Taina Nunţii naşte familia creştină alcătuită din bărbat şi femeie

Familia are la bază unirea bărbatului cu femeia prin actul căsătoriei. Convieţuirea bărbatului şi a femeii reprezintă cea mai veche instituţie în structura umanităţii. După învățătura Bisericii, familia este un așezământ dumnezeiesc și temelia vieții de obște. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre bărbat şi femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa Sfântului Altar. Deosebirea dintre căsătoria civilă şi cea religioasă rezidă în faptul că prima este o însoţire între un bărbat şi o femeie, prin liber consimţământ în condiţiile legii, adică are la bază un contract plecând de la afecţiunea reciprocă, iar cea religioasă este o însoţire sfântă, făcută cu binecuvântarea lui Dumnezeu în Biserică prin Taina Nunţii, care sfinţeşte iubirea şi legătura celor însoţiţi.

Cununia este Taina Dragostei dintre un bărbat şi o femeie

Legătura dintre un bărbat şi o femeie în Biserică se binecuvântează prin Taina Nunţii. Familia creştină se întemeiază prin Taina Cununiei, fiind formată în urma uniunii liber consimţite dintre bărbat şi femeie. Aceasta este una dintre cele şapte taine ale Bisericii, alături de Tainele Botezului, Mirungerii, Împărtă­șaniei, Mărturisirii, Sfântului Maslu și Hirotoniei. Faptul că o familie se întemeiază printr-o Taină este o dovadă incontestabilă a importanţei pe care Biserica o acordă familiei.

Părinți responsabili – copii armonioși

Facem un plan înaintea nașterii copilului, ne spunem că nu vom repeta greșelile propriilor părinți sau pe cele pe care le-am făcut cu frații mai mari, că vom împlini nevoile care nu ne-au fost satisfăcute și că, bineînțeles, vom reuși să atingem aceste obiective. Însă noi provocări interioare și exterioare nu încetează să apară și planurile se mai năruiesc. Rolul de părinte nu a fost niciodată ușor și este într-adevăr foarte diferit, în funcție de cum este construit fiecare copil și de provocările fiecărei generații.

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. „Nu e decat o suferinta, a fi singur”. Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot.

Familia creștină, chipul Bisericii în societate

Familia se constituie prin căsătorie, adică prin însoțirea de bunăvoie și pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie. Conviețuirea prin căsătorie a unui bărbat și a unei femei reprezintă cea mai veche instituție a uma­nității.

Păcatul ne zdruncină ființa

„În vremea aceea Iisus învăța și de față ședeau farisei și învățători ai Legii, veniți din toate orașele mici ale Galileei, ale Iudeei și din Ierusalim. Iar puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Și, iată, niște bărbați aduceau, pe pat, pe un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui; dar, negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Și, văzând credința lor, El i-a zis: Omule, iertate îți sunt păcatele tale! Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine e Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât numai singur Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetați în inimile voastre? Ce este mai ușor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te și umblă? Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Ridică-te, ia patul tău și mergi la casa ta! Și îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu. Și uimire i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu și, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.” Luca 5, 17–26

EVANGHELIA ZILEI: 2018-10-06

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (V, 27-32)

n vremea aceea, pe când trecea, Iisus a văzut un vameş, cu numele Levi, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!“ Şi lăsând totul, acesta s’a ridicat şi I-a urmat. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau şi ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă“.

Apostolul Zilei: 2018-10-06

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XV, 58; XVI, 1-3)

raţilor, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, aşa să faceţi şi voi. În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni. Iar când voi veni, pe cei pe care îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim.