Pare a fi o afirmație fără temei. Însă, în tratatul său militar rămas încă actual, deși a fost scris în secolul VI î.Hr., Sun Tzu spunea: „În război cea mai bună politică este să cucerești statul intact, distrugerea lui reprezintă ultima soluție” (Sun Tzu, Arta războiului, trad. Raluca Pârvu, București, Ed. Samizdat, s.a., p. 22). Aceasta a fost și politica imperială bizantină: unde poți lega alianțe și semna tratate, este bine să eviți vărsarea inutilă de sânge. Poți cuceri teritorii întregi fără a fi nevoit să scoți sabia, atât timp cât dai dovadă de ingeniozitate și prudență la fel de ușor precum le poți pierde rapid dacă oastea pe care o conduci a câștigat o bătălie, dar a pierdut mult din efectivele sale.

Postul, și nu împlinirea voii trupului

Mulți oameni ţin cură de slăbire pentru a fi la modă. A merge la sală, a face „cardio”, „aerobic”, „bicicletă”, „bazin”, toate se constituie într-un mod de viaţă modern, nu neapărat însă și unul sănătos. Nu vreau să fiu interpretat greșit, că sunt împotriva acestor practici la modul absolut. Ci trebuie înţeles faptul că efortul de a slăbi nu constă în a plăti ședinţe la o sală de forţă, de a depune efort în ora respectivă și apoi de a reveni acasă, la programul obișnuit. Aceasta este o muncă deșartă, exact ca în cazul lui Sisif sau al meșterului Manole. Tot ce s-a realizat azi, până a doua zi se va fi risipit.

Pocăință, nu doar în post !

Ultimă sărbătoare cu ținere a lunii august și a anului bisericesc, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul ne cheamă la introspecție și ajunare chiar dacă ar cădea în orice zi din cursul săptămânii. Desigur că postirea nu este rânduită de Biserică doar ca semn de întristare pentru uciderea Îna­intemergătorului Domnului, ci și pentru a ne reaminti că lipsa pocăinței și înfrânării poate genera fapte reprobabile nu doar la nivel personal, ci și social.

Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

În calendarul bisericesc, în ziua de 29 august, este pomenită Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Referindu-se la această zi de cinstire a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, părintele profesor Ene Branişte arată că istoria acestei sărbători a fost la început, probabil, o aniversare – proprie cultului local palestinian – a târnosirii unei biserici din Sebasta (Samaria), unde, după mărturiile lui Eusebiu şi Ieronim, se aflau mormintele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale Sfinţilor Proroci Elisei şi Avdie.

„Celui ce are i se va da”

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultați, vi se va da cu prisosință. Căci celui ce are i se va da; dar, de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Și zicea: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ și doarme și se scoală, noaptea și ziua, iar sămânța răsare și crește, însă el nu știe cum. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să se sălășluiască păsările cerului. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înțeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.” Marcu 4, 24–34

28 august – Sfântul Cuvios Moise Etiopianul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 24-34)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „fiţi cu luare-aminte la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziţi, vi se va da cu adaos. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are“. Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără ca el să ştie cum. Că pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul“. Şi zicea: „Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate seminţele pământului; dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului“. Şi cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înţeleagă. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El şi ei.

Apostolul Zilei: 2018-08-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XII, 20-21; XIII, 1-2)

raţilor, mă tem ca, nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmurări, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa.

Despre jocurile de noroc! Dacă nu ar fi naivii șmecherii ar trăi greu! – Părintele Calistrat 27.08.2018

Dincolo de teorii

Oarecum pe nesimțite, dar prin înlocuirea fățișă a valorilor sale tradiționale, i s-a creat omului modern iluzia extrem de păguboasă că totul e teorie, totul e ideologie, totul e discurs. La aceasta au contribuit noile cadre ale societății de consum, dar și redefinirea structurală a studiilor universitare și prelungirea anilor de studii printr-o aprofundare aproape fără sfârșit. Aceste noi cerințe ale modernității l-au îndepărtat pe om de realitate și de practica lucrurilor despre a studiat la nivel teoretic. Așa se face că am ajuns astăzi într-o criză generală a făptuirii începând chiar de la vârsta copiilor, manifestată atât ca o criză a jocului – desigur nu a jocului virtual, ci a celui ce presupune întâlnirea în lumea reală -, dar și a micilor munci potrivite vârstei lor. Sigur că lucrările copiilor nu contează atât ca randament sau perfecțiune a meșteșugului cât, în principal, ca exercițiu și formare a unor deprinderi și mai ales ca maturizare mentală, întrucât există o inter­dependență, demonstrată deja, între munca manuală și dezvoltarea neuronală. Însă copiii de astăzi, ca și maturii, vor mai curând să navigheze pe internet sau să călătorească aiurea și fără scop decât să lucreze. Ei vor să se relaxeze, nu din pricina oboselii, ci din pricina plictisului pe care îl atrage o viață leneșă și desprinsă de realitățile existenței. Și poate că din pricina neînțelegerii rolului practicii există astăzi inclusiv o problemă a inadaptării tinerilor la locul de muncă.

Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos

Despre Sfântul Ioan Botezătorul fiecare creştin ştie mai ales de naşterea lui minunată, Botezul Domnului şi sfârşitul său, chip al martiriului de mai târziu din Biserică. Persoana lui este menţionată în toate cele patru Evanghelii, precum şi în scrierile istoricului iudeu din secolul I Iosif Flavius („Antichităţi iudaice” 18, 5, 1-3).

„Ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați”

„În vremea aceea, fiind Iisus singur, au venit ucenicii Lui și, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilda semănătorului. Și le-a răspuns: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca, uitându-se, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul și, când îl aud, îndată vine Satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută. Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici nu a fost ceva tăinuit decât spre a fi arătat. Cine are urechi de auzit, să audă!” Marcu 4, 10–23

27 august – Sfântul Cuvios Pimen cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 10-23)

n vremea aceea, când Iisus era singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă. Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte“. Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa’ ce-l aud, că vine de’ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de’ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân’la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“. Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei: 2018-08-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XII, 10-19)

raţilor, mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme? De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

Duminica a XIII-a după Rusalii – Pilda lucrătorilor celor răi – Părintele Calistrat 26.08.2018

Călătorie la mănăstire

Vara este prin excelență anotimpul călătoriilor, despre care spun că sunt necesare ieșirii din sine și din locul viețuirii noastre cotidiene, pentru a ne redescoperi și mai mult pe noi înșine și lumea din care uzura și superficialitatea ne înstrăinează. Călătoria este un exercițiu al seriozității, pentru că nu o facem nepregătiți, ci dimpotrivă, ne dedicăm un timp consistent studiului și pregătirilor, din care nu poate lipsi bagajul de speranțe și așteptări. Călătorim pentru a ne îmbogăți și mai mult interior, pentru a ne lărgi universul spiritual și avem toate motivele să îi dăm dreptate lui Sadoveanu, care spunea că „o călătorie este cât o bibliotecă”. Este un lucru îmbucurător că pe harta călătoriilor noastre estivale se înscriu și mănăstirile, care sunt prin definiție oaze de credință și liniște, din care, dacă intrăm deschiși și sinceri, avem toate șansele să plecăm alt fel de oameni.

Biserica, veșnica vie roditoare a celor care bine au lucrat

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și au făcut acelora tot așa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi. Matei 21, 33-44

26 august – Sfântul Mucenic Adrian și Natalia, soția sa [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-26

DUMINICA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 33-44)

is-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s’a dus departe. Iar când s’a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!… Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n’aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Apostolul Zilei: 2018-08-26

DUMINICA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XVI, 13-24)

raţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi – ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine, deci, pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha (Domnul vine)! Harul Domnului Iisus Hristos cu voi. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus. Amin!

Când nu poate intra femeia în biserica în perioada ciclului menstrual – Părintele Calistrat 25.08.2018

Despre Femeie uşoară, femeia sexy, damă de companie – Părintele Calistrat 25.08.2018

Familia – „mica biserică”, la tinereţe şi „mica mănăstire”, către bătrâneţe

Se vorbeşte uneori despre familie ca fiind o „mică biserică” la început şi apoi, mai către bătrâneţe, ca o „mică mănăstire”.

Concubinajul sau casatoria de proba

Această formă de vieţuire a ajuns foarte răspândită. Mulţi psihologi recomandă tinerilor să accepte o căsătorie de „probă”. Celebrităţile sau elitele societăţii dezvăluie nestingherit, în interviurile acordate revistelor, cum îşi trăiesc viaţa în concubinaj, fără „acte”. De ce sunt atraşi oamenii de acest tip de „căsătorie”? Răspunsul este foarte simplu: are toate atributele căsătoriei, dar lipseşte responsabilitatea. Concubinajul este numit şi „căsătorie de probă”, pentru că tinerii vor să-şi verifice sentimentele într-o pseudo-căsnicie, după care vor vedea dacă merg sau nu la oficiul stării civile. De altfel, uneori nici nu se pune problema căsătoriei civile. Soţul şi soţia sunt cei mai apropiaţi oameni, chiar mai apropiaţi decât fiii în raport cu părinţii. Vă propun să ne întrebăm următorul lucru: „Este oare posibil să fim părinţi de probă?” Adică să naştem copilul şi, dacă nu ne place, să-l abandonăm la casa de copii. Cred că mulţi vor spune că este imoral. Dacă iubeşti, atunci iubeşti până la capăt. Nu poţi iubi pe jumătate pe soţ sau pe soţie. Aceasta nu este dragoste, ci neîncredere sau nesiguranţă în iubire, care, de altfel, constituie baza „căsătoriei de probă”. Se spune că într-o asemenea căsătorie se trăieşte cu o uşă deschisă pe care se poate fugi oricând. Dacă în casă este mereu deschisă o uşă, atunci este curent, devine inconfortabil şi periculos să stai acolo.

Concubinajul sau dragostea neasumata

Asistam, din pacate, mai ales in randul tinerilor, la o relativizare a Tainei Casatoriei. Opinia potrivit careia dragostea nu se intemeiaza pe un document (casatoria civila) si nici pe primirea binecuvantarii lui Dumnezeu (casatoria religioasa) este tot mai des intalnita. Concubinajul insa, nu face decat sa exprime pe de-o parte, relativizarea relatiei de dragoste, iar pe de alta, neasumarea responsabilitatilor vietii de familie.

Heruvicul

În cadrul Sfintei Liturghii, îna­inte de Intrarea Mare, la strană se cântă Heruvicul, prin care suntem pregătiţi duhovniceşte să-L primim pe Hristos, Împăratul tuturor, Care Se jertfeşte pentru mântuirea noastră. Denumirea de „Heruvic” sau „imn heruvimic” vine de la afirmaţia acestei cântări că noi, cei care participăm la Sfânta Liturghie, îi închipuim tainic pe heruvimii care intonează cântarea întreit sfântă Făcătoarei de viaţă Treimi. Prin extensie, tot denumirea de Heruvic se foloseşte şi pentru imnurile speciale care se cântă în timpul Intrării Mari în Joia şi Sâmbăta Mare, şi anume: „Cinei Tale celei de taină”, respectiv „Să tacă tot trupul”.

Felurile ispitei

„În vremea aceea au ținut sfat fariseii ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învățătorule, știm că ești Omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne, deci, nouă: Ce Ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el? Răspuns-au ei: Ale cezarului. Atunci a zis lor: Dați, deci cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Auzind acestea, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus.”  Matei 22, 15-22

25 august – Sfântul Apostol Tit [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXII, 15-22)

n vremea aceea, mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“ Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“ Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“ Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2018-08-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (II, 6-9)

raţilor, noi propovăduim înţelepciunea la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; dar, precum este scris: Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El.

Ştiinţa şi Religia sunt împletite, Dumnezeu, materie, înțelepciune. – Părintele Calistrat 24.08.2018

Cea mai ascultată rugăciune

Nu există om lăsat de Dumnezeu pe pământul acesta care să se fi născut altfel decât dintr-o mamă. Aș fi spus și dintr-un tată, dar Întruparea lui Hristos mi-ar infirma imediat alegația. Pentru mama care ne-a născut, fiecare dintre noi are un respect deosebit. Românii au multe vicii, dar și destule calități. Oricât de rău ar fi jignit de cineva, insultat, blestemat, pe român nu-l doare atât de tare și nu ripostează vehement ca atunci când este înjurat de mamă. Pentru că mama e sfântă în conștiința lui. De aceea n-ar trebui să existe rugăminte făcută de mamele noastre către noi la care să rămânem impasibili. Pentru că așa a fost și Hristos, Fiul Sfintei Maria, față de Maica Sa. Întotdeauna ascultător. Și nu numai în timpul vieții Sale pământești. Ci și acum putem spune fără să greșim că mijlocirea pe care Născătoarea de Dumnezeu o aduce înaintea Fiului Ei pentru oameni nu poate fi egalată ca eficacitate de nici o altă rugăciune a noastră, fiindcă ea este cea mai ascultată.

Sărutarea păcii

Sărutul păcii este unul dintre cele mai vechi ritualuri creştine, menţionat încă din Noul Testament. Sfântul Apostol Pavel îşi încheie patru epistole cu un îndemn la îmbrăţişare cu sărutare sfântă (Rom. 16, 16; I Cor. 16, 20; II Cor. 13, 12; I Tes. 5, 26), iar Sfântul Apostol Petru îndeamnă la îmbrăţişare cu sărutarea dragostei (I Petru 5, 14). Această sărutare sfântă sau a dragostei este înţeleasă ca o modalitate concretă de dobândire a păcii, după cum vedem în finalul celei de-a doua Epistole către Corinteni unde, înainte de îndemnul „îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutare sfântă”, Sfântul Pavel scrie: „Trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” (II Cor. 13, 11).

Cum se recunosc cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu ?

„În vremea aceea a început Iisus să învețe lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat și a șezut în corabie, pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. Și-i învăța multe în pilde și, în învățătura Sa, le zicea: Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și, pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o. Iar alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. Dar, când s-a ridicat soarele, a fost arsă și, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânță a căzut în spini, dar spinii, crescând, au înăbușit-o și n-a dat rod. Iar altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. Și zicea: Cine are urechi de auzit, să audă!” Marcu 4, 1–9

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 1-9)

n vremea aceea a început Iisus să înveţe lângă mare; şi s’a adunat la El mulţime foarte multă, aşa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era lângă mare, pe uscat. Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; şi în învăţătura Sa le spunea: „Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o parte din seminţe a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi altă parte a căzut pe loc pietros, unde n’avea pământ mult, şi a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc; şi când s’a ridicat soarele s’a ofilit şi, pentru că nu avea rădăcină, s’a uscat. Altă parte a căzut între spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu a dat. Şi altele au căzut în pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roadă şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută“. Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei: 2018-08-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XI, 5-21)

raţilor, socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. Şi, chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi? Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi. Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaei. Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie! Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu, primiţi-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă. Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi. Căci, de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, răbdaţi. Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi.

De ce a ajuns telefonul cel mai bun prieten al copiilor – Părintele Calistrat 23.08.2018

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 22.08.2018

Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica

„Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”

Frica in locul constiintei

Viaţa spirituală a omului înclinat spre anxietate exagerată poate cunoaşte multe dificultăţi. De pildă, el spovedeşte de multe ori acelaşi păcat, însă păcatul se repetă iar şi iar, şi sfârşitul nu se întrezăreşte.

Ectenia Mare

După binecuvântarea mare urmează la Sfânta Liturghie o succesiune de cereri, cunoscute sub denumirea de „Ectenia Mare”. Provenind din limba greacă, termenul „ectenie” înseamnă întins, prelung, stăruitor şi desemnează, în limbajul liturgic românesc, o rugăciune prelungită, sub formă de îndemnuri stăruitoare adresate de preot sau diacon credincioşilor, la care aceştia răspund invocând mila lui Dumnezeu. Îndemnurile se încheie cu slăvirea lui Dumnezeu de către preot în numele tuturor. Prima ectenie a Sfintei Liturghii se numeşte „mare” comparativ cu ecteniile mici, care reprezintă o prescurtare a ei. Specifică începutului slujbelor, Ectenia Mare este o rugăciune atotcuprinzătoare, care îmbrăţi­şează întreaga lume. Ea ne scoate din particular, ne introduce în conştiinţa eclesială (bisericească) şi este împlinirea îndemnului Sfântului Pavel de a face „cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (I Timotei 2, 1).

Păcatele împotriva Duhului

„Zis-a Domnul: Adevărat grăiesc vouă, că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. Pentru că unii ziceau: Are duh necurat. Atunci au venit Mama Sa și frații Săi și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: Iată, Mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută. Atunci El le-a răspuns, zicând: Cine sunt mama Mea și frații Mei? Și, privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea și frații Mei! Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.” Marcu 3, 28-35

23 august – Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcopul de Lugdunum [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 28-35)

is-a Domnul: adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi blasfemiile câte vor fi blasfemiat, dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veşnic“. Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh necurat“. Şi au venit mama Sa şi fraţii Săi şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Său. Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută“. Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? şi fraţii Mei?“ Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei; că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea“.

Apostolul Zilei: 2018-08-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (X, 7-18)

raţilor, dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească de la sine şi aceasta că, precum este el al lui Hristos, tot aşa şi noi ai lui Hristos suntem. Şi, chiar de mă voi lăuda, ceva mai mult, cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina, ca să nu par că v-aş înfricoşa prin scrisori. Că scrisorile lui, zic ei, sunt grele şi tari, dar înfăţişarea trupului este slabă şi cuvântul lui este dispreţuit. Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem de faţă, tot aşa suntem şi cu fapta, când suntem de faţă. Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere. Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi. Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci am şi ajuns cu Evanghelia lui Hristos până la voi. Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejde că, tot crescând credinţa voastră, ne vom mări în voi cu prisosinţă, după măsura noastră. Ca să propovăduim Evanghelia şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, în cele de-a gata. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.

De câtă credință avem nevoie pentru a muta munții – Părintele Calistrat 22.08.2018

Parerea proprie – parerea de sine – iubirea de sine

In adâncul tău sunt gânduri de tot felul care se mişcă, încercând să-şi facă loc spre lumea faptelor. Gândurile nefolositoare sau chiar cele dăunătoare nu îşi iau putere decât atunci când le dăm atenţie şi le urmăm în formarea lor spre cuvinte şi fapte. Nu vei fi împiedicat doar de existenţa lor, ci vei fi încetinit de cristalizarea unor gânduri proprii în raţionamente, judecăţi sau intenţii neconforme vieţii evanghelice pe care vrei s-o trăieşti. Gândurile proprii – chiar cele potrivnice – pot fi folositoare atâta timp cât nu devin păreri de care să depindă judecata şi voinţa noastră.

Gandurile rele

In om nu sunt prezente numai gandurile bune, care vin de la Dumnezeu si ii aduc bucurie, ci sunt prezente si cele rele, ganduri trimise de diavol, care ii pricinuiesc omului tulburare si intristare.

Patericul

Patericul este una dintre cartile de seama ale Bisericii Ortodoxe, dupa Sfanta Scriptura, alaturi de Filocalie, de scrierile si de Vietile Sfintilor. „Patericul” este numit astfel dupa cuvantul grecesc „patir”, care inseamna „tata”, in sensul de „parinte duhovnicesc”. Dupa cum ii spune si numele, aceasta carte aduna in ea un buchet frumos mirositor de fapte bune si de vieti curate ale cuviosilor barbati ai lui Dumnezeu.

Eroismul la feminin – Ecaterina Teodoroiu

S-a scris mult de-a lungul timpului despre rolul bărbaților în vreme de război, acesta din urmă fiind, în fond, apanajul lor. În istoriile conflictelor mondiale lipsesc de regulă femeile sau, atunci când apar, sunt prezențe marginale. Totuși, în ciuda acestui specific etern masculin, există femei care prin dârzenia lor în vreme de război au rămas în memoria contemporanilor și în conști­ința generațiilor viitorimii drept eroine. Una dintre acestea este Ecaterina Teo­do­roiu, supranumită „eroina de la Jiu” și de la a cărei moarte se împlinesc astăzi, 22 august 2018, 101 ani.

Binecuvântarea mare

Sfânta Liturghie începe prin rostirea de către preot a binecuvântării mari: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. În limbaj liturgic „a binecuvânta” înseamnă „a slăvi”, „a lăuda”. Liturghia debutează aşadar printr-o slăvire a Împărăţiei Sfintei Treimi, scoţând adunarea liturgică din condiţiile existenţei căzute, din „lumea aceasta” şi raportând-o la Împărăţia lui Dumnezeu („Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” – Ioan 18, 36), Împărăţie care vine („Vie Împărăţia Ta” ne rugăm în Tatăl nostru – Luca 11, 2) şi a venit deja („iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu” – Luca 11, 20).

Diavolul dezbină

„În vremea aceea a venit Iisus în casă și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și, auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, pentru că ziceau: Și-a ieșit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și cu domnul diavolilor alungă diavolii. Însă Iisus, chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate Satana să alunge pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă Satana s-a ridicat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare și atunci va jefui casa lui.” Marcu 3, 20–27

22 august – Sfântul Mucenic Agtonic și cei împreună cu el [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 20-27)

n vremea aceea, a venit Iisus în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile“. Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui; şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; şi dacă Satana s’a ridicat împotriva luişi şi s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit. Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa.

Apostolul Zilei: 2018-08-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (IX, 12-15; X, 1-7)

raţilor, slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu; slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi, se roagă pentru voi şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu, cel ce prisoseşte la voi. Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul Său cel negrăit. Însumi eu, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos – eu, care de faţă sunt smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi – vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup. Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

Este o mentalitate, că trebuie să te temi de Dumnezeu ca de ANAF! – Părintele Calistrat 21.08.2018

Lămâia verde întărește sistemul imunitar

Limeta, lămâia verde, este originară din India și cultivată în toate zonele tropicale ale planetei. Este rudă cu lămâia, dar deși sunt înrudite, cele două fructe sunt diferite. Fructele de limetă sunt mai mici, au coaja verde, cu aromă proaspătă, sunt mai grele și au pulpă mai consistentă, sucul este dulce-amărui, mai dulce și cu aromă mai proaspătă decât zeama de lămâie. Cu toate că are dimensiuni mai mici, limeta conține o cantitate dublă de suc comparativ cu lămâia.

Coada șoricelului, planta panaceu

Coada șoricelului este una dintre puținele plante medicinale care s-au bucurat de atenția populațiilor din toată Europa, fiind folosită încă din Antichitate. În cărțile vechi stă scris că planta era considerată ca un adevărat dar de la Dumnezeu, o „plantă care vindecă totul”. Reputația de vindecătoare universală explică marea diversitate a denumirilor populare date de locuitorii satelor din toate regiunile țării: alunele, brădățel, sorocină, dragavei, milfoi, prionel, iarba oilor, iarba strănutătoare, coada hârtului, ciureșică, crevalnic, crestățea, garvă, rotățele albe.

Între depărtarea și apropierea de Creator

Dumnezeu l-a creat pe om liber și în virtutea acestei liber­tăți el își alege căile vieții. Și se întâmplă mai cu seamă în tinerețe, în acea perioadă în care i se pare că poate face multe, că totul ține de el, că în lumea văzută se decide viața lui, să treacă cu vederea faptul că cele ce se văd își au, în mod paradoxal, rădăcinile și legile undeva mai sus, într-o lume care nu se vede. Așa se face că, pe nesimțite, prin prisma actelor sale care par firești și îndrep­tățite, omul ajunge să se îndepărteze de Dumnezeu, adică de însăși rațiunea existenței sale. Iar aceasta generează la un moment dat, în calitate de efecte, conflictele și tulburarea din lumea văzută.

Gândurile necurate Îl țin pe Dumnezeu departe

De la avva Olimpiu ni s-au păstrat doar două apoftegme în Patericul egiptean. În prima dintre ele este o relatare la persoana I a bătrânului: „Odată a coborât la Sketis un preot al grecilor și a venit la chilia mea, ca să doarmă. Văzând felul de viață al călugărilor, mă întreabă: «Voi, cu o asemenea viață ascetică, nu aveți nici o viziune de la Dumnezeul vostru?» Eu îi răspund: «Nu». Preotul îmi zice: «Noi, când celebrăm slujba pentru dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne revelează toate misterele sale. Iar voi, care vă trudiți atât, în privegheri, contemplație și asceză, spuneți că nu aveți nici o viziune? Atunci, într-adevăr, dacă nu vedeți nimic, înseamnă că rele gânduri aveți în sufletele voastre, care vă țin departe de Dumnezeu și de aceea nu vă destăinuie tainele Sale». Eu m-am dus și am spus bătrânilor cuvintele preotului, iar ei s-au mirat și mi-au răspuns că așa este: gândurile necurate Îl țin departe pe Dumnezeu de om”.

Pâinea şi vinul, daruri pentru Sfânta Liturghie

Sfânta Liturghie reprezintă întâlnirea noastră cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca, adunându-ne în biserică, să-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, în cadrul Sfintei Liturghii, să primim, la rândul nostru, de la Dumnezeu însuşi Trupul şi Sângele Lui şi să intrăm astfel în comuniune deplină cu El. Darurile noastre la Sfânta Liturghie sunt pâinea şi vinul, după cum ne-a învăţat Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină (Matei 26, 26-29).

Moștenirea Apostolilor

„În vremea aceea S-a suit Iisus pe munte și a chemat la Sine pe câți a voit și au venit la El. Și a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru, și pe Iacov al lui Zevedeu, și pe Ioan, fratele lui Iacov, și le-a pus lor numele Voanerghes, adică Fiii tunetului; și pe Andrei, și pe Filip, și pe Bartolomeu, și pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Tadeu, și pe Simon Cananeul și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut. A venit în casă și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și, auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, pentru că ziceau: Și-a ieșit din fire.” Marcu 3, 13–21

21 august – Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 13-21)

n vremea aceea S’a suit Iisus în munte şi a chemat la Sine pe câţi El Însuşi a voit; şi au venit la El. Şi a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Canaaneanul şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile“.

Apostolul Zilei: 2018-08-21

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VIII, 16-24; XI, 1-5)

raţilor, mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Care a dat aceeaşi râvnă pentru voi în inima lui Tit. Căci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar pe de altă parte, făcându-se şi mai sârguitor, de bună voie a plecat către voi. Şi am trimis împreună cu el şi pe fratele a cărui laudă, întru Evanghelie, este în toate Bisericile; dar nu numai atât, ci este şi ales de către Biserici ca împreună-călător cu noi, la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului însuşi şi spre osârdia noastră. Prin aceasta ne ferim ca să nu ne defăimeze cineva, în această îmbelşugată strângere de daruri, de care ne îngrijim noi. Pentru că ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. Şi l-am trimis împreună cu ei şi pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe ori, ca fiind sârguitor, iar acum este şi mai sârguitor, prin multa încredere în voi. Astfel, dacă e vorba de Tit, el este însoţitorul meu şi împreună-lucrător la voi; dacă e vorba despre fraţii noştri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos. Arătaţi, deci, către ei, în faţa Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca şi a laudei noastre pentru voi. Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi îmi este de prisos să vă scriu, că ştiu bunăvoinţa voastră, cu care, pentru voi, mă laud către macedoneni; că Ahaia s-a pregătit din anul trecut, şi râvna voastră a însufleţit pe cei mai mulţi. Am trimis, dar, pe fraţi, ca lauda noastră pentru voi, în privinţa aceasta, să nu fie zadarnică, ci să fiţi gata, precum ziceam, ca nu cumva, când macedonenii vor veni împreună cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, să fim ruşinaţi noi, ca să nu zicem voi, în această laudă încrezătoare. Am socotit deci că este nevoie să îndemn pe fraţi să vină întâi la voi şi să pregătească darul vostru cel dinainte făgăduit, ca el să fie gata, aşa ca un dar, nu ca o faptă de zgârcenie.

Omul este centru de greutate al creaţiei, omul este sublimul creaţiei – Părintele Calistrat 20.08.2018

Prunele, surse naturale de minerale și vitamine

Este vremea prunelor, prin urmare să profităm din plin de acestea, întrucât ajută la tratarea multor afecțiuni grave, printre care diabetul, anemia sau constipația. Specialiștii susțin că prunele sunt printre cele mai importante surse naturale de vitamine și minerale. Coaja acestora conține unul dintre cei mai puternici antioxidanți din natură, și anume resveratrol, sub­stan­ță care dă și culoarea mov a acestui fruct, substanță ce se găsește și în struguri negri, afine, fructe de pădure.

Degețelul, planta considerată cel mai bun tonic cardiac

Plantă medicinală foarte utilizată în medicina populară, degețelul se găsește în stare sălbatică în poieni, la margini de păduri, rariști, iar ca plantă de cultură s-a introdus din anii 1920-1925, fiind mai extinsă în Europa Centrală și America de Nord. În România se cultivă în zonele cu climat mai umed și cald, din județele Dâmbovița, Argeș, Brașov, Hunedoara, Botoșani și Suceava. Planta are proprietăți terapeutice, fiind tonifiante asupra miocardului și diuretice.

Să ne înțelegem fobiile

Conform Manualului Diagnostic și Statistic (DSM) al tulburărilor mintale, simptomele fobiei sunt: frică marcată sau anxietate în legătură cu un obiect specific sau o situație, stimulul fobic provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate, stimulul fobic este evitat sau suportat cu frică sau anxietate puternică, frica sau anxietatea sunt disproporționate față de pericolul real reprezentat de stimulul fobic și de contextul sociocultural, cauzează un distres semnificativ clinic sau afectează funcționarea socială, ocupațională, sau în alte domenii importante de funcționare, iar afectarea durează minimum 6 luni.

Creștem în iubire față de Dumnezeu pe nesimțite

În urmă cu câțiva ani, la adresa unui ziar creștin din Occident, la secțiunea „Scrisori către director” a sosit un plic care conținea un răvăș cu opinia unui bărbat anonim. Mesajul lui era unul scurt. Iată ce scria: „Am fost timp de 30 de ani în fiecare duminică la Liturghie. Am ascultat cam 1.500 de predici, însă nu-mi pot aminti nici măcar una dintre ele. Mă gândesc că mi-am irosit tot acest timp, iar preoții care au slujit Liturghia, pe al lor, eu ascultând, iar ei rostind rugăciuni și cuvântări în zadar. De ce să mai merg la biserică?”

Creştinismul, o religie liturgică

Creştinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viaţă, viaţa cea adevărată în comuniune cu Izvorul vieţii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o din cauza păcatului originar. Prin întruparea, moartea, Învierea şi Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană şi ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului şi a morţii, dăruindu-ne viaţa veşnică a Împărăţiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii veşnice prin botezul nostru: „Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4).

Cuvântul lui Dumnezeu Se sălășluiește într-un suflet curat

„În vremea aceea fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, au plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat. Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.” Marcu 3, 6–12

20 august – Sfântul Proroc Samuel [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 6-12)

n vremea aceea, fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-l piardă. Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească; fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El. Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. Şi El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut.

Apostolul Zilei: 2018-08-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VIII, 7-15)

raţilor, precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi. Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi. Şi sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. Duceţi, dar, acum, până la capăt fapta, ca, precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi îndepliniţi din ce aveţi. Căci, dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are. Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire: Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit».