Părinte nu vi se pare că vorbind despre acest Referendum, faceţi politică – Părintele Calistrat 04.10.2018

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 03.10.2018

Familia patristică, pildă pentru familia de astăzi

Este cunoscut rolul părinților în educația și în formarea copiilor lor, în pregătirea lor pentru o viață creștină. În timp, copiii devin oglinda părinților şi duc mai departe ceea ce ei înşişi au primit de la înaintașii lor. Aşa încât recunoștința este sentimentul firesc, pe care copiii trebuie să-l arate părinților.

Referendum în Anul Centenar

Suntem în Anul Centenar, când gândurile noastre ar trebui să meargă către valorile pentru care au luptat moșii și strămoșii noștri acum un secol pentru făurirea României Mari. Cei 800.000 de eroi din Primul Război Mondial au luptat pentru România Mare având în suflet credința și iubirea de patrie. Din respect față de valorile pentru care au luptat înaintașii noștri pentru împlinirea idealului de generații al poporului român, și anume făurirea României Mari, suntem datori în acest An Centenar să le promovăm și noi, românii de astăzi, în spațiul Uniunii Europene în care trăim. Valorile pe care ni le-au predat strămoșii noștri sunt credința în Dumnezeu și dragostea de patrie. Nu este întâmplător că tocmai în acest An Centenar poporul român este chemat ca prin referendum să-și exprime încă o dată vocația sa de națiune creștină. Referendumul la care vom participa în zilele de 6 și 7 octombrie ne pune înainte apărarea valorilor milenare ale poporului român, și anume cele ale credinței creștine pe care o mărturisește neamul nostru de 2.000 de ani. Suntem chemați să definim în Constituția țării noastre căsătoria după valorile pe care ni le-au transmis moșii și strămoșii noștri, care au luptat pentru edificarea națiunii noastre, și anume căsătoria dintre un bărbat și o femeie. La prima vedere această modificare constituțională nu pare că este diferită față de ceea ce scria până acum în Constituția României, însă, dacă ne uităm la contextul în care trăim și la bombardamentul ideologic la care este supusă țara noastră și nu numai, ne dăm seama că prezența noastră la acest referendum și votul nostru „DA” pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie reprezintă o afirmare a valorilor  credinţei noastre și un mare „DA” pentru România creștină pe care ne-au lăsat-o ca moștenire înain­tașii noștri, și mai ales făuritorii Marii Uniri din anul de grație națională 1918.

Dincolo de cotidianul proiectat în derizoriu

Familia este cel mai de preț spațiu în care se formează, se dezvoltă și, după un timp, se oglindește viața noastră. Și îmi este greu să înțeleg logica purtată de vânt a celor dispuși să răstălmăcească sensuri și valori de dragul unor principii volatile ori al câtorva clipe mărginașe de glorie. Deși căderea în derizoriu a lumii în care trăim este un fenomen cu rădăcini destul de adânci, la a cărui plantare pe aceste meleaguri am contribuit, în mare măsură, cu toții.

Ce trebuie să știm despre referendum

Peste 18 milioane de români cu drept de vot sunt aşteptaţi la finalul acestei săptămâni, în secţiile de votare din ţară şi din străinătate, la referendumul pentru clarificarea definiţiei căsătoriei în Constituție. Secţiile se vor deschide în ambele zile la ora 7:00 şi se vor închide la ora 21:00. Pentru validarea referendumului este necesar să participe cel puţin 30% dintre alegătorii înscrişi pe listele electorale, adică circa 5.685.000 de cetăţeni, iar a doua condiție este ca 25% din românii cu drept de vot, adică circa 4.737.000 de persoane, să pună ştampila pe „DA”.

De ce este nevoie de acest referendum

Circulă în mediul on‑line povestea că referendumul pentru clarificarea definiției căsătoriei în Constituția României ar fi inutil, deoarece avem alte urgenţe (sărăcie, alcoolism, separarea familiilor prin emigraţie, violenţă domestică etc.), iar demersul a fost declanşat fără rost de Coaliţia pentru Familie, în condițiile în care reprezentanţii unor anumite „minorități: nu au cerut vreodată legalizarea unei „căsătorii” între persoane de același sex sau a altor drepturi similare.

Masculin și feminin, mărci culturale tradiționale

Privind o fotografie veche, în care obiectivul aparatului foto a surprins o familie țărăneas­că românească, am înțeles, dintr-o privire, două lucruri: ierarhia internă a familiei tradiționale și cine se bucura de un statut aparte în cadrul ei. În centrul imaginii erau băr­bații familiei (bunicul și soțul), iar lângă ei însoțitoa­rele lor în viață (bunica și soția). Apoi, copiii, învăluiți de brațele protectoare ale părin­ților. În pofida trecerii de la societatea arhaică, tradițio­nală, la cea postindustrială, globalistă, trăsăturile esențiale ale familiei tradiționale s-au păstrat. Pentru un copil, „tata” și „mama” nu sunt niște cuvinte golite de orice conținut, interșanjabile ca „părinte 1” și „părinte 2”.

Iisus se ruga …

„În vremea aceea Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov, și pe Ioan, și pe Filip, și pe Bartolomeu, și pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Simon numit Zilotul, și pe Iuda al lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut. Și, coborând împreună cu ei, au stat în loc șes, El și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți.” Luca 6, 12–19

4 octombrie – Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2018-10-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VII, 17-30)

n vremea aceea a ieşit vestea despre Iisus în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur. Şi despre toate acestea i-au dat de veste lui Ioan ucenicii lui. Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi venind la El, bărbaţii I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi în ceasul acela El pe mulţi i-a vindecat de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzându-le, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce-aţi văzut şi-aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte; şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“. Iar după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?… Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce sunt în haine scumpe şi petrec în desfătări sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-#i va pregăti calea de dinaintea Ta. V’o spun Eu vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic întru împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii, s’au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii şi învăţătorii de lege, nebotezându-se de către el, au lepădat voia lui Dumnezeu faţă de ei.

Apostolul Zilei: 2018-10-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 20-27)

raţilor, întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, cu toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preamărit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte: căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea, un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup. Şi, având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi fi cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei, pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între voi. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei.