De câtă credință avem nevoie pentru a muta munții – Părintele Calistrat 22.08.2018

Parerea proprie – parerea de sine – iubirea de sine

In adâncul tău sunt gânduri de tot felul care se mişcă, încercând să-şi facă loc spre lumea faptelor. Gândurile nefolositoare sau chiar cele dăunătoare nu îşi iau putere decât atunci când le dăm atenţie şi le urmăm în formarea lor spre cuvinte şi fapte. Nu vei fi împiedicat doar de existenţa lor, ci vei fi încetinit de cristalizarea unor gânduri proprii în raţionamente, judecăţi sau intenţii neconforme vieţii evanghelice pe care vrei s-o trăieşti. Gândurile proprii – chiar cele potrivnice – pot fi folositoare atâta timp cât nu devin păreri de care să depindă judecata şi voinţa noastră.

Gandurile rele

In om nu sunt prezente numai gandurile bune, care vin de la Dumnezeu si ii aduc bucurie, ci sunt prezente si cele rele, ganduri trimise de diavol, care ii pricinuiesc omului tulburare si intristare.

Patericul

Patericul este una dintre cartile de seama ale Bisericii Ortodoxe, dupa Sfanta Scriptura, alaturi de Filocalie, de scrierile si de Vietile Sfintilor. „Patericul” este numit astfel dupa cuvantul grecesc „patir”, care inseamna „tata”, in sensul de „parinte duhovnicesc”. Dupa cum ii spune si numele, aceasta carte aduna in ea un buchet frumos mirositor de fapte bune si de vieti curate ale cuviosilor barbati ai lui Dumnezeu.

Eroismul la feminin – Ecaterina Teodoroiu

S-a scris mult de-a lungul timpului despre rolul bărbaților în vreme de război, acesta din urmă fiind, în fond, apanajul lor. În istoriile conflictelor mondiale lipsesc de regulă femeile sau, atunci când apar, sunt prezențe marginale. Totuși, în ciuda acestui specific etern masculin, există femei care prin dârzenia lor în vreme de război au rămas în memoria contemporanilor și în conști­ința generațiilor viitorimii drept eroine. Una dintre acestea este Ecaterina Teo­do­roiu, supranumită „eroina de la Jiu” și de la a cărei moarte se împlinesc astăzi, 22 august 2018, 101 ani.

Binecuvântarea mare

Sfânta Liturghie începe prin rostirea de către preot a binecuvântării mari: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. În limbaj liturgic „a binecuvânta” înseamnă „a slăvi”, „a lăuda”. Liturghia debutează aşadar printr-o slăvire a Împărăţiei Sfintei Treimi, scoţând adunarea liturgică din condiţiile existenţei căzute, din „lumea aceasta” şi raportând-o la Împărăţia lui Dumnezeu („Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” – Ioan 18, 36), Împărăţie care vine („Vie Împărăţia Ta” ne rugăm în Tatăl nostru – Luca 11, 2) şi a venit deja („iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu” – Luca 11, 20).

Diavolul dezbină

„În vremea aceea a venit Iisus în casă și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și, auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, pentru că ziceau: Și-a ieșit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și cu domnul diavolilor alungă diavolii. Însă Iisus, chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate Satana să alunge pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă Satana s-a ridicat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare și atunci va jefui casa lui.” Marcu 3, 20–27

22 august – Sfântul Mucenic Agtonic și cei împreună cu el [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-08-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (III, 20-27)

n vremea aceea, a venit Iisus în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile“. Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui; şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; şi dacă Satana s’a ridicat împotriva luişi şi s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit. Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa.

Apostolul Zilei: 2018-08-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (IX, 12-15; X, 1-7)

raţilor, slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu; slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi, se roagă pentru voi şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu, cel ce prisoseşte la voi. Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul Său cel negrăit. Însumi eu, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos – eu, care de faţă sunt smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi – vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup. Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.